Paștele este perioada din an în care căutările mele se intensifică. Iar întrebările se multiplică. Anul acesta, în Săptămâna Mare, m-am uitat obsesiv la documentare științifice. Cele mai multe despre crearea Universului. Zeci și zeci de ore de documentare, care, în loc să mă lămurească cât de cât, mi-au adâncit dilemele.
Știința nu poate explica lucruri fundamentale despre crearea Universului. Deocamdată. Adepții scientismului spun că este doar o chestiune de timp și că lipsa informației, a mijloacelor de cercetare științifică, nu sunt argumente pentru existența lui Dumnezeu.
Nu sunt foarte sigur că știința va reuși să ne lămurească în totalitate? Cum vom reuși, de pildă, să cercetăm empiric o gaură negră? Cum vom ajunge în apropierea ei, fără a fi distruși de colosalul său câmp gravitațional? Cât timp știința nu oferă toate explicațiile necesare, nu putem exclude existența lui Dumnezeu.
Un om de știință spunea că Universul este ”fine tuned” (”reglat fin”- n.trad.) pentru apariția vieții. Hazardul pe care unii îl invocă pentru a explica existența omului a fost, de fiecare dată, de partea noastră. De la primii atomi de hidrogen din stele, până la evoluția teoretizată de Charles Darwin. Tot ce s-a întâmplat de-a lungul miliardelor de ani a favorizat apariția noastră.
A fost o pură întâmplare? Suntem oare rezultatul Haosului? Tot ce este posibil. Dacă este așa, suntem extrem de norocoși. Suntem rezultatul unui lung șir de dezastre norocoase. Asteroidul care a dus la extincția dinozaurilor, care a permis dezvoltarea mamiferelor și, implicit, apariția omului, este un astfel de dezastru norocos.
Existența noastră are vreun scop? Omul are vreo menire pe Pământ? Sau în Univers? Poate că nu. Este foarte posibil ca, în lipsa unui Creator, să nu existe vreun plan pentru noi. Ar fi, totuși, extrem de trist să nu avem nicio noimă...
Cert este că Omul și-a atribuit singur o serie de scopuri. Iar unul dintre cele mai importante dintre ele este să contemple complexitatea și monumentalitatea Universului, perfectul său echilibru.
”Dumnezeu este acul balanței care ține Universul în echilibru”. E cea mai bună definiție pe care am găsit-o în căutările mele.
Paște fericit tuturor!
