Mă întreabă mulți cunoscuți cu cine să voteze. Pentru prima dată pot să spun că nici eu nu știu. Încă mă contrazic cu mine însumi. De data asta știu ce aș vota, dar nu știu pe cine.
Opinii
Totuși, dincolo de speranța inițială a începerii unor tratative credibile între Kiev și Moscova - fie și la intervenția mult așteptată a Casei Albe - și de aplicarea unui tot mai volatil acord de încetare a focului, se repetă istoria timorării europenilor.
Furie și neputință simțim aici în Estul Europei când suntem pe cale să fim aruncați, din nou, în brațele rușilor. La fel cum s-a mai întâmplat după sfârșitul celui de-al doilea război mondial. Când ne-am procopsit cu cea de-a 12 invazie rusească care ne-a adus numai suferință.
Sensul pragmatic al sintagmei „defensiva transatlantică“ la granița de est a comunității NATO l-am asimilat, de facto, la Comandamentul Corpului Multinațional de Nord-Est, care funcționează, de la 18 septembrie 1999, în Polonia, la Szczecin.
Rusia își face de cap în toate alegerile din Occident. Din SUA până în Franța și Germania. Plus România. Mai puțin Ungaria sau Slovacia pentru că aici are deja niște regimuri politice care-l adoră necondiționat pe Vladimir Putin, țarul Rusiei.
NATO a făcut foarte bine că nu l-a invitat pe președintele actual al României la dialogul cu șeful statului ucrainean.
În seara zilei de 2 decembrie 2024, la ora 22.15, Alexander Dugin -născut în familia unui general-colonel din GRU/ agenția de informații militare sovietice, și ex-dizident anticomunist în anii 1980 - a scris pe rețeaua X:
Vestea bună e că, în alegerile de duminică, partidele "suveraniste" (adică național-comuniștii de galerie de la AUR, oastea de strânsură a căpeteniei legionare cu fustă Șoșoacă, tiktokiștii anonimi și pravoslavnici ai fostului globalist Georgescu) adună doar o treime din voturi.
