Provocarea Călin Georgescu

Alexandru Lăzescu
DE Alexandru Lăzescu | Actualizat: 27.11.2024 - 19:11

Deși rețelele sociale, în special Tik Tok, au jucat un rol important în succesul fulminant al lui Călin Georgescu, acesta nu ar fi fost posibil fără mesaje care au venit pe un teren favorabil pregătit de câțiva ani buni.

SHARE

România intră într-o perioadă incertă, periculoasă, în cel mai complicat moment al istoriei Europei și al lumii de după terminarea Războiului Rece. 

Va avea de ales în turul doi între un candidat mediocru, destul de departe de ceea ce s-ar cere de la un președinte, mai ales confruntat cu provocări excepționale, și un altul cu o biografie și poziționări publice cu adevărat problematice.

În cazul lui Călin Georgescu, indiferent dacă Rusia s-a implicat sau nu în campania sa (așa cum a făcut-o cînd au avut loc referendumurile din Scoția și Catalonia), pozițiile exprimate în trecut nu lasă nici un dubiu în privința simpatiilor sale politice și geopolitice: admiră Rusia, îl admiră pe Putin, privește cu ostilitate NATO și Uniunea Europeană.

De aici trebuie să plecăm. Indiferent dacă există sau nu în acest moment o legătură explicită cu Rusia această conexiune se va face în mod natural dacă personajul în cauză ar ajunge la Palatul Cotroceni. 

   Există desigur explicații specifice mediului politic și social din România care au influențat felul în care s-a votat în primul tur al alegerilor prezidențiale. La PNL, un partid care a obținut 29% la alegerile locale s-a prăbușit sub 9% cu candidatul său, președintele partidului.

Nu a ajutat nicidecum faptul că liderii liberali deși știau cum arată situația în realitate, un scor sub 9-10%, au comandat sondaje în care și-au urcat candidatul artificial la 18-20% în timp ce militau public pentru un vot util, prin unirea forțelor de dreapta în jurul lui Nicolae Ciucă.

Dincolo de faptul că e neclar ce consistență reală are eticheta de dreapta la un partid ca USR sau chiar PNL astfel de practici, la care au apelat și alte partide, au discreditat semnificativ instituția sondajului de opinie. Dar scorul obținut de Nicolae Ciucă nu e neapărat surprinzător.

E clar că activul partidului nu a tras pentru el, nu l-a privit niciodată drept unul de-al lor ci ca pe cineva parașutat de Klaus Iohannis. Iar percepția puternic negativă asupra acestuia, accentuată de scandalurile din ultima perioada, l-au afectat și mai mult.

   În cazul PSD lucrurile au stat diferit însă și în cazul acestuia a funcționat votul anti-sistem, de care a beneficiat nu doar Călin Georgescu ci și Elena Lasconi.

Era previzibil să existe o astfel de reacție, alimentată de percepția publică privind existența unui „partid unic”, care ar fi urmat să continue la guvernare pe termen nedefinit și după alegeri, dar nici pe departe la această dimensiune.

La urma urmei PSD obținuse și el 35% la alegerile locale din vară iar cele două partide, pe o listă comună, obținuseră cele mai multe locuri și la alegerile europarlamentare. 

  Însă sigur, toată această discuție este obturată de cea legată de apariția stupefiantă în peisajul electoral românesc a lui Călin Georgescu.

Ceea ce spune el, faptul că România nu ar trebui să se plaseze nici la Vest și nici la Est ci să rămînă neutră și că diplomația este calea de rezolvare a tuturor disputele în acest secol ar putea suna tentant pentru mulți dar este în total dezacord cu tot ce s-a întîmplat timp de mii de ani în istorie și ceea ce se întîmplă chiar acum pe tot globul.

Avem conflicte în Ucraina, în Orientul Mijlociu, în zona Golfului unde gruparea Houthis înarmată de Iran a dat peste cap tot traficul maritim prin Canalul Suez, avem tensiuni majore în peninsula coreeană unde Kim Jong Un are la

 dispoziție arme nucleare și un milion de soldați dar și în Marea Chinei de Sud unde navele militare chinezești le agresează de cele ale pescarilor din Filipine.

E bine și frumos să-ți dorești pacea dar știm foarte bine că singura cale, verificată, de a obține pacea este cea obținută prin descurajare, enunțată încă din antichitate, dacă vrei pace, pregătește-te de război.  

  Ar fi însă o greșeală să credem că face asta doar pentru că este plătit de Moscova. Poate că e așa dar, mai probabil, dar nu trebuie să ignorăm faptul că există o întreagă categorie de persoane cu un nivel relativ înalt de educație care în

 mod sincer privesc cu simpatie Rusia și pe Putin din diferite motive: convingeri ideologice, iritarea față de politicile progresiste promovate la Bruxelles, de la cele climatice la cele identitare de gen, în combinație cu ostilitatea în

 ansamblu față de Occident, față de NATO, de Uniunea Europeană și de America – pe care le consideră responsabile pentru impunerea unor condiții defavorabile României și manipularea justiției (Călin Georgescu vorbește despre

 „transformarea țării într-o colonie”). De altfel, Călin Georgescu și-a extras votanții practic din toate segmentele sociale, 30% dintre aceștia au studii superioare, și din toate categoriile de vîrstă.

   Un prieten care urmărește îndeaproape situația de la Moscova îmi spune că îl nedumerește oarecum reacția mass media de acolo care îl laudă pe Călin Georgescu și scot în evidență simpatiile sale față de Rusia.

Adică un fel de sărut otrăvit pentru că astfel de reacții vor fi utilizate în campania împotriva sa din turul doi. Poate fi adevărat sau doar o speculație.

Propaganda rusească a fost întotdeauna una foarte sofisticată, încă din perioada KGB-ului și Uniunii Sovietice, așa că orice e posibil, putem cădea în capcană.

Un comentariu al lui Alexandr Dughin, care face o distincție interesantă între Călin Georgescu, cu simpatii explicit pro-ruse, și George Simion, pe care îl descrie ca un naționalist român, lasă impresia că Rusia a fost surprinsă, evident plăcut, de succesul electoral al primului.

  Însă atunci înseamnă că toată această formidabilă campanie pro Călin Georgescu desfășurată într-o spirală a tăcerii în mediul online, în special pe TikTok dar și pe alte rețele sociale, a fost gestionată de o altă structură redutabilă. Pentru asta e nevoie de bani și de o expertiză care nu e ieftină deloc.

Un detaliu, nu e deloc la îndemîna oricui să poată viraliza cu peste un milion de vizionări un clip în doar cîteva ore. Poate una din exterior, din altă parte (China?), sau mai degrabă din interior, ceea ce înseamnă că există posibil o facțiune din structurile de forță sau cu personaje care a aparținut în trecut acestora, cu astfel de simpatii.

Ceva deloc liniștitor. Un detaliu semnificativ ignorat în bună măsură nu doar către  politicieni, de mass media, de elitele intelectuale, ci și, curios (!), de către serviciile de informații.

De ce s-a ajuns aici, cum au ajuns cei în cauză care avînd multe frustrări legitime, de pildă față de UE, să vadă în Vladimir Putin un exponent valabil, credibil, al valorilor conservatoare, trecînd peste realitatea unui regim intern violent, intolerant fata de orice opoziție, cum este cel de la Moscova, iată o bună întrebare.

 Oricât de multe probleme ar fi în spațiul occidental, și o serie întreagă de inițiative aici e măcar posibil, cel puțin deocamdată, să critici, să te opui.

   E important să înțelegem asta. Deși TikTok-ul și alte rețele sociale sunt platforme de comunicare redutabile, impresionante prin audiența lor (aproape jumătate dintre români au conturi pe TikTok) pînă la urmă ceea ce influențează decizia la vot sunt mesajele, conținutul acestora.

În afară de asta, o parte dintre cei care au votat cu Călin Georgescu nu au făcut-o doar pentru că erau conectați la rețele sociale, în particular la TikTok. Elementele discursului cu accente mistice practicat de Călin Georgescu se așează pe un teren însămînțat de ani buni de Dan Puric, prin numeroasele conferințe pe care le-a susținut în țară, conferințe cu o audiență numeroasă și entuziastă. 

  Nu trebuie de asemenea să ignorăm și sprijinul consistent existent într-o parte importantă a bisericii pentru această zonă a spectrului politic care privește cu simpatie către personaje precum Călin Georgescu.

Rămîne totuși un semn de întrebare, legat de ultimele alegeri, de ce pare să se fi produs o deplasare parțială a sprijinului pe acest segment de la George Simion către Călin Georgescu? Poate pentru că, sperînd să-și sporească șansele într-un potențial tur doi, George Simion își moderase semnificativ discursul?

Mulți vor fi tentați să incrimineze suportul unei părți a Bisericii Ortodoxe pentru Călin Georgescu sau George Simion dar în egală măsură ar trebui să identifice și cauza acestei atitudini: campaniile agresive progresiste emanate de la

 Bruxelles, presiunile exercitate de acolo pentru promovarea unor politici de gen radicale, din așa numita zonă „woke”, mai ales cele privitoare la definiția familiei, la educația sexuală în școli, fără a ține cont de caracteristicile și sensibilitățile naționale.

 Este, alături de teama de război alimentată de conflictul din Ucraina, a doua temă majoră exploatate în discursul lui Călin Georgescu.

  Întrebarea este dacă, apropo de ceea ce am văzut pînă acum, campania partidelor, cea a Elenei Lasconi, cea mediatică, împotriva lui Călin Georgescu, sunt eficiente.

O primă observație este aceea că e simplist să mergi pe ideea că doar în sine prezența lui Călin Georgescu pe TikTok i-ar fi determinat pe 2,1 milioane de români să voteze cu el, fără să analizezi cauzele profunde.

E adevărat, forța de comunicare a rețelelor sociale, cu precădere, la noi, Tik Tok și Instagram, este formidabilă. Însă ele nu pot modela singure decizia de vot dacă nu se suprapun peste o realitate socială și politică favorabilă.

De aceea, să crezi, așa cum s-a spus la PSD, că soluția este doar să comunici mai mult pe rețele sociale este evident o eroare. Depinde esențial de ce mesaje transmiți. Și în general a te concentra doar pe diabolizarea TikTok , cu plîngeri ale CNA la Parlamentul European, riscă să scape din vedere alte aspecte importante.

În plus, alimentează suspiciuni, nu tocmai nefondate, că apelurile la măsuri, restricții, impuse rețelelor sociale plecînd de la astfel de întîmplări electorale lasă cale liberă către cenzura digitală aplicată conținutului considerat deranjant de către autorități. 

  Victoria surprinzătoare a lui Călin Georgescu a reactivat segmente din societatea civilă. Dar e greu de crezut că demonstrații precum cea din Piața Universității sau apeluri la „salvarea democrației”, vom vedea cu siguranță multe în perioada următoare, vor avea un impact major asupra celor care nu sunt deja convinși să voteze împotriva lui Călin Georgescu.

Între altele pentru că a intervenit uzura, a apărut un scepticism față de acest gen de manifestări, așa că nu vor avea nici pe departe amploarea din trecut. Mai mult, ar putea fi chiar contraproductive din perspectiva categoriei de votanți vizată. Un votant anti-sistem va vedea în ele un atac al unui sistem pe care îl consideră corupt și abuziv. 

   Pe de altă parte, ar fi o greșeală să credem că vrăjiți de discursul lui Călin Georgescu votanții săi ar susține ieșirea noastră din UE și NATO. O parte dintre ei, foarte probabil nu cea mai importantă, susține și asta. Însă cei mai mulți află de astfel de lucruri abia acum.

Dar asta nu e neapărat o garanție că nu vor fi destui care vota tot cu Călin Georgescu chiar și în aceste condiții. Pentru că ar putea considera că de fapt pericolul privitor la ieșirea din NATO și UE nu este real, va fi estompat de frustrările, nemulțumirile, față de „sistemul” reprezentat de politicieni și instituțiile asociate statului.

Realitatea este că și dacă ar ajunge președinte Călin Georgescu nu va putea decide, de unul singur, ieșirea României din UE și NATO. E un proces complicat. De altfel, el a și încercat să se delimiteze de afirmațiile sale anterioare pe această temă.

Însă, președintele României este extrem de influent, simbolistica unor declarații pe chestiuni de politică externă și de securitate sensibile poate avea un impact semnificativ pe plan internațional. În defavoarea noastră.

   Asistăm la o nemulțumire destul de largă față de clasa politică tradițională, la fel ca în alte țări din spațiul occidental. Din acest ultim punct de vedere cei care se miră că românii din străinătate au votat așa cum au votat ignoră faptul că ei sunt acolo parte a unor societăți în care există nemulțumiri serioase față de politici impuse de la Bruxelles, precum cele climatice.

Sigur, pe lîngă atmosfera generală un rol important l-au jucat recomandările făcute în bisericile ortodoxe din comunitățile românești. Dar și acestea, nu puteau merge împotriva curentului. Așa se explică de ce mulți alegători din diasporă au rezonat cu mesajele transmise de Călin Georgescu.

Însă asta nu înseamnă că doresc ieșirea României din UE. O dovadă fiind chiar faptul că în diasporă s-a votat masiv și pentru Elena Lasconi, reprezentanta unui partid, USR, care este încă perceput parțial în aceeași cheie.

   În turul doi al alegerilor prezidențiale Călin Georgescu se va confrunta cu un candidat, Elena Lasconi, pe care foarte mulți o consideră prea puțin compatibilă cu poziția de președinte, după cum s-a văzut în aparițiile ei în campania electorală, mai ales pe chestiuni esențiale precum politica externă și cea de securitate.

Apropo, eticheta din presa internațională atribuită Elenei Lasconi, aceea de „candidat reformist”, nu are nici o legătură cu realitatea de la noi și ilustrează atît superficialitatea abordărilor jurnalistice cît și partizanatul ideologic din mass media.

Chiar și mulți dintre cei care au votat-o, util, și la primul tur, recunosc că au astfel de dubii dar spun că problema va fi rezolvată cu sprijinul consilierilor.

Un argument pe care l-am mai auzit recent și în cazul Kamalei Harris. Însă, pentru finala cu un candidat atît de controversat, considerat chiar periculos, ea se poate baza pe acest gen de sprijin, inclusiv din partea unora care nu ar fi votat-o în alte condiții. 

   E însă neclar ce vor face ceilalți. De pildă, ce vor face votanții PSD? Ce va conta mai mult: teama de ce ar putea face un președinte Călin Georgescu sau ostilitatea masivă față de USR, ostilitate pe care într-un mod puțin zis inabil, partidul Elenei Lasconi, îmbătat de succesul electoral, a alimentat-o deschis inclusiv în aceste zile, prin declarații „neprietenoase” față de PSD și față de PNL? E greu dat un răspuns clar.

Acesta este și motivul pentru liderii partidului evită să facă recomandări înaintea alegerilor parlamentare. Și, în realitate, nu e deloc sigur că astfel de recomandări vor fi urmate de alegători.

  Una dintre problemele care complică campania împotriva lui Călin Georgescu este ușurința cu care s-au vehiculat și aplicat în mod superficial de cîțiva ani etichete precum „putinist” sau „suveranist”. De pildă orice analize raționale, critice, față evoluțiile din războiul din Ucraina care se abăteau de la linia standard în materie erau etichetate adesea, automat, drept o probă de „putinism”.

Ceea ce face ca o astfel de caracterizare să fie mult mai puțin convingătoare dacă nu este asociată cu argumente concrete extrase din discursul lui Călin Georgescu, care chiar există.  Și mai problematică e utilizarea de-a valma, cu conotație negativă, a etichetei de „suveranism”.

  În acest moment practic niciuna dintre formațiunile politice importante din UE încadrate la „suveraniști” nu militează pentru ca țara lor să iasă din Uniune.

Ei doresc mai puțină intruziune a birocrației de la Bruxelles în afacerile interne ale țării, păstrarea unui grad mai ridicat de suveranitate națională, în contrast cu punctul de vedere opus care dorește o UE federală, în care rolul guvernelor naționale să fie sensibil diminuat.

Ori, o astfel de abordare „suveranistă” este cît se poate de legitimă și ce este de fapt de criticat e mai degrabă lipsa unei dezbateri atît de importante în privința filosofiei întregului proiect european și în privința felului în care definim „valorile europene” la care se face trimitere la limita saturației. 

  Din păcate reacțiile din România, la fel ca și cele din Europa de Vest, din spațiul politic și din mass media, deși enunță toate nevoia de a vedea unde s-a greșit merg de fapt pe aceeași linie standard, care ignoră o serie de aspecte fundamentale.

Cum ar fi schimbarea fundamentală de paradigmă în privința competiției politice, de la una axată pe cea clasică stînga vs dreapta, cu dominantă economică, la una predominant culturală, cu elitele progresiste (în zona politică, academică, mass media tradiționale, corporații), pe de o parte, și curente populiste, de dreapta dar și de stînga (partidul lui

Melanchon în Franța, cel al Sahrei Wagenknecht în Germania) care se opun, de o manieră radicală sau mai nuanțată, globalismului, militează pentru un stat național puternic, resping imigrația necontrolată, resping (cei de dreapta) așa

 numitele politici „woke” (zeci de identități sexuale, forțarea egalității de rezultat în dauna egalității de șanse, demantelarea familiei „nucleare” tradiționale, trimiterea în derizoriu a istoriei și tradițiilor naționale, etc).

Cu alte cuvinte asistăm, la o respingere a derapajele radicale ale elitelor. Comentînd în Wall Street Journal victoria clară a lui Donald Trump la alegerile din Statele Unite Gerard Baker, fost redactor șef al cotidianului, saluta dorința americanilor de revenire la normalitate.

Asta nu înseamnă, în cazul nostru, că nu au contat și alte frustrări, de natură economică, dar nu acestea au fost cele mai importante, mai ales în diasporă.

   Este adevărat, ascensiunea acestor curente, formațiuni, este facilitată și de criza economică care amplifică în Occident celelalte nemulțumiri. O criză extrem de greu de gestionat.

Din mai multe motive, între care deficitele publice explodate care fac tot mai puțin sustenabil „statul social” și competiția globală în care Occidentul se confruntă cu economii mult mai dinamice, mai ambițioase, precum cele din Asia care au recuperat deficitul de know how.

  Ori, în loc să se adapteze la această schimbare de esență, să ia act de impactul unor politici dezastruoase (cele climatice, imigrația) și să-și regîndească prioritățile, partidele tradiționale au mers pe instaurarea unor „cordoane sanitare” pentru izolarea de pildă a Afd-ului în Germania sau a partidului lui Marine Le Pen în Franța.

Și la noi se aud astfel de idei, ca aceea de a face o guvernare PSD-PNL-USR împotriva „frontului suveranist”. Este rețeta sigură de a crește în viitor, pe fondul unor frustrări amplificate, sprijinul pentru aceste formațiuni.

  Vorbind despre atmosfera generală din societatea britanică după referendumul din Scoția și Brexit, dar care în bună măsură e asemănătoare cu cea existentă în întreg spațiul occidental, profesorul britanic Tom Gallagher vorbea despre o dorință destul de larg răspîndită de schimbare, aproape cu orice preț.

Aceasta atmosferă în combinație cu capacitatea rețelelor sociale, în general a Internetului, de a distribui practic instantaneu mesaje către zeci, sute de milioane de oameni, ne-au adus în pragul unei schimbări disruptive, în plan politic și geopolitic. 

  Conceptul de schimbări disruptive care elimină din spațiul competițional actori tradiționali, aparent intangibili, care funcționează în baza unui mod de operare aparent impecabil, a fost introdus pentru mediul de afaceri de regretatul profesor de la Harvard, Clayton Christensen.

Cu patru decenii în urmă în urmă apariția PC-ului a eliminat în timp record marii producători de minicalculatoare după cum mai aproape de noi smartphone-ul introdus de Steve Jobs și Apple a scos complet de pe piață Nokia care deținea la vremea respectivă peste 50% din piața globală de telefoane mobile tradiționale.

   Ceva similar se petrece acum în plan social și politic. Și, dacă ne uităm în trecut la cele întîmplate în zona afacerilor și la maniera în care reacționează acum partidele tradiționale confruntate cu aceste provocări sunt serioase dubii că vor putea depăși o astfel de criză majoră. Un semn că trebuie să ne așteptăm în viitor la tot mai multe șocuri de genul Călin Georgescu. 

Google News Urmărește-ne pe Google News
Comentarii 0
Trebuie să fii autentificat pentru a comenta!

Alege abonamentul care ți se potrivește

Print

  • Revista tipărită
  • Acces parțial online
  • Newsletter
  •  
Abonează-te

Digital + Print

  • Revista tipărită
  • Acces total online
  • Acces arhivă
  • Newsletter
Abonează-te

Digital

  • Acces total online
  • Acces arhivă
  • Newsletter
  •  
Abonează-te
Articole și analize exclusive pe care nu trebuie să le ratezi!
Abonează-te