Și asta nu numai pentru Europa, ci și pentru Statele Unite, cu potențiale ramificații în regiunea Indo-Pacific.
Un asemenea demers, lucid și salutar, a răspuns temerilor că președintele republican, după ce se va instala în Biroul Oval, la Casa Albă, ar putea lăsa Ucraina vulnerabilă în fața Kremlinului și ar putea submina garanțiile de apărare colectivă ale NATO.
Numai că Ucraina nu mai este singură în fața tăvălugului militarist răsăritean, iar frontiera de Est a
Alianței Nord-Atlantice este apărată de puternice grupuri de luptă care au deja prepoziționate efective miilitare și tehnică de luptă disuasive, care nu lasă nicio speranță ipoteticilor noi planuri agresive ale Kremlinului.
Sigur că nici liderii ruși nu s-au lăsat păcăliți de o afirmație din campania electorală a lui Trump, aceea prin care liderul american a spus că va „încuraja“ Rusia să facă „orice dracu’ vrea“ cu țările care nu reușesc să îndeplinească ținta de cheltuieli militare a alianței.
Adevărul - probat de viață - este nu numai că Rutte și-a exprimat speranța de a stabili o relație bună de lucru cu Trump, care va fi inaugurat președinte al SUA pe 20 ianuarie, dar a și dovedit, cu ani în urmă, capacitatea de a îl înfrunta pe năbădăiosul lider republican, pledând pentru colaborarea continuă dintre SUA și aliații europeni, pe cale de consecință fiind dezirabile compromisuri reciproc acceptabile.
În plus, faptul că aproximativ 10.000 de soldați nord-coreeni au fost trimiși în regiunea Kursk din Rusia, pe care Ucraina o ocupă parțial, constituie un motiv suficient pentru ca la Pentagon să se caute soluții pentru această evidentă provocare militaristă.
Dislocați pentru a fi apoi retrași?
Nu poate fi exclusă ipoteza că, în cazul începerii negocierilor de pace, care ar include și retrageri reciproce de trupe, Moscova să pună în ecuația tratativelor și retragerea celor 10.000 de militari nord-coreeni, fără a umbla la efectivele militare rusești existente în teren!
Aducerea nord-coreenilor sugerează și dorința Kremlinului de a se copia situația din Peninsula Coreeană, inclusiv prin înființarea unei zone demilitarizate.
Kievul ar putea agrea o asemenea soluție, dacă și trupe europene și-ar asuma defensiva teritoriului rămas liber, neocupat de ruși, din statul ucrainean, ciopârțit dar supraviețuitor.
Trump ar aplauda angajamentul aliaților europeni, dar Putin, în mod formal, inițial se va opune, probabil fără sorți de izbândă la finalul negocierilor de instituire a unui armistițiu.
„Trebuie să lucrăm împreună. Așa că aștept cu nerăbdare să stau (de vorbă) cu Donald Trump pentru a discuta cum putem face față acestor amenințări în mod colectiv, ce trebuie să facem mai mult“, a continuat Rutte.
„Și da, o parte din asta – și aici are perfectă dreptate – va fi că, pe partea europeană a NATO, va trebui să cheltuim mai mult, să facem mai mult pentru a ne asigura că atingem țintele de capacitate“.
De la 2, la 3 la sută?...
În iunie 2024, se știa deja că 23 din cei 32 de membri NATO își îndeplinesc acum obiectivul de a cheltui cel puțin 2% din PIB pentru apărare, tendință care a început în timpul primului mandat al lui Trump și s-a accelerat după ce Vladimir Putin a ordonat invadarea Ucrainei.
Întrebat dacă alianța ar trebui să stabilească o țintă mai mare, pentru a face față noului context de securitate, secretarul general a spus că acest lucru ar trebui lăsat la latitudinea liderilor.
„Am lucrat foarte bine cu Trump timp de patru ani. Este extrem de clar ce vrea“, a spus Rutte. „Înțelege că trebuie să avem de-a face unul cu celălalt, pentru a ajunge la poziții comune și cred că putem face asta“.
Revenirea lui Trump la conducerea SUA i-a preocupat și pe aliații prezenți la reuniunea Comunității Politice Europene (EPC) de la Budapesta.
Acolo, prim-ministrul albanez Edi Rama a prezis că revenirea republicanului „ar putea fi bună pentru Europa“, deoarece ar putea stimula în continuare cheltuielile militare.
Omologul său belgian, Alexander De Croo, a cărui țară nu reușește să atingă ținta de 2%, a declarat: „Securitatea noastră nu este ceva pe care vrem să-l externalizăm altcuiva, de exemplu, Statele Unite. Europa ar trebui să poată face acest lucru pe cont propriu“.
Iar finlandezul Antti Petteri Orpo a spus că, indiferent cine ocupă Casa Albă, Europa trebuie „să sprijine Ucraina atât timp cât și atât cât este nevoie“.
În România, s-a luat deja în calcul posibila creștere a cheltuielilor defensive, la nivelul de 3%.
Nedumeriri firești
Revenind la nord-coreenii trimiși în Rusia, nu avem încă un răspuns oficial la interogația firească de ce nu s-au deplasat acolo cu armamentul de infanterie din dotarea proprie și au preferat - generalii lor - armamentul rusesc.
Asigurarea logisticii necesare nord-coreenilor de către ruși este primul călcâi al lui Ahile, al diviziei trimise de republica nord-coreană comunistă?
Sunt interogații care au stârnit și interesul sud-coreenilor, ce au decis să trimită observatori și instructori militari în Ucraina, pentru a înțelege modul de acțiune al militarilor de sorginte comunistă trimiși de regimul dictatorial de la Phenian.
Pe cale de consecință, să și îi instruiască pe militarii ucraineni cum să contracareze acțiunile militare nord-coreene. Altfel spus, avem de a face cu o translație militaristă asiatică în Estul Europei. Pe termen lung, aceasta poate deveni o amenințare clară pentru securitatea comunității democratice europene și pentru aceea a partenerului strategic de peste Ocean.
Estimarea lui Stavridis
Fostul comandant suprem al forțelor aliate din Europa, din 2009 până în 2013, James Stavridis, a prezis la CNN că războiul Rusia-Ucraina se va încheia cu președintele rus
Vladimir Putin luând 20% din Ucraina.
Amiralul Stavridis, acum la pensie, a afirmat la CNN că, dacă Trump poate pune capăt războiului Rusia-Ucraina în 24 de ore, „voi fi primul care îi va vota la Premiul Nobel pentru pace“.
„Ceea ce sper că va face, și cred că va face, este să pună presiune pe ambele părți pentru a ajunge la masa negocierilor și iese cam ca la sfârșitul războiului din Coreea, adică Putin va ajunge cu aproximativ 20 la sută din Ucraina, bucata pe care o deține în prezent, dar restul Ucrainei, cei 80 la sută, toate acele resurse, marea majoritate a populației, rămân într-o zonă democratică, liberă“, a spus Stavridis.
El a adăugat că Ucraina va primi, de asemenea, o „cale către NATO, probabil trei până la cinci ani, în mod realist. Nu este cel mai rău rezultat din lume“. Stavridis a adăugat că Ucraina ar putea obține și aderarea la Uniunea Europeană/UE, care a investit miliarde de dolari pentru a ajuta Ucraina să lupte împotriva invaziei Rusiei, începută în februarie 2022.
„Putin va urî acea parte a negocierii, la fel cum ucrainenii urăsc partea lui Putin care deține 20 la sută din țara lor, dar este o negociere“, a spus amiralul Stavridis, care a mai estimat că înțelegerea va include probabil „un fel de zonă demilitarizată între cele două părți, la fel ca Coreea. Și poate o patrulezi cu soldați NATO, de exemplu, nu cu americani sau europeni“.
Realitatea geopolitică indică la ruși și la ucraineni opțiunea majoritară a cetățenilor de a se trece la negocieri de pace urmate de încetarea războiului. Posibilă anul următor.
