Meteoritul Călin Georgescu. De ce se bucură rușii că au dispărut dinozaurii

Evenimentul a fost numit de paleontologi „Extincția Cretacic-Terțiar”. Și a fost ceva de-a dreptul apocaliptic.

Nori de praf s-au ridicat deasupra pământului, blocând o vreme îndelungată lumina soarelui. Întunericul și frigul au oprit fotosinteza plantelor. Apa oceanelor s-a transformat în acid. Trei sferturi dintre viețuitoarele lumii au dispărut.

Cam asta cred eu despre apariția meteorică a lui Călin Georgescu, propulsat pe primul loc în urma alegerilor de duminică. Și despre incapacitatea noastră – a tuturor – de a prevesti pericolul.

Cine se grăbește să se bucure de dispariția „dinozaurilor” din politica românească nu înțelege, de fapt, că n-avem niciun motiv de bucurie.

Georgescu are cel mai toxic program de prezidențiabil  într-o țară în care aproape 9 milioane de oameni se distrează sau se „informează” pe TikTok. În schimb, 6,5 milioane dintre români n-au citit nicio carte în viața lor, iar 11 milioane n-au dechis nicio carte în ultimul an.

Dar să nu dăm vina pe electorat, pentru că, nu-i așa, el are întotdeauna dreptate.

Adevărul e că găunoșenia partidelor vechi și noi n-a făcut decât să favorizeze ascensiunea lui surprinzătoare și aparent inexplicabilă. Cu candidați mediocri și vulnerabili, lipsiți de carismă și consistență, nu-i de mirare că un personaj marginal ajunge pe locul întâi.

Pe de altă parte, niciun sociolog n-a reușit să explice, în mod logic și argumentat, o creștere peste noapte în sondaje de la 2 la 20 la sută. Și deocamdată nu putem decât bănui că în spatele acestui salt fără precedent s-ar afla o mână invizibilă.

Un fapt e clar. Opt din zece postări care le apăreau în mod „aleatoriu” utilizatorilor români de TikTok în ultimele luni erau îndemnuri de a-l vota pe „independentul” Georgescu.

Până se vor trezi serviciile noastre de „intelligence” să ne lămurească dacă a existat o interferență externă aici, revelatoare rămân panseurile prezidențiabilului de azi, așa cum au fost ele consemnate în presă:

„Șansa României este înțelepciunea rusească”.

„Vladimir Putin este un om care-și iubește țara”.

„Ucraina este un stat inventat”.

„Legionarii sunt eroi ai României”.

“Neamul românesc a trăit prin [...] Corneliu Zelea Codreanu, Ion Antonescu și mulți, mulți alți eroi”.

“Uniunea Europeană este o etapă depășită”.

„Scutul de la Deveselu este o rușine a diplomației”.

„Aveam mai mult de câștigat dacă întreținem niște relații mai bune cu China și Rusia”.

„Pandemia și criza din Ucraina, niște tehnici de manipulare”.

Mai clar de atât nu cred că poate fi niciun discurs.

Georgescu reia, la virgulă, tezele propagandei rusești. Desigur, cu excepția simpatiilor legionare. Care nu se aliniază cu „antinazismul” declarat al Kremlinului. Dar asta nu pare să împiedice organele oficiale de la Moscova să-l elogieze fără rezerve.

Sputnik, sub semnătura fostului unionist moldovean Iurie Roșca, devenit între timp un putinist înrăit, îl numea mai demult „o gură de aer proaspăt”.

Acum, în urma alegerilor de duminică, agenția TASS exultă: „Georgescu este rezervat în ceea ce privește aderarea României la NATO și a insistat cu prudență pentru normalizarea relațiilor cu Rusia”.

Tonul acestei depeșe ne arată că Putin și ai lui sunt pregătiți deja să desfacă șampania. Chiar dacă rezultatul celui de-al doilea tur de scrutin e încă incert.

Pentru ei, dispariția „dinozaurilor” de pe malurile Dâmboviței e o veste neașteptat de bună. „Meteoritul Georgescu” le oferă șansa unei resetări a politicii europeniste și atlantiste – singura linie comună a tuturor președinților și guvernelor care s-au perindat pe la București în ultimele trei decenii.

Trebuie să fii de rea-credință sau de o naivitate vecină cu prostia – mai ales cu vâlvătaia războiului dincolo de graniță – ca să ignori entuziasmul care răzbate de la Moscova. Un entuziasm care n-a coincis niciodată în istoria noastră recentă cu binele românilor.

P.S. Mi-e limpede că peste două săptămâni singura opțiune pe care o avem e să votăm contra partidei ruse și a candidatului manciurian pe care-l promovează. Prefer cu ochii închiși o femeie ca Elena Lasconi – cu toate micile ei inabilități politice – unui papagal care-și ia lumină de la Putin. Sper să o susțină fără rezerve și „dinozaurii”, în drumul lor inevitabil spre dispariția politică.