Dosarul Revoluției, o epopee de 30 de ani

Dosarul „Revoluției“ a fost blocat, închis și redeschis, mulți dintre cei aflați la vârful lanțului de comandă au murit, iar, recent, a început procesul în cameră preliminară, la Înalta Curte de Casație și Justiție, cu trei inculpați trimiși în judecată: Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu și Iosif Rus. La primul termen, Iliescu și-a trimis avocatul.

De altfel, Iliescu a declarat, recent, într-un interviu în limba rusă, pentru agenția de propagandă a Moscovei, TASS, că „așa-zisul“ Dosar al Revoluției este „o însăilare absurdă de fapte care, în ansamblu, nu demonstrează nimic, dar care poate fi folosit în scopuri politice“, dar și că „istoria nu se scrie cu justiția“.

Retorica sa este similară cu cea a lui Gelu Voican Voiculescu, care a declarat, anul trecut, pentru Newsweek România, că „este absurd să dai în judecată o revoluție“.

Ulterior, Iliescu a revenit, pe blogul său, cu o analiză despre Revoluție, susținând că „este momentul să încetăm să căutăm vinovați în orice situație în care este nevoie de soluții“.

1.166 de oameni au murit la Revoluție: 1.142 au fost împușcați în timpul represiunii comuniste și în diversiunea începută în 22 decembrie, iar alți 24, dați dispăruți sau răniți de gloanțe, au murit până în 31 decembrie 1989, potrivit istoricului Mădălin Hodor.

Parchetul General cercetează doar rezultatul diversiunii petrecute după 22 decembrie 1989: moartea a 862 de persoane, rănirea altor 2.150, lipsirea de libertate și vătămarea psihică a altor sute de oameni.

Vă prezentăm o cronologie a Dosarului „Revoluției“, în cei 30 de ani scurși din decembrie 1989:

1990: Primele anchete despre violențele de la Revoluție. Inițial, au existat 4.544 de dosare penale.

În anii ‘90, au fost condamnați la închisoare foști lideri comuniști: Tudor Postelnicu – fost ministru de Interne, Iulian Vlad – ultimul șef al Securității, Ion Dincă, fost vice prim-ministru, Emil Bobu, fost secretar și membru al Comitetului Politic al C.P.Ex. al PCR, Manea Mănescu, fost vicepreședinte al Consiliului de Stat și membru C.P.Ex. al PCR. Ei ies din închisoare înainte de executarea completă a sentințelor, printr-un decret de grațiere semnat de Ion Iliescu.

2000: Generalii Mihai Chițac și Victor Atanasie Stănculescu sunt condamnați la 15 ani de închisoare, pentru reprimarea demonstrațiilor anticomuniste de la Timișoara, însă procurorul general de atunci, Joița Tănase, a făcut recurs în anulare.

Cei doi generali au fost încarcerați în 2008. Chițac a murit în 2010, acasă, fiind închis o perioadă scurtă de timp, iar Stănculescu, eliberat în mai 2014, a murit în iunie 2016, într-un azil de lux de la Săftica.

2007: Cazul se blochează, când Curtea Constituțională decide mutarea dosarului de la Secția Parchetelor Militare la o secție civilă, iar procurorul Dan Voinea este retras din anchetă.

În perioada în care el a condus ancheta, nume grele ale politicii ajunseseră să fie cercetate, în frunte cu Ion Iliescu, care fusese acuzat de genocid. 

În 2008, revoluționarul Teodor Mărieș, președintele Asociației „21 Decembrie“, face greva foamei, iar o parte a dosarului este deblocată.

8 septembrie 2009: Președintele României, Traian Băsescu, îi reproșează procurorului general Laura Codruța Kövesi, într-o întâlnire publică ținută la Cotroceni, blocajele din dosarele „Mineriadei“ și „Revoluției“: „Dați o speranță că se va continua ancheta“.

Kövesi i-a răspuns șefului statului că „vom soluționa cu celeritate, pentru că 18 ani nu am avut soluții și nici nu pot să promit o soluție“.

A urmat replica dură a lui Băsescu: „Vorbiți cu șeful statului, care vă spune așa: au murit 1.600 de oameni la Revoluție, iar voi închideți dosarul. Aveți soluție sau nu?

Au murit oamenii la Mineriada din 13-15! Ce vreți să spuneți, că vă impun o soluție? Vă impune realitatea să spuneți dacă s-au împușcat singuri oamenii ăia sau au fost împușcați de cineva! Nu mă confundați cu un ziarist!“.

Octombrie 2015: Parchetul General clasează Dosarul „Revoluției“, pe motiv că faptele cercetate – propagandă de război, genocid, tratamente neomenoase, infracțiuni de război contra umanității – nu sunt prevăzute de legea penală, iar, pentru omor, tentativă de omor și instigare la omor, intervenise termenul de prescripție. Atunci, peste 280 de plângeri au fost înregistrate la Parchet.

Aprilie 2016: Dosarul este redeschis de fostul procuror general interimar de atunci, Bogdan Licu. PÎCCJ a susținut că, „în decembrie 1989, nu a existat vid de putere“, că, din seara zilei de 22 decembrie, s-ar fi declanșat o diversiune militară care ar fi fost bine pregătită: prin intermediul Televiziunii au fost propagate mesaje care întrețineau o „psihoză teroristă“, iar din fruntea Armatei s-ar fi dat o serie de ordine militare diversioniste.

Pentru realizarea diversiunii, s-ar fi folosit două tipuri de imitatoare de foc, achiziționate de Armată în 1987. De asemenea, până la executarea dictatorului Nicolae Ceaușescu și a Elenei Ceaușescu, s-ar fi încercat asasinarea lor de trei ori.

Procurorii au atras atenția și că, după 1989, probe importante din dosar ar fi fost alterate sau distruse.

Aprilie 2019: Dosarul este trimis în judecată, cu doar trei inculpați: Ion Iliescu, fost președinte al României, Gelu Voican Voiculescu, fost vice prim-ministru al Guvernului României, și generalul Iosif Rus, fost șef al Aviației Militare, pentru săvârșirea de infracțiuni contra umanității.

A fost dispusă clasarea cauzei privind infracțiunile contra umanității față de Nicolae Ceaușescu, fost președinte al României, Iulian Vlad, fost șef al Departamentului Securității Statului, Tudor Postelnicu, fost ministru de Interne, întrucât există autoritate de lucru judecat, dar și față de Vasile Milea, fost ministru al Apărării, generalii Nicolae Militaru și Victor Atanasie Stănculescu, foști miniștri ai Apărării, și Emil Cico Dumitrescu, fost membru CFSN și ministru, Nicolae Eftimescu, fost șef al Direcției Operații din Marele Stat Major, și Ion Hortopan, fost comandant al Comandamentului Infanterie și Tancuri, Silviu Brucan, fost factor decizional al CFSN, întrucât a intervenit decesul.

Procurorii au dispus clasarea cauzei și față de Mircea Mocanu, fost comandant al Comandamentului Apărării Antiaeriene a Teritoriului, și Ștefan Dinu, fost șef al Direcției Informații din Marele Stat Major, întrucât „nu există probe concludente în sarcina acestora cu privire la existența infracțiunilor contra umanității“.

Similar, față de Petre Roman, fost prim-ministru, Teodor Brateș, fost redactor-șef adjunct al redacției Actualități din TVR, și Ioan Toma, fost ministru al Tineretului, procurorii au dispus clasarea, motivând că „nu există probe concludente în sarcina acestora cu privire la existența infracțiunilor contra umanității“.

Aceeași măsură au luat-o și față de Viorel Igreț, fost prim-secretar al Comitetului Județean de Partid Mureș, privind săvârșirea infracțiunii de omor calificat: „nu există probe concludente pentru săvârşirea acestei infracţiuni sau a altei infracţiuni prevăzută de legea penală“.

Parchetul General reține că, începând cu 22 decembrie 1989, ora 16.00, întreaga forță militară a României, Ministerul Apărării, Internele – Securitatea și Gărzile Patriotice, s-a pus „la dispoziția Consiliului Frontului Salvării Naționale și conducerii acestuia (Ion Iliescu, Silviu Brucan, generalii Victor Atanasie Stănculescu și Nicolae Militaru, Gelu Voican Voiculescu)“.

CFSN a luat „decizii importante cu caracter politic și militar, urmărind accederea la puterea
politică a unui grup preconstituit și legitimarea politică în fața poporului român“ .

Din seara zilei de 22 decembrie 1989, ar fi fost lansată o „amplă și complexă“ activitate de inducere în eroare – diversiuni și dezinformări, coordonată de unii membri ai Consiliului Militar Superior, organism aflat în subordinea CFSN, „acceptată și asumată de factorii decizionali“  ai CFSN. 

Psihoza teroristă ar fi fost indusă „cu intenție prin diversiuni şi dezinformări“ şi a provocat, după 22 decembrie 1989, 862 de decese, 2.150 de răniri, lipsirea gravă de libertate a sute de persoane, vătămări psihice.

De asemenea, aceste diversiuni ar fi creat condițiile condamnării și execuției cuplului dictatorial Nicolae și Elena Ceaușescu, arată Parchetul General.

Procurorii mai spun și că Ion Iliescu și Gelu Voican Voiculescu ar fi dezinformat „în mod direct“ prin aparițiile televizate și emiterea de comunicate de presă, „contribuind la instituirea psihozei generalizate a terorismului, ar fi acceptat și asumat acte diversioniste comise de unele cadre cu funcţii de conducere din Ministerul Apărării, fără a interveni pentru stoparea lor“.

În ceea ce-l privește pe Iosif Rus, în calitate de comandant al Aviației Militare, în noaptea de 22 spre 23 decembrie 1989, ar fi intervenit asupra planului de apărare a Aeroportului Otopeni, contribuind la moartea a 48 de persoane, precum și la rănirea altor 15 persoane.

21 octombrie 2019: Procurorul general interimar Bogdan Licu cere infirmarea soluțiilor de clasare dispuse față de Petre Roman, fost membru al CFSN și prim-ministru, și față de Teodor Brateș, fost redactor-șef adjunct în TVR cu privire la infracțiunile contra umanității, și redeschiderea urmăririi penale.

„Urmărirea penală a stabilit modul în care gruparea constituită în jurul lui Ion Iliescu, cu sprijinul Armatei, a preluat puterea de stat la data de 22 decembrie 1989, în jurul orei 14.00. Din această grupare au făcut parte Silviu Brucan, Gelu Voican Voiculescu, Petre Roman, care au participat activ la luarea tuturor deciziilor.

Însuși Petre Roman arată că a fost de acord cu executarea fostului șef de stat Nicolae Ceaușescu și a soției acestuia, Elena Ceaușescu, într-un simulacru de proces.

Acesta recunoaște că, în momentul în care s-a prezentat la Ministerul Apărării Naționale, i s-a permis accesul fără niciun fel de probleme, a urcat chiar în biroul ministrului Apărării Naționale, i-a ordonat acestuia să-l aresteze pe generalul Ilie Ceaușescu – prezent în acel birou – generalul Stănculescu conformându-se imediat. (...)

La fel ca toți ceilalți membri ai grupării Ion Iliescu, Petre Roman a luat parte la toate deciziile și chiar dacă nu ar fi participat direct la «inducerea în eroare», acesta a acceptat-o.

Apreciem că soluția de clasare dată față de Petre Roman este neîntemeiată, urmărirea penală fiind superficială în ceea ce privește participarea acestuia la evenimentele din decembrie 1989“, se arată în ordonanța de infirmare a procurorului general interimar.

28 noiembrie 2019: Înalta Curte de Casație și Justiție respinge cererea procurorului general interimar Licu de redeschidere a urmăririi penale în cazul lui Petre Roman și Teodor Brateș, în Dosarul „Revoluției“.

29 noiembrie 2019: Primul termen în Dosarul „Revoluției“, în cameră preliminară, la Înalta Curte de Casație și Justiție. Pentru acest proces au fost emise citații pentru 5.000 de persoane. Dosarul cauzei cuprinde 3.330 de volume, dintre care 2.030 au fost instrumentate după 13 iunie 2016.

Teodor Mărieș, președintele Asociației „21 Decembrie 1989“ , a declarat că Dosarul „Revoluției“ a fost „făcut prost“  și că va cere restituirea la Parchet, pentru refacerea urmăririi penale: „Decât să o lungească avocaţii lui Iliescu şi Gelu Voican, care vor specula şi ultima chichiţă, mai bine se reîntoarce dosarul la Parchet. Am cerut restituirea pe două-trei chestiuni bine întemeiate“ .

De altfel, Ion Iliescu nu a venit la proces, iar avocatul său, Adrian Georgescu, a spuns că este „o procedură care nu presupune, în mod obligatoriu, prezența dânsului“. Avocatul lui Iliescu a mai spus și că a cerut restituirea dosarului la Parchet, pentru refacerea urmăririi penale.

Următorul termen în proces va fi anul, în 21 februarie 2020.