România devine o autocrație judecătorească opusă domniei legii
În orice regim politic cu probleme, una din puteri încearcă să se dea peste nas celorlalte. România are o îndelungată tradiție în acest sens. De la regimurile autocratice ale lui Carol al II lea și cele legionaroide, până la cel comunist.
A venit și rândul Justiției să își dorească să iasă din matca constituțională.
Cum s-ar numi un regim în care o mână de la vârful Justiției și-ar impune punctul de vedere în fața celorlalte două puteri? Autocrație judecătorească. Opusă domniei legii.
Pentru că, în plină austeritate bugetară, judecătorii doresc să-și deseneze singuri și după propriile reguli și interese, fără să țină cont de legi economice și de Constituție, propriile privilegii.
Vor să iasă la pensie la ce vârstă își doresc. Cu ce pensii își doresc. Și când își doresc. Adică să-și stabilească și perioada când se va întâmpla acest lucru. Adică peste 20 de ani. Asta după ce ani de-a rândul magistrații și-au dat restanțe salariale al căror cuantum și l-au calculat singuri. Și astfel miliarde de euro au mers către plata acestora.
Și toate acestea vin pe fondul unei prăbușiri a luptei anticorupție, dublată de uriașe exoduri din pușcării ale tuturor celor care au fost anterior condamnați la ani grei de închisoare. Nu contează că sunt gulere albe care au cerut șpăgi de sute de milioane de euro, beizadele care au omorât oameni în accidente sau clanuri interlope care au ucis, extorcat sau au beneficiat de pe urma rețelelor de trafic de persoane. Toți au ieșit din spatele gratiilor grație clemenței câtorva instanțe de judecată deasupra cărora planează stafia unei singure doamne. Al cărei nume nu trebuie pronunțat. Fix ca în filmele de groază, că altfel se declanșează iadul asupra tututor celor care o contestă. Fie că sunt judecători care încă mai cred în ideea de justiție, fie că sunt politicieni, jurnaliști sau reprezentanți ai societății civile.
Ironic este că judecătorii și-au găsit un aliat nesperat în noul președinte ales al României. Nicușor Dan, care a stat prea mult ca ONG-ist pe holurile instanțelor de judecată unde rareori pierdea vreun proces, și care vede doar că magistrații fie muncesc prea mult, fie sunt pe nedrept stigmatizați sau nedreptățiți etc.
Președintele se întreabă mai mult retoric cum de nu mai sunt anchetați magistrați pentru corupție, când corupția stă cu atâta succes la masă chiar cu cei care ar trebui să o stârpească. Ca cel mai informat om din România, președintele știe sau ar trebuie să știe de câte ori le depășesc multor magistrați veniturile stilurile de viață extrem de opulente.
Ca și cum toată nedreptatea pe care o mână de magistrați care a acaparat Justiția o împarte în societate este un fenomen exterior acestei bresle profesionale. Ca și cum cineva i-ar fi blestemat să se comporte ca una din cele mai corupte categorii profesionale care, culmea culmilor, mai cere și privilegii cu carul ca să nu ne lase baltă sau ca să nu cumva să ne amenințe și să ne șantajeze.
Precum interlopii, beizadelele arogante și certate cu legea sau gulerele albe corupte cu care se văd zi de zi în instanțele de judecată.
