Primele rețete românești de murături, publicate în 1849. De unde provine numele delicioaselor acrituri?

Murăturile sunt, pentru mulți români, darul cel mai de preț pe care Dumnezeu ni l-a dat pentru mâncarea mai grasă din anotimpul rece.

Punerea murăturilor în casă este un adevărat ritual, cu secrete ce se transmit din generație în generație.

Fie că este vorba de castraveți murați, de gogonele ori gogoșari, de conopidă sau pepenași, murăturile fac parte din sufletul gastronomic al unei gospodării românești. 

Deși murăturile sunt menționate încă de acum 4.000 de ani, primele rețete publicate au apărut în România în 1849 sub semnătura unei femei.

Primele rețete de murături au apărut în „Cartea de bucate” a Mariei Maurer

Prima carte de bucate din Țările Române a fost publicată la Iași, în 1841, cu titlul „200 rețete cercate de bucate, prăjituri și alte trebi gospodărești”.

Deși autorii ei erau trecuți doar cu inițialele, celelalte ediții ale lucrării au consemnat numele reale ale acestora - și, surpriză - ei erau Mihail Kogălniceanu și Costache Negruzzi.

Dar primele rețete tipărite de murături au provenit dintr-o „Carte de bucate” publicată în București și semnată de o femeie, Maria Maurer.

Prima ediție a apărut, cel mai probabil, în 1846, dar nu s-a păstrat niciun exemplar, În schimb, în anul 2020, editura GastroArt a republicat ediția a II-a a cărții, cea din 1849, în care există și câteva rețete de murături.

Citește și: Cine a inventat salamul de Sibiu? De unde i-a venit numele? Legătura lui cu carnea de cal

Dar mai întâi să lămurim originea cuvântului „murătură”. În România el provine din substantivul latin „muria” - care însemna saramură sau zeamă sărată folosită la conservare. 

De aici avem și moare (zeama de la varză acră), care are o origine înrudită. Adăugarea terminației „-ătură” (folosit pentru a numi rezultatul unei acțiuni) s-a întâmplat ca în cazul cuvintelor „cusătură” sau „friptură”.

Pe de altă parte, în lumea anglo-saxon cuvântul „murătură” provine din olandezul „pekel” sau germana nordică „pókel”, care înseamnă tot sare sau saramură ca și latinescul „muria”.

De-a lungul istoriei, murarea a fost o necesitate, fiind cel mai bun mod de a păstra alimentele pentru o perioadă lungă de timp.

Murăturile există circa 4.000 de ani, încă din anul 2030 î.Hr. când castraveții din India, țara lor natală, au fost murați în Valea Tigrului, potrivit history.com.

Murăturile, folosite prima oară acum 4.000 de ani

La români, cu siguranță că murăturile erau cunoscute mult mai demult decât apariția primelor rețete tipărite, mai ales că teritoriul românesc a fost mereu bogat în sarea necesară la saramură.

Citește și: Varza murată: cum să o faci ca să iasă PERFECTĂ. Singura rețetă folosită de gospodinele adevărate!

Revenind la lucrarea „Carte de bucate”, scrisă de Maria Maurer, în care se găsesc mai multe rețete de murături, vă vom prezenta trei astfel de rețete, așa cum sunt prezentate pe site-ul eisberg.ro.

Este de remarcat că toate cele trei rețete se referă la murături puse în oțet și nu în soluție de saramură, chiar dacă mulți români preferă ultima variantă. Dar, cu siguranță, ele rămân la fel de interesante și astăzi.

Rețetă castraveți murați

„Alege castraveți buni, sănătoși, adică neloviți, nestriviți; spală’i în doă ape reci și’i întinde pe scânduri la umbră, ca să se usuce, apoi așează-i în putină: un rând de castraveți, vr’o 10 ardei, frunze de tarhon ori țelină; și iar castraveți, ardei și frunze până se umple; dacă vrei, poți să pui și bame ori pătlăgele nemțești (n.r. - gogonele).

Pe urmă fierbe oțet bun cu sare: la o vadră (n.r. - circa 10 litri) de oțet, pune o oca (n.r. - aproximativ 1,2-1,3 kg) de sare și toarnă’l fierbinte peste castraveți; pune capace și’i lasă să șează până a doua zi; apoi mai adaogă castraveți, fiindcă îi vei găsi scăzuți. Pe urmă, astupă putinile bine și le așează în pivniță.”

Rețetă vinete murate

„Iei pătlăgele vinete, nici mari, nici mici, curăță-le numai sus la coade (n.r. - la cozi) și le despică mijlocul, nițel, fierbe-le în apă cu sare până se moaie, fără să se treacă cu fiertul; scoate-le pe scânduri și lasă să se scurgă apa, bine, dintr-însele.

Apoi ia ardei tocați cu frunză de țelină și căței de usturoi, umple despicăturile patlagelelor, toarnă oțet rece cu sare peste dânsele, pune’le capac și le așează în pivniță.”

Citește și: Secretul sarmalelor perfecte. Ce ingredient neobișnuit trebuie să adaugi în compoziție?

Rețetă ciuperci murate

„Curăță ciuperci, adică taie-le vârful coadelor (n.r. - cozilor), spală’le bine și le fierbe în apă cu sare; apoi întinde-le pe scândură până a doua zi, ca să se scurgă apa bine dintr-însele.

Pe urmă așează-le cu nițică frunză de pătrunjel, piper întreg și toarnă oțet rece peste dânsele.”