De când e tricolorul drapelul național al României? Cele trei culori apar și în acte emise de Mihai Viteazul
Tricolorul ca drapel al României este unul dintre cele trei simboluri naționale, alături de stemă și imn. Dar cum a apărut el și, mai ales, când a devenit cu adevărat un simbol pentru români și statul lor?
Tricolorul, în sensul de drapel național al României, a revenit în discuția publică odată cu proiectul de lege inițiat de 71 de parlamentari prin care oficialii sunt obligați să-l sărute în cadrul ceremoniilor oficiale, refuzul urmând a fi sancționat cu amenzi mari.
De asemenea, printre alte prevederi, se află și cea a înființării unei „Piețe a Tricolorului” în orașe și municipii. E drept, deocamdată proiectul a fost adoptat doar la Senat, urmând să fie dezbătut și în Camera Deputaților, cea decizională.
Dar când a apărut tricolorul ca simbol pentru români și cum a evoluat felul în care cele trei culori au fost reprezentate pe steag?
Tricolorul, folosit de oastea lui Tudor Vladimirescu în 1821
Așa cum mulți au învățat la școală, simbolistica celor trei culori de pe drapelul național e următoarea. Libertate (albastrul cerului), Dreptate (galbenul ogoarelor), Frăție (roșul sângelui).
Prima oară când li s-au atribuit aceste semnificații a fost în timpul revoluției lui Tudor Vladimirescu de la 1821.
Însă culorile respective apar, conform presidency.ro, chiar de pe vremea lui Mihai Viteazul, în documente emise de primul unificator al celor trei Țări Române.
„Este o întruchipare a culorilor Principatelor Române, este un simbol al unităţii naţionale din timpul domniei lui Mihai Viteazul, când ştim că a avut loc prima Unire politică a Ţărilor Române.
Citește și: Proiect AUR ca în era comunistă: amenzi de până la 10.000 de lei dacă nu săruți tricolorul. Cine sunt vizați
Nu în ultimul rând, este o prezentare a celor mai frecvente culori care apar pe toate ţesăturile populare din toate regiunile României”, a explicat muzeograful Şerban Constantinescu, de la Muzeul Naţional de Istorie a României, conform timpul.md.
Dar cel care a adus definitiv tricolorul în conştiinţa românilor, cu ajutorul lui Tudor Vladimirescu, a fost Petrache Poenaru, un nume care, probabil, vă pare cunoscut, dar din alte motive.
Este același Poenaru care a inventat stiloul sau, după cum l-a denumit Poenaru, „condeiul portăreţ fără sfârşit, alimentându-se însuşi cu cerneală”.
Tot el a pus bazele primului ziar românesc și a fost primul român care a călătorit cu trenul.
Născut în 1799, Poenaru a fost secretarul personal al lui Tudor Vladimirescu, fiind considerat și creatorul tricolorului modern.
Citește și: Cine a fost primul român care a mers cu trenul? Când s-a inaugurat prima cale ferată în România?
El este cel care a creat stindardul armatei lui Tudor Vladimirescu și a venit cu ideea înlocuirii vechiului steag, format din două bucăţi pătrate de pânză albă şi albastră.
Toate cele trei culori erau folosite în picturile de pe pânza drapelului de la 1821, care avea, de asemenea, şi trei ciucuri lungi, atârnând de la vârful de lance, în cele trei culori ce au devenit la scurt timp culorile simbol ale drapelului naţional.
Primul era împletit din mătase roşie şi galbenă, al doilea, din mătase galbenă şi albastră, iar al treilea, din mătase albastră şi roşie, într-o îmbinare artistică expresivă a celor trei culori.
În anul 1834, tricolorul a fost adoptat întâi în Țara Românească, ca drapel de luptă, după ce domnitorul reformator Alexandru D. Ghica a supus aprobării sultanului Mahmud al II-lea modelul drapelelor și pavilioanelor navale de luptă.
Steagul a fost adoptat de revoluţionarii de la 1848, apărând în aceeaşi perioadă şi în Moldova, Transilvania. dar și la Paris, unde a fost arborat pentru prima dată la la 26 aprilie 1848.
Citește și: Steagul României a fost dus pe Lună de astronauții misiunii Apollo 11, în iulie 1969. Unde poate fi admirat?
Apoi, Guvernul provizoriu revoluționar al Ţării Româneşti stabilea, prin Decretul nr. 1 din 14/26 iunie 1848, că steagul naţional are trei culori dispuse pe orizontală – albastru, galben, roşu, pe flamuri fiind înscrisă deviza „Libertate, Dreptate, Frăţie”.
Tricolorul, drapel național al Principatelor Unite, sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza
După înfrângerea revoluției pașoptiste, drapelul a fost eliminat, dar a revenit în forță odată cu domnia lui Alexandru Ioan Cuza (1859-1866).
În anul 1861, Cuza a decretat tricolorul ca drapel oficial al Principatelor Unite Moldova și Țara Românească, denumite, din 1862, Principatele Unite Române.
„Steagul este familia, ogorul fiecăruia, casa în care s-au născut părinţii şi unde se vor naşte copiii voştri. Steagul este, încă, simbolul devotamentului, credinţei, ordinei şi al disciplinei ce reprezintă oastea”, spunea atunci domnitorul, potrivit rador.ro.
Culorile erau dispuse tot orizontal, la fel ca în cazul tricolorului purtat de revoluționarii de la 1848.
O transformare esențială a avut loc după venirea la conducerea Principatelor a principelui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, la 10 mai 1866, în același an, prin noua Constituție, numele statului devenind România
De asemenea, prin Legea pentru fixarea armelor României, din 1867, a fost legiferată așezarea verticală a celor trei culori, albastru-galben-roșu, începând de la catarg.
În linii mari, steagul național a rămas în această formă până la înlăturarea monarhiei, la finalul anului 1947.
După abdicarea forțată a Regelui Mihai I din 30 decembrie 1947 și preluarea puterii de către regimul comunist, pe zona galbenă din centru a fost așezată stema Republicii Populare România, ulterior a Republicii Socialiste România.
Citește și: De ce legea tricolorului e o tâmpenie
După evenimentele din decembrie 1989 care au dus la înlăturarea lui Nicolae Ceaușescu și a comunismului din România, prin decretul-lege din 27 decembrie 1989, drapelul și-a recăpătat înfățișarea dinainte de 1947, stema comunistă fiind eliminată.
Ziua Drapelului Național a fost instituită prin Legea nr. 96 din 20 mai 1998 și este marcată, în fiecare an, la 26 iunie.
