Ce domnitor a incendiat Curtea Domnească din Iași la nunta fiului său? Acest personaj interesant al istoriei noastre a fost acoperit de o uitare nemeritată, deși, inspirat de modelul marelui Mihai Viteazul, a reușit chiar să devină, de facto, conducătorul Moldovei și al Țării Românești pentru câțiva ani. Dar de pomină a rămas isprava de la petrecerea monstruoasă dată cu ocazia căsătoriei fiului său.
Ce domnitor a incendiat Curtea Domnească din Iași la nunta fiului său? Cheful a durat două săptămâni
Istoria l-a consemnat drept Radu Mihnea, născut la 1586, în Constantinopol, ca fiu al domnitorului Țării Românești din perioadele 1577-1583 și 1585-1591, Mihnea Turcitul, cel care s-a convertit la islam.
Cu o așa „moștenire”, avea mari șanse să nu fie mare lucru de capul lui, dar, chiar dacă nu s-a opus dominației otomane, precum alți iluștri predecesori, s-a dovedit unul dintre cel mai abili voievozi ai Țărilor Române.
Cu toate acestea, numele îi este legat, astăzi, mai debrabă de ridicarea Bisericii Radu Vodă din București, decât de acțiunile sale politice și diplomatice extrem de inteligente.
Citește și: Care domnitor i s-a împotrivit lui Suleyman Magnificul? Sultanul voia să facă pașalâc din Muntenia
Vreme de un sfert de secol, între 1601-1626, Radu Mihnea a reușit să adune nu mai puțin de 14 ani la conducerea Țărilor Române, în șase domnii: patru în Țara Românească și două în Moldova.
A fost un iscusit diplomat, cum spuneam, cunoștea limbile greacă, latină și italiană, era considerat un adevărat înțelepte, dar aprecis și fastul și luxul.
De altfel, marele istoric Nicolae Iorga îi făcea un portret măgulitor în lucrarea „Istoria românilor pentru poporul românesc”, potrivit manastirearaduvoda.ro.
„Între toţi domnii aceştia se ridică la oarecare însemnătate, prin învăţătura, dreptatea şi demnitatea sa, ca şi pentru faptul că el era urmaş adevărat al dinastiei celei vechi, Radu Mihnea. Pe rând el a stăpânit şi în Moldova şi în Ţara Românească.
Nici prin gând nu-i trecea să înalţe situaţia ţării sale faţă de turci prin legături cu străinătatea sau prin răscoale, dar era un om chibzuit, înţelept, care ştia să-şi potrivească lucrurile” scria Iorga.
Radu Mihnea fost susținut de Poartă pentru domnie încă din ianuarie 1596, în plină cruciadă antiotomană a lui Mihai Viteazul, dar a stăpânit pentru prima dată în Țara Românească între noiembrie 1601 – martie 1602.
Biserica Radu Vodă, locul unde-și doarme somnul de veci fostul domn al ambelor Țări Române - Foto: manastirearaduvoda.ro
După această scurtă domnie, a urmat una și mai scurtă, de doar o lună, tot în Țara Românească, între aprilie – mai 1611.
Tot în 1611, dar în septembrie, a început a treia sa domnie și prima mai serioasă, în contextul ocupării țării de către o mare armată turco-tătară condusă de Omer Pașa, care a refuzat revenirea pe tron a lui Radu Șerban.
Citește și: Cum a scăpat Mihai Viteazul de execuție, înainte de a deveni domnitor? Legenda icoanei ce l-a ajutat
În timpul acestei domnii de cinci ani, Radu Mihnea a fost susținut de o grupare boierească filoturcă, formată din levantini împământeniți în 1611.
Ce domnitor a incendiat Curtea Domnească din Iași la nunta fiului său?
După acest „mandat” de cinci ani, nemulțumiți de intrigile Elisabetei Movilă în Moldova, cea care, cu ajutorul polonezilor, îl instalase la domnie pe fiul său, Alexandru, turcii hotărăsc să-l mute pe tronul de la Iași.
În urma victorie de la Drăcșani, din 24 iulie 1616, asupra opozanților Movilești, Radu Mihnea își începea prima domnie în Moldova.
Aici a întreținut la curte un fast „bizantin”, cerîndu-le boierilor să se înfățișeze la curte îmbrăcați doar în veșminte lucitoare.
„Nime den boieri, pînă în cei a treia, cu haine cevaşi proaste să nu hie, că era de scârbă”, consemna Miron Costin.
Acest fast deosebit era întreținut pe seama unei fiscalități excesive, a cărei povară s-a adunat, firește, tot pe umerii poporului, ceea ce a fost una dintre „bilele negre” ale domniilor lui Radu Mihnea.
În schimb, bun diplomat, el intermediază pacea dintre polonezi și turci. „Și la turci credinţă şi la creştini laudă avea”, scria Miron Costin despre aprecierea de care se bucura domnitorul în ambele tabere.
Totuși, situația politică fiind una foarte complicată, Radu Mihnea este nevoit să ia măsuri de precauție, mai ales că la Constantinopol apăruse un aventurier croat, Gaspar Grațiani, care dorea să ajungă pe tronul Moldovei.
Ca un adevărat maestru al șahului, gândindu-și inclusiv mișcările viitoare, Radu și-a trimite soția și fiul ca „zălog”, ca garanție la Poartă, el însuși, sub pretextul unei boli la ochi, părăsind tronul în februarie 1618, și mergând la Istanbul. Astfel se încheia prima domnie a lui Radu Mihnea în Moldova.
Avea să fie răsplătit pentru loialitatea sa cu o a doua domnie în Moldova, pe care o începe în 1623, înlocuindu-l pe Ștefan Tomșa. Iar aceasta prezintă particularitatea cea mai interesantă.
Citește și: Cum a recuperat România moaștele Sf. Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucureștiului? Furate de bulgari
Ideea unei apropieri între Țările Române - având modelul lui Mihai Viteazul, dar apelând la mijloace pașnice - a încolțit și în mintea lui Radu Mihnea, mai ales după ce domnise succesiv, atât în Muntenia, cât și în Moldova.
Un moment major în acest sens l-a constituit perioada 1623-1626 când, domnind din nou în Moldova, Radu Mihnea a reușit să obțină tronul Munteniei pentru fiul său, Alexandru Coconul (1623-1627).
Problema cu acesta era că avea doar 12 ani, astfel că adevăratul conducător și în Țara Românească a fost, pentru acei 3 ani, tot Radu Mihnea.
Unele izvoare contemporane cu domnitorul consemnează această unitate politică moldo-munteană.
Astfel, reprezentantul Veneției la Istanbul, într-un raport datat 11 aprilie 1625, precizează că va trimite o scrisoare „către numitul principe Radulo (n.r. - Radu Mihnea) care e acum principe în Moldova și fiul său în Valahia, care e foarte tânăr și condus de tată”.
Alte mărturii îl menționează pe „Radulo voievod, principe al Valahiei și Moldovei", iar pe piatra lui funerară sunt asociate stemele celor două țări surori.
La rândul său, Nicolae Iorga vorbește despre un fel de uniune personală între cele două Țări Române, sub stăpânirea unui singur om, dat fiind că Radu Mihnea era, de fapt, cel care dirija lucrurile și în Muntenia condusă, formal, de fiul său.
„Pe atunci, în 1626, domnul muntean era Alexandru, fiul tânăr - de aceea i s-a zis şi Coconul (Copilul) - al lui Radu, pe care acesta-l lăsase în Bucureşti cu voia turcilor, atunci când el trecuse în Moldova, aşa încât se poate zice că între 1623 şi 1626 ţările noastre erau unite supt stăpânirea aceluiaşi om, căci de fapt Radu Vodă era tot aşa de ascultat în Moldova lui ca şi în Ţara Românească, a fiului său”, mai scria Iorga în lucrarea „Istoria românilor pentru poporul românesc”.
Dar unul dintre evenimentele semnifictice ale acestei ultime domnii a lui Radu ihnea, n-a avut legătură cu nicio faptă de vitejie, nici una de abilă diplomație, ci cu un incendiu care l-a silit să mute capitala Moldovei de la Iași, la Hârlău.
Când și-a însurat fiul, Alexandru Coconul, cu fiica unui mare boier, Scarlat Geleb, din Constantinopol, nunta a avut loc în Moldova și a durat.... două săptămâni, precizează noi.md.
Spre sfârșitul ei, a luat foc și a ars Curtea Domnească din Iași, astfel că Radu s-a văzut obligat să se mute la Hârlău, într-o veche reședință de-ale lui Ștefan ce Mare, pe care a și renovat-o.
De altfel, tot în Hârlău avea să-și găsească sfârșitul, la doar 40 de ani, în ianuarie 1526. Totuși, a fost unul dintre puținii domnitori care au murit din cauze naturale și nu omorâți de turci sau chiar de boieri.
Radu Mihnea a fost înmormântat la Mănăstirea Radu Vodă din București, pe care a ctitorit-o în 1615 și care a rămas, în timp, cam cea mai importantă moștenire și mărturie a domniilor sale, în ciuda altor fapte, uitate de multă vreme.
