Care domnitor i s-a împotrivit lui Suleyman Magnificul? Sultanul voia să facă pașalâc din Muntenia, dar planurile sale s-au lovit de dârzenia unui voievod care, susținut și de boierii aflați de partea sa, a făcut, în cele din urmă, ca padișahul să renunțe la idee.
Care domnitor i s-a împotrivit lui Suleyman Magnificul? Sultanul voia să facă pașalâc din Muntenia
Este cunoscut în istorie drept Radu de la Afumați, dar numele de domnitor a fost, tehnic vorbind, Radu al V-lea, într-o vreme în care voievozii care purtau același nume de botez erau numerotați cronologic.
Nu-l putem pune în același plan cu un Mihai Viteazul sau Ștefan cel Mare, dar își merită pe deplin locul în rândul conducătorilor care ar putea fi nominalizați, ca importanță imediat după aceștia.
A dus 20 de bătălii, toate trecute pe piatra sa de mormânt, și, cum spuneam, a salvat Țara Românească de pericolul transformării în pașalâc.
Citește și: Cum a sfârșit domnitorul care a vrut să reunifice cele trei Țări Române? Era de origine italiană
Se pare că șiȚ-a căpătat supranumele „de la Afumați” după numele unei lupte cu turcii care s-a dat lângă localitatea Afumați, în județul Ilfov de azi. Alte opinii susțin că acesta era, de fapt, numele unei moșii pe care domnul a avut-o în stăpânire.
Era unul dintre fiii domnitorlui Radu cel Mare - născându-se pe la 1493 - și a urcat pe tron în vremuri foarte dificile pentru Țara Românească, dar și pentru lumea creștină, în general.
Și asta, din cauză că otomanii, în frunte cu Suleyman Magnificul, reușiseră să cucerească cetatea Belgradului, în 1521, ceea ce le deschidea larg calea către Viena și inima Europei.
Suleyman Magnificul a fost sultanul Imperiului Otoman în perioada 1520-1566 - Foto: arhiva
În aceste condiții, cum Teodosie, fiul nevârstnic al fostului domn, Neagoe Basarab, care-i urmase pe tron, a fost asasinat de „autori necunoscuți”, în 1522 boierii l-au ales în fruntea țării pe acest Radu, fiu, după cum am menționat, al unui alt voievod important.
Radu de la Afumați a domnit în patru rânduri, dar se poate spune că perioada stăpânirii sale asupra țării s-a întins pe perioada decembrie 1522 - ianuarie 1529, cu câteva întreruperi cauzate de luptele pentru tron cu un ambițios pretendent, Vladislav al III-lea.
Care domnitor i s-a împotrivit lui Suleyman Magnificul
Astfel, la finalul lui 1522, existând pericolul transformării ţării în paşalâc „boiarii … s-au unit toţi şi s-au înpăcat şi şi-au rădicat domn, cu voea tuturor, pă Radul de la Afumaţi”, „pentru că piiare ţara de turci”, scria cronicarul Radu Popescu, conform enciclopediaromaniei.ro.
În această situaţie, Suleyman Magnificul îi porunceşte lui Mehmed, pașa de Nicopole, să ocupe ţara, acordându-i acestuia chiar firman de domnie. Pașa, care pretindea că se trage el însuși din neamul Basarabilor, se pune pe treabă prin februarie, luând primele măsuri în sensul dorit de sultan.
Citește și: Cine a fost primul domn al Moldovei numit de turci? Era nepotul lui Ștefan cel Mare. Ucis în somn
Dar noul voievod, cu trupele proprii, cărora i-au venit în ajutor și boierii antiotomani cu oștenii lor, îl învinge pe Mehmed Pașa în bătălia de la Glubavi, actualul județ Giurgiu, pe Neajlov
Mehmed se retrage la sudul Dunării pentru a-şi reface forţele, iar domnul se întoarce la Bucureşti pentru a pregăti apărarea.
Otomanii revin periodic şi cele două părţi se confruntă în mai multe rânduri: la Ştefeni (Neajlov), Clejani (sudul Bucureştiului), Bucureşti, Ciocăneşti (jud. Dâmboviţa), Târgovişte şi Argeşel, victoria fiind când de-o parte, când de cealaltă.
Dar mai important, este faptul că turcii au câștigat-o pe ultima, din aprilie 1523, și-l numesc domn pe Vladislav al III-lea
Dar, în stilul deja binecunoscut al evului mediu românesc, noul domn este înlăturat spe finalul anului de către boierii munteni, iar Radu de la Afumaţi profită de această situaţie şi, în luna ianuarie 1524, redevine domnitor al Ţării Româneşti.
Vladislav al III-lea nu a renunţat atât de uşor la conducerea ţării, astfel că primeşte sprijin din partea Craioveştilor, una dintre cele mai importante familii de boieri din Ţara Românească.
În aprilie 1524, Radu de la Afumaţi pierde din nou tronul în favoarea lui Vladislav,, fiind nevoit să lupte inclusiv contra unui frate vitreg de-ai săi, Radu Bădică, ce avea să urce și el, ceva mai târziu, în scaunul domniei.
Cum Vladislav, nu uitase de trădarea anterioară a boierilor, comite o mare greșeală, înlocuindu-l pe boierul Pârvu, ce aparținea tocmai neamului Craioveștilor, din funcţia de ban.
Puternica și influenta familie nu a privit cu ochi buni mutarea săvârşită de Vladislav, așa că schimbă tabăra, trecând de partea lui Radu de la Afumaţi.
A fost omorât de propriii boieri
Cu sprijinul acestora, Radu de la Afumaţi face din nou rocada la putere cu rivalul său. El reuşeşte, în septembrie 1524, să-l învingă pe Vladislav al III-lea, la Dridu, redobândind tronul ţării.
Iar prima măsură pe care o ia, pentru a avea parte de linişte, de data aceasta, Radu ia decizia de a se supune turcilor. O decizie strategică, ce nu diminuează cu nimic din meritele luptelor duse până atunci împotriva transfărmării țării în pașalâc.
Dar Radu trebuia „să treacă puntea”, astfel că era nevoit să se facă frate și cu dracu', după cum spune vechea vorbă.
Citește și: De ce sabia lui Ștefan cel Mare nu poate fi recuperată din Turcia? Schimbul propus de Ceaușescu
„Astăzi, voevodul Ţării Româneşti ce a alungat pe cel pus de sultan, a venit şi a sărutat mâna sultanului, spunând că recunoaşte ca dreaptă suveranitatea lui şi că voieşte să fie tributarul lui, pentru care lucru a fost bine primit şi s-a înapoiat cu bine”, scria istoricul Eudoxiu Hurmuzachi despre Radu de la Afumaţi, potrivit adevarul.ro.
Fix când credea că se poate liniști, presiunea externă otomană dispărând, Radu își pierde din nou tronul în favorea lui neobositului Vladislav, în aprilie 1525.
Avea să fie și ultima oară pentru acesta, deoarece, doar patru luni mai târziu, în august, banul Pârvu cel demis anterior de Vladislav și repus în funcție de Radu, îl omoară pe Vladislav, astfel că Radu de la Afumați redevine domnitor.
Și pentru el va însemna ultima domnie, doar că va fi cea mai lungă, de aproximativ 3 ani și jumătate.
Fără presiune otomană, scăpat de grija lui Vladislav, pentru Radu se părea că lucrurile se așezaseră, în sfârșit, pe albia cea mai bună. Dar n-are parte de liniște nici acum, tocmai din cauza căsătoriei sale, în 1526, cu domnița Ruxandra, fiica lui Neagoe Basarab, devenind astfel chiar rudă a Craioveștilor.
Dar era o problemă: la mâna domniței aspirase și voievodul Moldovei, Ștefăniță - cunoscut și drept Ștefăniță cel Tânăr sau Ștefan al IV-lea - care era fiul lui Bogdan cel Orb și nepotul lui Ștefan cel Mare, moștenind firea aprigă a acestora.
Astfel, lupta a devenit aproape inevitabilă, între cei doi dându-se trei bătălii, două câştigate de Ştefăniţa, dar ultima - cea hotărâtoare - de Radu de la Afumaţi.
După ce a rezolvat și problema aceasta, Radu a fost lovit ca de un fulger iscat din senin de veșnicile nemulțumiri ale boierilor. Nu alte tuturor, ci doar ale celor care nu vedeau cu ochi buni puterea tot mai mare pe care o căpătase familia Craioveștilor.
Iar boierii frustrați n-au stat doar să zică, ci au acționat concret. Abia se intrase în anul de grație 1529 când, pe 2 ianuarie, un complot condus de vornicul Neagoe şi postelnicul Drăgan l-a luat „ca din oală” pe voievod.
Acesta a reușit, inițial, să fugă, însă a fost prins de boieri, în apropiere de Râmnicu Vâlcea, și omorât în interiorul bisericii de pe dealul Cetăţuii, chiar sub ochii preotului de-acolo.
În aceeaşi zi a fost omorât şi Vlad, fiul lui Radu de la Afumaţi, pentru ca boierii respectivi să scape și de grija vreunui pretendent la tron din partea fostului domn.
Probabil că nu știau că cel pe care tocmai îl uciseseră mai avea un fiu, chiar dacă nu din căsnicie, care avea să devină voievod, vreo două decenii mai târziu, Radu Ilie zis Haidăul.
Radu de la Afumați - cu o viață, domnie, dar și moarte ce simbolizează cel mai bine calitățile, dar și marile defecte ale clasei conducătoare din Țările Române în Evul Mediu - își doarme somnul de veci în Mănăstirea Curtea de Argeș, pe piatra sa de mormânt fiind trecute toate cele 20 de bătălii pe care le-a avut în timpul vieții.
