Cum a scăpat Mihai Viteazul de execuție, înainte de a deveni domnitor? Legenda icoanei care l-a ajutat. Dacă lucrurile ar fi mers altfel, istoria noastră nu l-ar mai fi reținut pe marele voievod și faptele sale, pe simplul motiv că n-ar mai fi apucat să urce pe tronul Munteniei. Dar un episod aproape miraculos l-a scăpat de la moarte, înainte de a-i fi venit vremea.
Cum a scăpat Mihai Viteazul de execuție, înainte de a deveni domnitor? Legenda icoanei ce l-a ajutat
În august 1592, pe tronul Țării Românești ajungea Alexandru, poreclit, pe bună dreptate, „cel Rău”, nepotul lui Alexandru Lăpușneanu, fostul domnitor al Moldovei.
Era „poamă stricată”, dar înnobilat de sângele Mușatinilor, un aventurier care fusese numit de turci în scaunul domnesc.
Încă de la început, a adus cu sine o mulțime de greci și oameni avuți pe la Constantinopol, îndepărtându-i pe boierii pământeni din dregătorii. Era pus pe făcut bani, at fiind că era înglodat în datorii pentru a-și cumpăra tronul.
Citește și: Ce domnitor putea recuceri Transilvania, după Mihai Viteazul? Este îngropat la mănăstirea Comana
În plus, fără să știe realitățile economice ale țării, promisese turcilor cantități mari de alimente și bani pentru susținerea războiului pe care otomanii îl aveau cu habsburgii.
Cum Alexandru cel Rău era dator vândut turcilor şi cămătarilor greci din Istanbul, a apelat la dese execuţii ale boierilor, ceea ce îi permite să le confiște averile şi să mai plătească din credite, potrivit historia.ro.
Icoana Sf. Nicolae în fața căruia s-a rugat Mihai Viteazul se află în Colecia de Artă a Patriarhiei Române - Foto: basilica.ro
Protestele boierimii l-au determinat pe Alexandru să înceapă să omoare în stânga și în dreapta. „I-a tăiat ca vitele și a domnit ca un tiran și un păgân”, se arată într-o cronică săsească.
Mihai avea deja popularitate ca ban al Olteniei și îl deranja pe Alexandru cel Rău, astfel că era ţinta perfectă pentru domnitorul dornic să scape de un posibil pretendent la tron, dar şi să pună mâna pe averea acestuia. În cele din urmă, domnitorul a ordonat arestarea şi executarea lui Mihai.
„El (Mihai – n.n) fu adus în București unde domnul cătrănit de mânie, învinovăţi de trădător şi rebel şi îl închise în pușcărie, spre a fi pus la caznă şi apoi ucis“, scria Nicolae Bălcescu.
În ziua execuției, în drum spre Curtea Veche, unde era amenajat eșafodul, în preajma Bisericii Sf. Anton, în picioare și astăzi, Mihai le-a erut paznicilor săi să se poată ruga la Biserica Albă-Postăvari.
Citește și: Când a apărut mita la români? Mihai Viteazul a plătit 1.500.000 de galbeni pentru a obține tronul
Ea se afla pe locul Pieței Constituției de astăzi, undeva în partea stângă a acesteia, privind spre Dealul Spirii și Palatul Parlamentului.
Lăcașul de cult a fost înălțat cu doar trei-patru decenii mai devreme de momentul în care Mihai, ban al Craiovei pe atunci, intră în el spre a se închina înaintea icoanei Sfântului Nicolae de aici.
Despre vechea biserică din mahalaua Postăvarilor se vorbește prima oară într-un act emis la 8 aprilie 1558 de către Petru cel Tânăr (1546 – 1569).
Ea a fost ridicată de Jupâneasa Caplea, soţia marelui Postelnic Stoica Ghiorma, pe locul unei mai vechi mânăstiri care exista aici de la 1433, notează bucurestiivechisinoi.ro.
Nu se știe ce promisiuni a făcut viitorul voievod înaintea icoaniei sfântului, dar mulți cred că i-ar fi făgăduit că va reface din temelii, din piatră și cărămidă, o vestită mănăstire din apropiere - numită Mihai Vodă mai apoi.
Ulterior, ajuns la Curtea Veche înaintea călăului, acesta, văzându-i chipul plin de strălucire, va arunca securea spunând îngrozit: „Eu nu pot ucide pe acest bărbat”.
Baltasar Walther, contemporan cu voievodul, consemnează următoarele: „Faima obârșiei lui (n.r. - Mihai) și strălucirea atâtor virtuți, ajunsese la urechile domnului Alexandru.
Acesta și începu a-i urzi de îndată insidie ca unui inamic născut și a da ordine ascunse să-l aducă înaintea sa”, potrivit basilica.ro.
Biserica Albă-Postăvari, înainte de demolarea sa, în 1984 - Foto: bucurestiivechisinoi.ro/Gheorghe Leahu
De asemenea, și cronica lui Radu Popescu ne relatează unele fapte care întregesc înșiruirea evenimentelor.
„Deci, fiind el la Craiova (în ce chip nu să știe), i s-au scornit nume cum ca iaste fecior de Domn. Care auzind Domnul dintru acea vreame, au trimis cu urgie și l-au adus la București, și, trecând pre lângă Bisearica-Albă pre vremea Liturghiei, s-au rugat armașilor să-l lase să asculte Sfânta Liturghie, și, lăsându-l, au intrat în bisearică, și, rugându-să, s-au făgăduit lui Sveti (n.r. - Sfântul) Nicolae, fiind hramul, că, de-l va mântui, să-i facă mănăstire în numele lui”, scria acesta.
Referitor la aceste întâmplări, un alt contemporan, cronicarul maghiar István Szamosközy, face unele completări de mare interes în privința celor petrecute în momentul în care Mihai trebuia executat
„Lucrurile au ajuns până acolo încât Alexandru a poruncit ca peste câteva zile să i se taie capul. Întâmplatu-s-a ca țiganul călău să fie foarte beat în ceasul când l-au scos să i se taie capul.
Dacă a văzut țiganul că e Mihai, se înspăimântă, și fiind și beat aruncă spada și fugi, amestecându-se prin mulțime, și nemaifiind cine să taie capul lui Mihai, căzut-au boierii degrabă înaintea lui Alexandru și l-au rugat să-l ierte pe Mihai”, scria acesta.
În continuarea celor relatate, cronica lui Radu Popescu ne arată felul în care Sfântul Nicolae l-a scăpat pe voievod de la moarte: pur și simplu, 12 boieri au jurat în fața domnitorului Alexandru cel Rău că Mihai nu e „os domnesc”, deci nu poate fi pretendent la tron.
Citește și: Cum și-a furat „Buză de Iepure” a doua soție? Căsătorit și cu Doamna Stanca din „Mihai Viteazul”
„Ducându-l la Domn, și tăgăduind de năpaste, au jurat cu 12 boiari că nu iaste fecior de Domn, și au scăpat.Și mănăstirea încă o au făcut, care să veade, și să numeaște Mihaiu-Voda, precum s-au făgăduit în nevoia lui” mai nota Radu Popescu.
Dar, în cursul anului 1593, Mihai a acționat decisiv și, tot cu bani împrumutați e la cămătarii turci de a Constantinopol, a reușit să-și cumpere de la turci domnia țării, alungându-l pe Alexandru și pretinzând ulterior că este fiul fostului voievod, Pătrașcu cel Bun, pentru a-și justifica urcarea pe scaunul domnesc.
Icoana înainte căreia s-a rugat voievodul se păstrează până astăzi în Colecția de Artă a Patriarhiei Române. Ea a suferit în timp unele transformări, fiind cel mai probabil repictată în perioada brâncovenească din cauza unor deteriorări apărute în timp.
În schimb, Biserica Albă-Postăvari a fost demolată pe 25 februarie 1984, la ordinul lui Nicolae Ceaușescu, pentru a face loc giganticului ansamblu care avea să fie construit aici.
