VIDEO Teama de a nu fi perfect. De ce modelul vieții „ca în filme” ne poate face nefericiți
Perfecțiunea afișată pe rețelele sociale, în familie, în relații sau la job îi face pe mulți oameni să creadă că viața lor este în neregulă. Psihologul Keren Rosner explică de ce această presiune produce vulnerabilitate și nemulțumire.
Rețelele sociale au creat o lume în care aproape toată lumea pare fericită, împlinită și perfectă. Fotografiile arată familii armonioase, relații ideale, copii cuminți, cariere de succes și vieți fără fisuri.
În realitate, spune psihologul Keren Rosner, această imagine falsă a perfecțiunii îi face pe mulți oameni să nu își mai accepte propria viață, cu limitele, greșelile și momentele ei dificile.
Keren Rosner: „Oamenii nu mai acceptă imperfecțiunea vieții lor”
Psihologul spune că întâlnește tot mai des persoane care se plâng de faptul că nu au viața perfectă și care ajung să creadă că problema este în exterior, nu în propriile așteptări.
Citește și: VIDEO De ce nu mai avem umor și ne sare țandăra din orice? „Ce se întâmplă acum e o reglare de conturi”
„Există o problemă pe care o observ în ultima perioadă în cabinet: persoane care se plâng de această imperfecțiune a lor și nu acceptă imperfecțiunea legată de viața lor, de ceea ce sunt și de ceea ce oferă societatea”, a explicat Keren Rosner.
De multe ori, oamenii externalizează propriile nemulțumiri. Au impresia că societatea, cei din jur sau mediul în care trăiesc nu îi lasă să aibă viața perfectă la care cred că au dreptul.
Citește și: VIDEO Care e primul lucru pe care trebuie să-l faci după un divorț? Ce este doliul de despărțire?
„Au impresia că cei din jur, societatea, influențează viața lor și nu îi lasă să aibă viața perfectă”, a spus psihologul.
Această luptă cu imperfecțiunea este alimentată, în mare parte, de mesajele care circulă în mediul online și de discursurile care promit rețete simple pentru fericire, relații ideale și succes garantat.
„De ceva vreme se vând, se propagă și se discută foarte mult idei despre cum ar trebui să fie viața noastră. De foarte multe ori, persoane aflate la granița dintre psihologie și pseudoștiință încearcă să livreze ideea că, într-o anumită situație, tu trebuie să te simți într-un anumit fel, trebuie să ai anumite emoții și anumite stări”, a explicat Keren Rosner.
Viața din mediul online pare „ca în filme sau în basme”
Oamenii ajung să compare viața reală cu imagini atent alese și editate. În mediul online, totul pare ordonat, frumos, calm și fericit. Tocmai de aceea, viața obișnuită, cu tensiuni, oboseală, conflicte și eșecuri, pare greșită.
„Lucrurile ar trebui să fie în viața ta exact cum sunt vândute sau cum sunt expuse în mediu, în special în mediul online”, a spus psihologul.
Această comparație permanentă creează presiune. Omul ajunge să creadă că, dacă nu simte mereu fericire, dacă nu are mereu succes sau dacă relațiile lui nu sunt perfecte, înseamnă că ceva nu este în regulă cu el.
Mitul familiei perfecte
Una dintre cele mai puternice presiuni este aceea a familiei perfecte. Mulți oameni cred că familia ar trebui să fie un spațiu în care toți sunt mereu fericiți, calmi, disponibili și iubitori.
„Fiecare crede că trebuie să aibă familia perfectă. Unii au impresia că în familie trebuie să te simți tot timpul fericit, mulțumit, să ai acea iubire extraordinară pentru partener și să primești același lucru”, a explicat Keren Rosner.
Când realitatea nu se potrivește cu această imagine idealizată, apare dezamăgirea. Persoana ajunge să creadă că relația nu este bună, pentru că nu îi oferă permanent acea stare de euforie.
„În momentul în care nu se întâmplă acest lucru, relația pare că nu este perfectă. Această imperfecțiune destabilizează persoana, care are impresia că nu i se întâmplă ceea ce ar trebui să i se întâmple”, a spus psihologul.
Realitatea este însă alta. O relație nu înseamnă doar iubire, liniște și momente plăcute. Înseamnă și tensiuni, discuții, nervi, susținere, împăcare și adaptare.
„O relație nu este perfectă și nu este tot timpul într-o stare de euforie. O relație înseamnă și stare de bine, și nervi, și discuții, și momente plăcute, și susținerea celuilalt, adică toate aspectele vieții”, a explicat Keren Rosner.
Parentingul perfect și copiii care nu mai acceptă limite
O altă zonă în care apare presiunea perfecțiunii este parentingul. Părinții simt că trebuie să fie perfecți, să ofere copilului tot ce își dorește și să evite orice frustrare.
„Trebuie să fie părinți perfecți și trebuie să aibă copii perfecți, copii care să se supună dorințelor părinților, să fie fericiți, să fie mulțumiți, să învețe bine”, a spus psihologul.
Keren Rosner avertizează însă că oferirea necondiționată a tot ce cere copilul poate avea consecințe negative. Copiii obișnuiți să primească totul pot ajunge tineri care nu înțeleg de ce societatea nu funcționează la fel.
„Se ajunge ca mulți părinți să nu-și mai poată controla copiii, să nu mai aibă pârghiile prin care să îi dirijeze și să îi modeleze. Acei copii au fost învățați să aibă tot ce își doresc”, a explicat Keren Rosner.
Psihologul spune că întâlnește tineri care ajung în terapie pentru că nu pot accepta diferența dintre așteptările construite în familie și realitatea vieții adulte.
„Am tineri care vin la terapie și sunt uimiți că societatea nu le oferă totul așa cum au fost obișnuiți. Încep să aibă reale probleme, dezechilibre interioare între așteptările lor și ceea ce li se întâmplă”, a spus psihologul.
Viața nu este doar bine, succes și realizări
Un alt mit este acela al familiei armonioase în fiecare moment. Filmele, serialele și rețelele sociale promovează des imaginea familiei care se adună la masă, vorbește frumos și rezolvă totul cu calm.
„Sunt foarte mult mediatizate filmele în care familia se întâlnește, mănâncă împreună și are discuții foarte plăcute. Da, se întâmplă astfel de lucruri, dar nu întotdeauna este așa”, a explicat Keren Rosner.
Viața reală include greșeli, oboseală, conflicte și perioade în care oamenii simt că nu mai pot.
„Viața nu este presărată doar cu bine și realizări. Viața înseamnă și probleme pe care trebuie să le depășești. Uneori poate ești copleșit, poate ai impresia că nu mai poți, poate ai nevoie de o pauză”, a spus psihologul.
Această acceptare a imperfecțiunii este esențială. Nu poți avea o stare de bine permanentă, iar faptul că apar greșeli sau conflicte nu înseamnă că familia este un eșec.
Mitul jobului perfect
Presiunea perfecțiunii apare și în carieră. Mulți tineri cred că, dacă își aleg un domeniu care le place, vor face mereu lucruri plăcute, vor avea succes și vor lucra într-un mediu ideal.
„Un alt mit este acela că mă voi angaja unde îmi place, voi face ceea ce îmi place și voi avea succes”, a explicat Keren Rosner.
Realitatea de la locul de muncă este însă diferită. Chiar și într-un job potrivit pot exista tensiuni, sarcini neplăcute, presiune, diferențe de opinie și momente dificile.
„Tinerii se izbesc de această surpriză: la job nu faci numai ceea ce îți place sau ceea ce ai așteptat tu că vei face. Succesul nu înseamnă o stare de bine continuă și relații colegiale în care fiecare se interesează de binele celuilalt”, a spus psihologul.
Un job bun nu este un job perfect, ci unul în care, pe fond, omul simte că este unde trebuie, că poate performa și că activitatea aleasă are sens pentru el.
„Viața la job înseamnă și tensiuni, și presiuni din partea șefilor, și anumite diferențe de opinie, dar trebuie să știi să le gestionezi”, a explicat Keren Rosner.
De ce tinerii sunt mai sensibili la critică
Psihologul leagă această sensibilitate crescută și de schimbările din stilul de parenting. Mulți copii cresc într-un mediu în care sunt protejați permanent, validați constant și feriți de frustrare.
„Moda de parenting este ca relația dintre părinți și copii să fie tot timpul una de bunăvoință, de acceptare, de toleranță. Copilul, crescând într-un astfel de mediu, învață că așa trebuie să se întâmple: el trebuie să fie protejat, el este important”, a explicat Keren Rosner.
Problema apare atunci când copilul este tratat ca un egal al părinților, nu ca un copil care are nevoie de limite, autoritate și îndrumare.
„O abordare care va avea consecințe negative este ca părinții să își trateze copilul de la egal la egal. Copilul este copil în familie. El este respectat, este îngrijit, se ține cont de el, însă nu este vorba despre o relație de la egal la egal”, a spus psihologul.
Keren Rosner subliniază că părintele nu trebuie să fie prietenul copilului, ci un părinte bun, capabil să ofere sprijin, dar și limite.
„Părintele nu va fi prieten cu copilul. Va fi un părinte bun pentru copil, dar nu prieten”, a explicat psihologul.
Vulnerabilitatea învățată
Sensibilitatea excesivă la critică, la ton sau la frustrare vine, în opinia psihologului, dintr-o vulnerabilitate învățată în relația cu părinții.
Nu este de dorit ca un adult să țipe, să jignească sau să facă observații pe un ton răutăcios. Totuși, spune Keren Rosner, copiii și adolescenții trebuie să înțeleagă că pot exista momente tensionate, observații ferme și raporturi de autoritate.
„Sunt momente în care poate cineva nu poate să-și gestioneze emoțiile sau este într-un moment vulnerabil și are o atitudine nepotrivită. Dacă persoana este suficient de matură, va merge și va discuta cu copilul sau cu adolescentul și îi va explica”, a spus psihologul.
Problema apare când copilul sau tânărul ajunge să creadă că nu trebuie niciodată să fie deranjat, solicitat, expus sau corectat.
„De aici vine pretenția exagerată de a nu fi deranjat, de a se face totul după bunul plac, de a nu fi extenuat, de a nu fi solicitat, de a nu fi expus, de a nu i se spune lucruri pe un anumit ton. Aceasta este sensibilitatea, de fapt, o vulnerabilitate învățată din relația cu părinții”, a explicat Keren Rosner.
Teama de a nu fi perfect nu este doar o nemulțumire trecătoare. Ea poate modifica felul în care oamenii se raportează la familie, la relații, la carieră și la propria viață. Iar primul pas pentru a ieși din această presiune este acceptarea faptului că viața reală nu este perfectă și nici nu trebuie să fie.
