„Dacă tăceai, filosof rămâneai“. Iată o condiţională solomonică, dar neplauzibilă. „Dacă tăceai“? Asta-i bună! Cum să taci? Acum şi aici? În fierberea şi în forfota asta? Dar oare n-am tăcut destul?
„Dacă tăceai, filosof rămâneai“. Iată o condiţională solomonică, dar neplauzibilă. „Dacă tăceai“? Asta-i bună! Cum să taci? Acum şi aici? În fierberea şi în forfota asta? Dar oare n-am tăcut destul?
Jur că nu înțeleg uimirea că PSD - atenție, PSD, nu Viorica Dăncilă - a luat 23% din voturi.
Ceva s-a întâmplat cu USR după ziua de 26 mai 2019, când au avut loc alegerile europarlamentare. Ceva contra-partidului, în opinia mea. Am să povestesc cazul meu, pe care, cu regret, am constatat că-l regăsesc și la alții.
Meritul USR în reformarea politicii românești este incontestabil. A făcut opoziție reală încă de când era un partid local, în București, a făcut apoi opoziție reală și în Parlament în cei trei ani dezastruoși sub PSD-ul lui Dragnea.
Când un fost disident polonez vine să-ți explice că Ion Iliescu a fost, de fapt, salvatorul României, n-ai cum să rămâi mut. Și să asiști fără reacție la răstălmăcirea istoriei. Decât dacă nu cumva ești de acord cu el.
Nu știu câți oameni citesc PressOne, una dintre zecile de platforme care plutesc în largul internetului românesc, în afară de momentele în care mai publică Emilia Șercan câte o dezvăluire.
Dacă e să calculăm cinic, Ceaușescu a fost împușcat pentru mai puțin. Ce avem azi, după trei ani de guvernare PSD?
Premierul desemnat ar trebui să pună capăt speculațiilor că s-a predat PSD 2.0 - Pro România, ALDE și UDMR - și să anunțe public că va desființa recursul compensatoriu și va reveni la alegerea primarilor în două tururi.