Deşi se mai fac încă volte pe la Antena 3 privind incertitudinile legate de numirea LC Kovesi în funcţia de Procuror General European, cred că jocurile sunt deja făcute.
Opinii
„Despre morţi, numai de bine“. Chiar şi atunci când vine din Antichitate, de la Diogene Laerţiu sau de la Chilon din Sparta, invitaţia e la fel de nocivă. De ce? Fiindcă instituie obligaţia făţărniciei sub paravanul bunelor maniere.
Citesc declarația doamnei Cristina Tarcea, care explică de ce nu și-a mai depus candidatura pentru un nou mandat de președinte al Curții Supreme.
Ați văzut ce frumos a mieunat azi domnul Isărescu la audierile în comisiile de buget-finanțe?
Cazul fetiței adoptate, tăvălit de Dăncilă, de procuror general, de ministrul Justiției, de Tăriceanu, de Secția Specială, de o bună parte a presei, de unii care s-au apucat de protestat pe străzi și pe Facebook, mi-a amintit de o experiență destul de recentă.
Pe vremuri, patriotismul era obligaţie de serviciu pentru comentatorii sportivi din România. Iar asta nu însemna doar încurajarea şi elogierea compatrioţilor.
Singurul lucru care trebuie să mire în legătură cu afilierea „ştiinţifică“ a doamnei Ramona-Ioana Bruynseels e mirarea însăşi. La ce bun să joci comedia stuporii, când România a avut atâţia şi atâţia candidaţi la preşedinţie exotici, dacă nu neplauzibili de-a binelea?
Pe 1 iulie se fac 15 ani de când m-am mutat în București. Era finalul mandatului de primar al lui Traian Băsescu, care, blocat de un consiliu general dominat de PSD, nu a reușit mare lucru în Capitală.
