Este ceea ce merita acest partid toxic, aflat de aproape trei decenii într-o luptă neîmpăcată cu modernizarea României. O luptă care, în ultimii ani, a însemnat un asalt susținut la instituțiile statului de drept, o politică economică a pomenilor deșănțate și a contractelor cu dedicație, dar și derapaje grave de la parcursul european al țării noastre.
După cum bine observă Răzvan Chiruță și Silviu Sergiu, chiar dacă prezidențiabilul USR-PLUS a făcut numeroase greșeli în această campanie, trebuie să recunoaștem performanțele unei formațiuni înființate abia în 2016. Să ajungi pe locul al treilea, după ce acum trei ani nu existai, este o realizare lăudabilă!
Firește, jurnaliștii sunt și ei cetățeni, au și ei simpatii sau antipatii. Ca dovadă, opiniile diverse pe care le avem. În primul tur de scrutin, am decis împreună ca Newsweek România să nu-și dea “endorsement”-ul nimănui. Unii au votat cu Barna sau cu Paleologu, alții, ca mine, cu Iohannis. Toți am visat însă, repet, la scoaterea din joc a PSD.
Eu am mers, ca și în 2014, pe mâna fostului primar de Sibiu. I-am adus destule critici de-a lungul vremii. Dar, trăgând linie, argumentele pro au fost mai puternice decât cele contra. În momentele-cheie ale primului mandat, a fost de partea bună a bătăliei. S-a opus, cât a putut și cât s-a priceput, la acțiunile abuzive ale unei majorități și guvernări ostile. A ținut România pe direcția Vest. Și a câștigat o experiență indiscutabilă în sfera relațiilor externe. De fapt, cam asta îi permite unui președinte actuala Constituție.
Ce a ieșit până la urmă din urne, am văzut. După numărătoarea a mai bine de 95% din voturi, președintele a obținut vreo 37%, Dăncilă a prins un loc în finală cu 23%, iar candidatul USR-PLUS a luat doar 14%.
De ce n-am crezut în Barna? Și de ce am câștigat iarăși pariurile cu colegii mei? Inclusiv cel făcut aseară în platoul de la Digi24.
Probabil, pentru că eu mă las mai greu sedus de basmul cu Făt Frumos care crește într-un an cât alții în zece. Apoi, pentru că am sesizat la el o oarecare inadecvare și aroganță. Care nu prea dau bine la popor!
Pe de altă parte, pentru că sunt mai degrabă adeptul “realpolitik”-ului decât al “wishful thinking”-ului. Și am sesizat corect că PSD e departe de a fi terminat. V-am mai spus, nu subestimați forța de reacție a acestui partid-stat care până mai ieri a avut pe mână pixul numirilor în funcții și robinetul cu bani publici!
În ciuda unor mici defecțiuni, mașinăria de vot a lui Dragnea, cel care continuă să tragă sforile din pușcărie, a funcționat. În fond, PSD e un partid care are organizații până în ultimul cătun al României, care are încă baroni foarte influenți în multe județe ale țării și, mai ales, care are de partea lui un întreg cartel mediatic. Unul cumpărat cu bani grei, după cum tot noi v-am dezvăluit.
De cealaltă parte a baricadei, USR-PLUS rămâne o construcție care trăiește într-o “bulă” pe Facebook. O bulă supradimensionată care, iată, s-a dezumflat la contactul cu firul ierbii. Oricât v-ar plăcea să credeți asta, nu se pot câștiga alegerile doar cu live-uri, like-uri sau tweet-uri. Există o Românie care nu pare să fie atinsă de furorile de pe rețelele de socializare. O Românie care pare în schimb să aibă altă agendă și care nu se lasă așa ușor scoasă din casă.
Aud acum diverși votanți ai USR-PLUS, supărați de rezultatul favoritului lor, care amenință că nu vor mai ieși la vot peste două săptămâni. E o greșeală copilărească. O absență masivă a acestui electorat educat și implicat i-ar da o șansă nesperată candidatului PSD. Sper că, oricât de dezamăgiți ar fi, oamenii vor asculta totuși apelul făcut astăzi de domnii Barna și Cioloș în favoarea președintelui Iohannis.
Vorba aceea, dacă nu s-a putut un tur doi fără PSD, măcar să avem cinci ani fără PSD!
