Ziua când armata română a ocupat Budapesta, în 1919. Cauza conflictului cu Ungaria după Primul Război Mondial

Proclamarea Republicii Sovietice a Sfaturilor în Ungaria, la 21 martie 1919, şi salutarea cu entuziasm a noii orânduiri de către Lenin au neliniştit Puterile Aliate.

După Europă patru ani de conflict devastator, bolşevismul era privit ca o reală ameninţare pentru bătrânul continent.

Cu o politică agresivă, revanșardă față de vecini, noua putere de la Budapesta a declanșat un conflict armat în urma căruia trupele române au reușit să ocupe Budapesta, pe care au guvernat-o timp de două luni.

Armata Română a intrat în Budapesta după îndepărtarea guvernării bolșevice a lui Bela Kun

Astfel, în fruntea Ungariei a ajuns, la 21 martie 1919, un regim comunist-bolșevic, statul, de altfel, luându-și numele, după modeul din Rusia, de Republica Sovietică Ungară.

Trebuie menționat că „sovietele” erau un organ al puterii de stat centrale și locale și nu aveau legătură cu vreo naționalitate anume.

Președintele noii republici era socialistul Sándor Garbai, de profesie zidar, dar puterea reală o avea ministrul de externe, comunistul Béla Kun.

Iar Ungaria sovietică, după ce și-a refăcut armata a trecut la acțiuni ostile, atât împotriva Cehoslovaciei, cât mai ales contra României, pentru ocuparea Transilvaniei și a Slovaciei, considerând că aceste teritorii îi aparțin.

Citește și: Când a vrut Ungaria unirea cu România? De ce a eșuat inițiativa? Capcana din propunerea maghiarilor

După eşuarea tratativelor dintre Aliaţi  - puterile învingătoare în Primul Război Mondial - şi guvernul Bela Kun, armata maghiară a atacat violent trupele române în munţii Apuseni în noaptea de 15-16 aprilie 1919, conform mvu.ro.

În faţa celor aproximativ aproximativ 60.000 de soldaţi maghiari se găseau 6 divizii româneşti de infanterie şi 3 brigăzi de cavalerie, în total circa 64.000 de ostaşi.

În doar cinci zile de contraofensivă, armata română a pus stăpânire pe marile centre Satu Mare – Carei – Oradea – Salonta. Linia frontului se întindea la nord până la Tisa, iar spre sud până la Mureş.  

După ce trupele române au atins acest aliniament până la 1 mai, Înaltul Comandament Ungar a planificat o ofensivă pe scară largă cu trecerea Tisei în mai multe sectoare cu trei grupuri de asalt, cu o eventuală joncţiune cu trupele bolşevice din Ucraina.

La 3 iulie 1919, Comandamentul ungar dădea un „ultimatum” Armatei Române, cerând ca în ziua de 4 iulie să înceapă retragerea trupelor sale la est de „linia Clemenceau”.

Citește și: Cine e politicianul care a salvat România de la destrămare? La moartea sa, regele Carol I a plâns

Marele Cartier General român a ordonat însă Comandamentului Trupelor din Transilvania (CTT) să rămână pe poziții.

La 4 iulie, mareșalul francez Ferdinand Foch, șeful Comandamentului Suprem Interaliat, aviza favorabil poziția Comandamentului român.

Peste 3.500 de soldați și ofițeri români, morți în lupte în campania din 1919

El recomanda ca trupele acestuia să fie autorizate să se mențină pe linia Tisei până ce se va dezarma Ungaria, în conformitate cu angajamentele asumate.

Ofensiva armatei maghiare a început în ziua de 20 iulie 1919, după o puternică pregătire de artilerie, lovitura principală fiind dată pe direcţia Szolnok, în centru, cu două atacuri secundare în flanc.

Sub puternica presiune a inamicului, trupele române de acoperire s-au retras, 2 regimente maghiare reuşind să treacă Tisa şi să consolideze un cap de pod.

Marele Cartier General a decis să declanşeze contraofensiva odată cu forţarea din mişcare a râului Tisa prin ruperea apărării de pe malul drept al râului şi cu înaintarea cu lovitura principală pe direcţia Szolnok-Budapesta.

Începând cu 27 iulie 1919, primele trupe române au trecut Tisa şi au realizat „capete de pod”.

Armata Română a angajat în operaţia ofensivă 119 batalioane, 6 escadroane, 98 baterii de artilerie, cu un total de aproximativ 120.000 de oameni.

Până la 2 august 1919, apărarea forţelor maghiare a fost dezorganizată, astfel că majoritatea diviziilor române se aflau la vest de aliniamentul râului Tisa. Corpul 1 armată ungar a fost scos din luptă, iar comandamentul lui s-a predat.

La 3 august, trupele române au dezvoltat cu succes ofensiva spre capitala Ungariei, astfel că primele escadroane din Brigada 4 Roşiori, conduse de generalul Gheorghe Rusescu, au intrat fără luptă în Budapesta.

A doua zi, 4 august, în Budapesta au intrat şi trupele Diviziei 1 Vânători, care, la 18 august, au dat onorul comandantului trupelor române din Transilvania, generalul Gheorghe Mărdărescu, pe bulevardul Andrassy.

Dar acţiunea pe cont propriu a generalului Rusescu nu i-a convenit generalului Mărdărescu. 

Acesta va lua măsuri disciplinare împotriva ofiţerului care îndrăznise să să îi ştirbească aureola victoriei totale.

Citește și: Lovitura de stat de care nu se vorbește. Ce s-a petrecut în Moldova în 1866? Rolul Rusiei

Pe de altă parte, generalul Ștefan Holban a fost cel care a condus orașul pentru două luni, 4 august - 4 octombrie 1919, din poziția de guvernator al Budapestei.

De la începutul ostilităților, în martie 1919, și până la sfârșitul lor, în august 1919, pierderile suferite de Armata Română s-au ridicat la 69 de ofițeri și 3.556 de soldați au făcut supremul sacrificiu pe câmpul de luptă. 

Bela Kun și acoliții săi s-au refugiat la Viena de unde, în 1920, a fost recuperat de Rusia bolșevică, ajungând la Moscova împreună cu soția și fiica.

Dar, în 1938, el a fost executat chiar de iubiții lui comuniști, în cadrul sângerosei operațiuni de epurare a cadrelor partidului pe care Stalin îi suspecta de tot felul de trădări reale sau imaginare.

Din păcate, după retragerea trupelor române și o perioadă de instabilitate politică, n martie 1920, Ungaria a încăput pe mâna amiralului Miklos Horthy, cel care avea să își impună propria dictatură fascistă și de ostilitate la adresa României, până la înlăturarea lui, în octombrie 1944.