Orașul în care a apărut prima bibliotecă publică din România. În București a fost înființată în 1838
Prima bibliotecă publică din România a apărut în 1802, într-un oraș transilvan, dar prima instituție de acest fel care și împrumuta cărți cititorilor a fost înființată în 1815, într-o altă localitate e pe actualul teritoriu al țării.
Inițial, au fost bibliotecile cu cărți și manuscrise adunate prin ungherele mănăstirilor, apoi psiunea pentru cuvântul tipărit s-a transmis în rândul boierilor, clasei aristocratice, în general.
În cazul bibliotecilor boierești, cea mai bogată și faimoasă a fost biblioteca deschisă a stolnicului Constantin Cantacuzino (1639-1716), al treilea fiu al prestigiosului postelnic Constantin Cantacuzino (1598-1663).
Biblioteca publică Teleki din Târgu Mureș, prima de pe teritoriul României
Inițial moștenind o mică bibliotecă de la tatăl său, aflată la Mărgineni, la finele secolului al XVII-lea, stolnicul o va transforma într-o adevărată comoară umanistă cu peste 3.000 de volume.
După moartea tragică a stolnicului la Constantinopol, în 1716, biblioteca acestuia a fost preluată abuziv de Nicolae Mavrocordat, primul domn fanariot din Țara Românească, dusă la Mânăstirea Văcărești, apoi la Istanbul.
Astăzi, cea mai mare parte a volumelor ce alcătuiau biblioteca sunt pierdute, o mică parte se află în colecții private, iar alta în colecția Bibliotecii Academiei Române.
Dar prima bibliotecă publică de pa actualul teritoriu al României, și printre primele din estul Europei, a fost deschisă publicului în 1802, la Târgu Mureș.
Inițiatorul ei, contele Samuel Teleki, fost cancelar al Transilvaniei, un bibliofil de seamă, care a strâns 40.000 de cărți de-a lungul a 60 de ani de activitate, conform jurnaldehoinar.com.
Printre ele, cele mai importante opere stiintifice culese de prin Europa, scrise inca de la aparitia tiparului: manuscrisul Codicele Koncz, din prima jumatate a sec. XIV, dar și 1.000 de Biblii (printre care si prima traducere integrala a Bibliei in limba romana, datand din 1688 sau in maghiara, datand din 1590).
Valorea cărților din bibliotecă era un impediment pentru împrumutul acestora, studierea lor fiind posibilă doar în clădirea ce găzduia instituția.
Din 1962, Biblioteca Teleki s-a unit administrativ cu Biblioteca Bolyai a Colegiului Reformat din Târgu Mureș, înființată în 1557, adăugând astfel un aport de 80.000 de volume.
Prima bibliotecă publică ce împrumuta cărți cititorilor, deschisă în Timișoara
Este și motivul pentru care astăzi biblioteca poartă atât numele contelui, cât și pe cel al matematicianului Farkas Bolyai, Teleki-Bolyai.
Laolaltă cu celelalte fonduri adunate în timp, întreagă colecție a bibliotecii numără astăzi peste 230.000 de volume.
O contracandidată a Bibliotecii Teleki-Bolyai este Biblioteca Klapka din Timișoara, care nu mai există astăzi.
Meritul pentru această primă bibliotecă publică ce și împrumuta volumele cititorilor abonați i-a revenit lui Josef Klapka.
Fiul unui farmacist ceh ajuns în Timişoara, Josef Klapka era, la începutul secolului al XIX-lea, tipograf şi editor.
În 15 mai 1815, el a înfiinţat biblioteca publică, cu posibilitate de împrumut şi cu sală de lectură.
Aceasta funcţiona în clădirea în care azi se află sediul Direcţiei pentru Cultură, Culte şi Patrimoniul Cultural Naţional Timiş.
În 1819, Josef Klapka a devenit primarul oraşului Timişoara, funcţie pe care o va ocupa până în 1833.
Dar, se pare că atribuţiunile de edil local nu îi mai lăsau suficient timp şi pentru afacerile personale.
Prin urmare, Josef Klapka a fost nevoit să vândă familiei Beihel biblioteca, în anul 1831, instituţia mai funcționând până după revoluţia din 1848.
Pe de altă parte, prima bibliotecă publică națională deshisă în Țările Române a fost cea a Academiei Domnești de la Sfântul Sava, în 1838.
Citește și: Frédéric Alexianu, românul uitat care a creat posterul de călătorie. Lucrările lui se vând cu mii de euro
Academia fusese fondată în 1694 de domnitorul Constantin Brâncoveanu, în clădirile Mănăstirii Sfântul Sava, astăzi Universitatea din București.
Limba folosită în cadrul procesului de educație era limba greacă, până în 1818, când la inițiativa lui Gheorghe Lazăr, învățământul a început să se facă în limba română la toate nivelurile.
Academia s-a divizat în anul 1864, în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, ramura academică fiind convertită în Universitatea din București, iar cea de educație secundară fiind organizată în Colegiul „Sfântul Sava”.
Din 1864, sediul liceului - care a preluat și biblioteca publică - s-a mutat pe str. Dr. Karl Lueger, în prezent str. General Berthelot, nr. 38, din sectorul 1.
