Steagul de luptă al lui Ștefan cel Mare valorează 7.500.000 €. Confecționat acum 526 de ani. Unde e expus?

Steagul de luptă al lui Ștefan cel Mare este unul dintre cele mai valoroase obiecte istorice și liturgice rămase până astăzi de la domnitorul moldovean.

Acest steag, lucrat în întregime din mătase, pe suport de in, împodobit cu broderie tipic bizantină, cu fir de aur și de argint, a fost lucrat pe la anul 1500, în ultima parte a domniei voievodului, care a trecut la cele veșnice în 1504. 

Steagul lui Ștefan cel Mare, lucrat în mătase, cu broderie din fire de aur și argint

Steagul, realizat într-un ateiier din Suceava medievală, are o lungime de 1,17 metri și o lățime de 0,92 metri, inițial fiind ornat cu 16 pietre prețioase de culoare roșie, verde și albă, conform crestinortodox.ro.

Pe o parte, steagul îl înfățișează pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, ocrotitorul soldaților și al armatei, sfânt mult iubit de domnitorul moldovean.

Sfântul Gheorghe este înfățișat șezând pe un tron domnesc, având la picioare un balaur cu trei capete.

Deasupra să, doi îngeri ai Domnului, țînând în mâini o sabie și o coroana, îl încununează pe sfânt cu o cununa mucenicească veșnică.

Citește și: Cea mai mare victorie a lui Ștefan cel Mare contra Ungariei. Adversar, fiul lui Iancu de Hunedoara

Pe una dintre feţele steagului realizat într-un atelier din Suceava medievală este inscripţionată o rugăciune compusă chiar de marele voievod moldovean, potrivit basilica.ro.

„O răbdătorule de patimi şi purtătorule de biruinţă, Mare Gheorghe, întru necazuri şi năpaste iute mijlocitorule şi fierbinte ajutătorule, celor întristaţi bucurie nespusă, primeşte de la noi această rugăciune, a smeritului tău rob, a Domnului Ioan Ştefan voievod, prin mila lui Dumnezeu domn al Ţării Moldoveneşti, păzeşte-l pe el nevătămat în veacul acesta şi în cel ce va să fie, prin rugăciunile noastre ale închinătorilor tăi, ca să te slăvim în veci, amin. Şi s-a făcut în anul 7008, iar al domniei lui 43”.

După moartea domnitorului, stindardul a luat calea Greciei, fiind dăruit Mănăstirii Zografu de la Muntele Athos. Aceasta, întemeiată în secolul al IX-lea de trei bulgari, era o adevărată fortăreață spirituală pe care Ștefan o refăcuse din temelii, numind-o, de altfel, „a noastră mănăstire”. 

Citește și: Care a fost cea mai mare bătălie a românilor contra Imperiului Otoman? Victoria ce a rescris istoria

Acolo, ferit de invaziile otomane și de incendiile care au mistuit Moldova ăn secolele ce au urmat, steagul a stat ascuns în întunericul și siguranța sfintei mănăstiri timp de 417 ani.

Paradoxal, cel mai mare pericol a venit, în schimb, chiar de călugării bulgari de la Zografu. 

Stindardul, recuperat de România în 1917, de la Muntele Athos

Cum timpul și-a lăsat amprenta asupra stindardului, în secolul al XIX-lea, mânați de o credință naivă, aceștia au vrut să-l „repare”.

Folosind tehnici rudimentare, ei au turnat clei de tâmplărie pe spatele mătăsii originale pentru a o fixa pe o bucată de catifea vișinie.

 Fără să vrea, au provocat o degradare chimică gravă, dar, în mod paradoxal, au și rigidizat pânza, salvând-o de la destrămare.

În 1882, când cercetătorii români Alexandru Pencovici, Radu Pătârlăgeanu şi Teodor Buranda,au redescoperit steagul, călugării au refuzat categoric să-l înapoieze României, cerând la schimb moșii uriașe în Iași.

Recuperarea lui a fost rodul unei inițiative curajoase, în plin război mondial, în 1917, a prim-ministrului liberal Ionel Brătianu. 

Astfel, consulul român de la Salonic, GC Ionescu, cu ajutorul miitarilor francezi, a reușit, mai de voie, mai de nevoie, să-i convingă pe călugări să renunțe la steag.

Reîntors în țară după 417 ani de pribegie, stindardul a fost expus, între 1917 şi 1970, la Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I”.

Citește și: De ce sabia lui Ștefan cel Mare nu poate fi recuperată din Turcia? Schimbul propus de Ceaușescu

După 1970, el a intrat în patrimoniul Muzeului Național de Istorie din București, instituție înființată în acel an, aflându-se în sala Tezaur Istoric.

Steagul este păstrat în condiții speciale, dat fiind pericolul de destrămare a firelor de argint și a mătăsii, după o jumătate de mileniu de la crearea sa.

Stindardul de luptă al voievodului moldovean a părăsit muzeul doar de patru ori: când a fost expus la Muzeul Metropolitan din New York, la Londra, la Muzeul de Istorie din Suceava şi Muzeul Naţional de Arheologie şi Istorie a Moldovei, din Chişinău.

Fapt interesant, steagul are o valoare de asigurare estimată la 7,5 milioane de euro, peste cea a Coifului de la Coțofenești împreună cu cele trei brățări dacice - obiecte furate din Muzeul Drents din Assen, Olanda și recuperate parțial - care au fost asigurate pentru doar 5,7 milioane de euro.