Recrutarea în armată în România comunistă, în caz de război. Cine era scutit de efectuarea stagiului militar?
Deși n-a plecat la niciun război, recrutarea în armată în România comunistă era coșmarul tinerilor și nu numai, mai ales în contextul doctrinei „războiului întregului popor pentru apărarea patriei”. Astfel, toți cetățenii țării erau chemați în armată, cu câteva excepții.
După încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial, prin Legea 206 pentru organizarea armatei, promulgată la 21 iunie 1947, durata stagiului militar a fost stabilită la 18 luni (exceptându-se cei încorporaţi la grăniceri, jandarmi, care de luptă, regimentul de gardă şi marină, unde stagiul era de 2 ani).
În mai 1948, noua putere comunistă a extins durata serviciului militar la 2 ani pentru toate armele - conform Decretul 44 pentru modificarea Legii 206 din 21 iunie 1947 - precum și 3 ani „în completare”, 15 ani „în rezervă”, 9 ani „în miliţii”.
Legea din 1972 a lui Ceaușescu a reglementat recrutarea în armată până în 1989
În iunie 1953, prin Decretul 249 al Prezidiului Marii Adunări Naţionale, durata serviciului militar activ a fost stabilită la 3 ani pentru militarii în termen din forţele armate.
În toamna anului 1955, în contextul solicitării liderului sovietic N.S. Hruşciov, adresată liderului comunist român Gheorghe Gheorghiu-Dej de reducere a efectivelor armatei române, durata serviciului militar activ a fost redusă pentru unele categorii la 2 ani, iar în aviaţie, marină, trupele apărării antiaeriene a teritoriului şi cele de grăniceri a fost stabilită sau menţinută la trei ani.
Lucrurile s-au modificat din nou în „epoca Nicolae Ceaușescu”. Pe fondul invadării Cehoslovaciei, în 1968, de către armatele din Tratatul de la Varșovia - contrapartida comunistă înființată în 1955 ca replică la NATO - în frunte cu URSS - invazie la care țara noastră a refuzat să ia parte - s-a conturat doctrina „războiului întregului popor pentru apărarea patriei”,
Citește și: Cine are obligația să meargă la război în caz de nevoie în România? La ce vârstă ești recrutat imediat?
Astfel, în 1972, prin Legea 14/1972 privind organizarea apărării naţionale a Republicii Socialiste România, care a rămas valabilă până la prăbuşirea regimului comunist, în decembrie 1989, a fost impus serviciul militar obligatoriu pentru toți cetăţenii români, indiferent de sex.
Articolul 29 din lege stabilea clar intervalul de vârstă între care cetățenii români erau chemați să-și satisfacă stagiul militar.
„Cetățenii R.S.R., bărbați, pot fi chemați pentru îndeplinirea serviciului militar, din anul în care împlinesc 20 de ani, pînă la împlinirea virstei de 50 de ani, cu excepțiile prevăzute în art. 45 alin. 2 și 4, art. 57, 62 și 67 din prezenta lege.
Între limitele de vîrsta prevăzute la alineatul precedent, pe timpul cît nu îndeplinesc serviciul militar, cetățenii se găsesc în rezerva forțelor armate.
Femeile în vîrsta de la 18 la 45 de ani, cetatene ale R.S.R., pot fi luate în evidenta militară și vor putea fi chemate sa îndeplinească serviciul militar în condițiile stabilite prin prezenta lege”.
Citește și: 10 lucruri mai puțin știute despre Nicolae Ceaușescu. Ce record mondial a deținut?
În vederea îndeplinirii serviciului militar în termen, centrele militare efectuau în fiecare an recrutarea tinerilor.
Prin recrutare se înțelegea luarea tinerilor în evidența militară, stabilirea aptitudinilor acestora pentru serviciul militar și repartizarea lor pe arme în vederea încorporării.
Cu cât putea fi prelungită durata serviciului militar obligatoriu?
„Sînt recrutati ținerii care în perioada de la 1 ianuarie la 31 decembrie al anului cînd se face recrutarea împlinesc vîrsta de minimum 19 ani.
Ținerii care cer să fie încorporați înainte de termen pot fi recrutati în anul în care împlinesc vîrsta de 18 ani.
Elevii liceelor sau ai altor școli echivalente acestora sînt recrutati în ultimul an de studii, chiar dacă nu au împlinit vîrsta prevăzută la alineatul precedent”, se arăta în legea menționată.
Cei recrutați în armată își exercitau obigațiile militare în următoarele forme:
a) ca militari în termen, de la data la care cei încorporaţi s-au prezentat la centrele militare, unităţi sau formaţiuni militare şi până la data trecerii lor în rezervă;
b) ca militari cu termen redus, de la data la care absolvenţii de liceu admişi în instituţiile de învăţământ superior s-au prezentat la centrele militare şi până la data trecerii lor în rezervă;
c) ca elevi în şcoli militare sau în instituţii militare de învăţământ superior, de la data la care aceştia s-au prezentat la şcolile sau instituţiile militare de învăţământ superior şi până la data absolvirii acestora;
d) în calitate de rezervişti concentraţi sau mobilizaţi, de la data la care s-au prezentat la centrele militare ori la unităţi sau formaţiuni militare şi până la data înmânării livretului militar cu mutaţia de desconcentrare sau demobilizare ori a dovezii de desconcentrare sau de demobilizare;
e) în calitate de cadre permanente-ofiţeri, maiştri militari şi subofiţeri ale Ministerului Apărării Naţionale şi Ministerului de Interne, de la data acordării gradului şi până la data trecerii acestora în rezervă sau direct în retragere.
În caz de nevoie durata serviciului militar în termen poate fi prelungită cu cel mult 8 luni și anume: pentru primele 3 luni, prin ordinul ministrului apărării naționale, iar pentru următoarele 5 luni, prin hotărîre a Consiliului de Miniștri.
Pentru militarii cu termen redus, durata serviciului militar poate fi prelungită cu cel mult 2 luni și anume: pentru prima luna, prin ordinul ministrului apărării naționale, iar pentru următoarea luna, prin hotărîre a Consiliului de Miniștri”, după cum consemnează legislatie.just.ro.
Românii de o anumită vârstă mai țin minte că durata seviciului militar obligatoriu era de 16 luni, la „trupă” - 2 ani doar la anumite arme, precum marina - și de 9 luni la „termen redus” - TR - unde ajungeau cei care luaseră la facultate după liceu.
Armata era obligatorie pentru bărbați și femei, în forme diferite
Aceștia mai puteau opta și pentru varianta și mai scurtă, de 6 luni, dar efectuată la terminarea studiilor universitare.
Studenţii instituţiilor de învăţământ superior stabiliţi prin hotărâre a Consiliului de Miniştri puteau îndeplini serviciul militar şi prin executarea pregătirii militare pe timpul studiilor, urmată de convocări sau cursuri în unităţi sau instituţii militare de învăţământ.
Citește și: Una dintre cele mai importante țări din UE reintroduce armata obligatorie. Ce face România?
Era vorba de renumitul PTAP, adică „Pregătirea Tineretului pentru Apărarea Patriei”, unde se făcea pregătire militară, inclusiv pentru studente, timp de o zi pe săptămână.
Deși mulți studenți tratau cu lejeritate această obligație, au existat cazuri chiar de exmatriculări din facultate din cauza absențelor la asemenea ore de PTAP.
Articolul 30 stabilea și categoriile de persoane care nu îndeplinesc serviciul militar:
a) alienații și debilii mintali;
b) inaptii pentru serviciul militar cu scoaterea din evidența pentru invalidități sau boli permanente, altele decît cele prevăzute la lit. a;
c) cei condamnați la închisoare, pe timpul executării pedepsei penitenciare.
După 1990, în decembrie 2005, a fost adoptată Legea privind suspendarea pe timp de pace a serviciului militar obligatoriu şi trecerea la serviciul militar pe bază de voluntariat.
Actul juridic preveea, la articolul 2, alineatul 1, că executarea serviciului obligatoriu, în calitate de militar în termen şi militar cu termen redus, se suspendă, începând cu 1 ianuarie 2007.
Dar, după aproape două decenii, în contextul unui război la frontieră și al amenințărilor tot mai accentuate venite dinspre Rusia, situația armatei obligatorii s-ar putea, mai devreme sau mai târziu, să se schimbe din nou.
