Șarpele Glykon descoperit la Constanța, zeul inventat de un profet fals. De ce este sculptura unică în lume?
Șarpele Glykon descoperit la Tomis, Constanța de azi, este reprezentarea unui zeu inventat de un profet fals. Dar, acum aproape 2.000 de ani, cultul acestuia a cucerit zone întinse din Imperiul Roman. După descoperire, zeul-șarpe a devenit un simbol al cetății Tomisului.
Șarpele Glykon, faimoasa sculptură descoperită la Tomis, actuala Constanța, are o poveste fascinantă, dat fiind destinul celui care a inventat acest zeu-șarpe, acum aproape 2.000 de ani.
Descoperită în 1962, piesa este unică în lume prin dimensiuni și mai ales prin realizarea sa artistică deosebită.
Ea îl reprezintă pe zeul-șarpe Glykon, protector al căminului, familiei și fertilității, extrem de popular, timp de două secole, în Asia Mică și în vestul Mării Negre.
Șarpele-zeu Glykon, descoperit în 1962
Era 1 aprilie 1962 când, cu ocazia lucrărilor pentru construirea unui bloc pe terenul Gării vechi din Constanța - fosta cetate antică Tomis - un muncitor a făcut o descoperire epocală.
El a scos la lumină capul unei statui de marmură, reprezentând o zeitate feminină. Era vorba de Fortuna şi Pontos, zei protectori ai Tomis-ului.
În total, au fost găsite 24 de statuete și basoreliefuri de zeități, inclusiv cea a zeului-șarpe Glykon.
Citește și: Descoperire arheologică rară. Podoabe ale dacilor liberi au fost găsite pe tronsonul A8, lângă Târgu Neamț
Statuia realizată în marmură și datată în a doua jumătate a secolului al II-lea d.Hr., înfățișează o creatură fantastică și stranie, care are trup de șarpe, bot de miel, urechi și păr uman și coadă de leu.
Piesa are o înălțime de 0.66 m, fără soclu, iar în urma măsurătorilor efectuate s-a estimat că descolăcit, șarpele ar avea o lungime de 4,76 metri, conform site-ului minac.ro.
Statuia de la Tomis, extraordinar realizată de către un sculptor anonim, a fost expusă cu siguranță, în antichitate, într-un templu al zeului, edificiu care însă nu a fost descoperit până în prezent.
Dar povestea zeului reprezentat e fascinantă, dat fiind că a fost o zeitate inventată de un impostor care se prezenta drept profet.
Cultul lui Glykon a apărut odată cu un așa-numit pseudo-profet, Alexandru din Abonoteichos, un oraș din sudul Pontului Euxin, care ulterior a fost rebotezat de către romani Ionopolis (astăzi Inebolu, Turcia).
Citește și: Farul din Alexandria, una din cele 7 minuni ale lumii antice, a fost găsit. Era considerat dispărut
A fost considerat de unii autori antici - precum Lucian din Samosata - ca fiind un șarlatan care înșela oamenii cu ajutorul unei marionete, al unei simple păpuși.
„Profetul” Alexandru a convins multă lume că Glykon era o divinitate în carne și oase, un zeu al fertilității, iar el, marele preot, o reîncarnare a zeului medicinei Aesculap (Esculap).
Alexandru din Abonoteichos, falsul profet care a inventat cutul zeului-șarpe Glykon
Despre zeul-șarpe Glykon se spunea că face minuni, poate prezice viitorul și că avea puterea de a vindeca bolnavii de epidemii.
Glykon, după cum ne relatează Lucian din Samosata (121-180 d.Hr.) în lucrarea sa "Alexandru şi profetul mincinos", apare pe la mijlocul secolului II d. Hr., în Asia Mică, reuşind să se menţină până-n secolul III d.Hr. şi chiar început de IV d.Hr, scrie bcucluj.ro.
Chipul lui Glykon a apărut pe monede emise în diverse provincii imperiale, ai căror guvernatori erau adepți ai credinței.
Zeul a fost reprezentat statuar, menționat în inscripții și pe monumente ce îi erau dedicate, și, foarte probabil, era adorat în temple și sanctuare situate în marile orașe sud și vest-pontice.
Nicio statuie găsită în zona Asiei Mici nu se compară însă, la nivel de realizare artistică, cu piesa de la Tomis.
Intrat în declin după decesul lui Alexandru, survenit în jurul anului 171 p.Chr., cultul a mai rezistat încă cel puțin un secol.
Citește și: Blestemul celebrului Tezaur de la Pietroasa: tăiat, furat, incendiat, sechestrat. Cine l-a restaurat
Dar Alexandru și zeul inventat de el au avut perioada lor de florie, împăratul însuşi nerămânând imun la acest cult.
Marcus Aurelius, de exemplu, se interesa adesea de profeţiile lui Alexandru şi a zeului-şarpe.
Sculptura a fost denumită „Șarpele fantastic” de către arheologul Vasile Canarache, cel care a condus săpăturile în zona în care lucrarea a fost găsită.