Un blestem pare să plutească peste faimosul Tezaur de la Pietroasa. A fost lovit, tăiat, furat, incendiat, sechestrat, din cele 22 de piese inițial descoperite, păstrându-se doar 12. După o restaurare care a semănat mai mult cu o distrugere, tezaurul a primit chipul pe care-l cunoaștem astăzi în mâinile unui expert german.
Blestemul celebrului Tezaur de la Pietroasa: tăiat, furat, incendiat, sechestrat. Cine l-a restaurat
Una dintre marile comori descoperite pe teritoriul României este Tezaurul de la Pietroasa, popular numit „Cloșca cu puii de aur”.
A fost descoperit întâmplător, în martie-aprilie 1837, în județul Buzău de azi, de doi ţărani, în timp ce luau piatră de pe Dealul Istriţa. Iar din acel moment, pare-se că s-a declanșat și un adevărat blestem care i-a însoțit destinul.
Tezaurul, care conținea inițial 22 de piese, a încăput apoi pe mâna unui negustor - Verussi - care, pentru a-l transporta mai ușor, a găsit firesc să le lovească cu toporul, potrivit muzeulvirtual.ro.
Citește și: Care a fost soarta tezaurului BNR ascuns la Tismana? Era dublu față de aurul confiscat de Rusia
Din comoara considerată a fi ostrogot sau vizigot, ce datează din secolul al IV-lea d.Hr., autorităţile n-au mai putut recupera decât 12 piese, în greutate totală de aproape 19 kilograme.
Dintre acestea, cinci sunt lucrate doar din aur, celelalte şapte piese fiind împodobite şi cu pietre preţioase: un colan, patru fibule şi două vase poligonale.
În cele din urmă, tezaurul a fost dus la Muzeul de Antichități, așa cum se numea Muzeul Național pe atunci, ce avea sediul în clădirea Universității.
Tezaurul a fost furat din Muzeul de Antichități aflat, la acea vreme, în clădirea Universității din București (încercuită cu roșu) - Foto: opiniabuzau.ro
Pe 20 noiembrie 1875, pe o vreme viscolită, cu multă zăpadă, celebra comoară - conținând cele mai prețioase artefacte ale Tezaurului României de la acea vreme - dispărea chiar din muzeu, întreg Bucureștiul intrând într-o stare de emoție și alertă.
Anchetatorii aveau să descopere că furtul a fost realizat de Dimitrie Pantazescu Popescu, un tânăr cu bună educație, fiu de preot și fost student seminarist, pasionat de circ, excelent acrobat, cu o figură expresivă și cutezătoare, dar în trecutul căruia se găseau, totuși, destule episoade neortodoxe.
Percheziția a dus la descoperirea mult căutatului Tezaur de la Pietroasa ascuns în cutia de rezonanță a unui pian.
Lipseau, însă, colanul cu inscripția runică și un fragment din marele taler al tezaurului. Pantazescu a declarat senin că le aruncase în zăpadă pentru că-l jenau la mers.
Renumele greu-încercatului Tezaur de la Pietroasa i-a speriat pe cei de la Luvru
Întemnițat, Pantazescu reușește să evadeze, dar e descoperit rapid într-o casă de toleranță. Apoi a fost arestat și complicele său, un anume Constantinescu, „de profesie argintar”.
La acesta este găsit colanul, grav mutilat prin tăiere și un fragment din marea tavă topit în creuzet. Pantazescu a fost condamnat la 6 ani de închisoare, iar complicele la 3 ani.
Dar odiseea hoțului nu se oprește aici, ci continuă până la finalul tragic. Pantazescu moare împușcat de o santinelă, cu puțin timp înainte să-și ispășească pedeapsa.
Inițial cele 12 piese recuperate de autorităţi după descoperirea tezaurului au rămas astfel deteriorate până în 1867 când, cu ocazia Expoziţiei Internaţionale de la Paris, au avut parte de o primă restaurare din partea unui bijutier parizian.
Au fost apoi grav afectate de furtul comis în noiembrie 1875, după cum am arătat, și, ulterior, de un incendiu care a afectat chiar Muzeul de Antichități în 1884.
Pentru a fi salvate din foc, piesele tezaurului au fost aruncate direct afară, pe fereastră, suferind alte deteriorări.
Citește și: Cine a fost canadianul ce a salvat o parte din tezaurul României? Soarta bijuteriilor reginei Maria
Astfel, piesele inestimabile au avut nevoie de o restaurare migăloasă și profesionistă. În a doua jumătate a aceluiaşi an tezaurul face o călătorie la Berlin de unde s-a întors cu o faţă nouă, cea pe care o are în continuare şi astăzi.
Regele Carol I, i-a încredinţat această misiune unuia dintre cei mai mari specialiști ai epocii, Paul Telge din Berlin, care a constatat „barbara” reparare a unora dintre piesele tezaurului de către predecesorii săi nepricepuţi.
„Restaurarea, cea dintâi sau cea din urmă, se poate numi barbară, după cum s-a putut convinge și domnul director Tocilescu (n.r. - istoricul Grigore Tocilescu, directorul Muzeului de Antichități), care a asistat la examinarea tezaurului.
N-a fost o restaurare, ci o distrugere a pieselor”, nota expertul în raportul său, conform dosaresecrete.ro.
Vasul cel mare al tezaurului a fost tăiat în patru cu dalta în timpul furtului din 1875 - Foto: mnir.ro
În continuare, Telge mai nota distrugerile constatate la piezele tezaurului, din care le spicuim pe cele mai importante.
„Coşuleţul octogon este aproape în întregime distrus. O panteră este bine păstrată şi a fost cu îngrijire restaurată, pe când cealaltă e ruptă în patru bucăţi lipsindu-i multe fragmente şi toate pietrele”.
„(...) Colanul este aproape cu totul distrus, iar restaurarea lui aici (adică la București), din numeroase fragmente, ar fi imposibilă
Fibula cea mare este în aceeaşi stare, lipsindu-i aproape tot pieptul, ce se poate întregi după vechile desene păstrate”.
„Tava cea mare, tăiată în 4 bucăţi cu dalta, s-ar putea repara lipind pe dos bucăţi de lame cu cositor, ceea ce nu ar fi suficient. Ibricul a mai fost odată lipit la foc şi anume cu argint, dându-se dovada lucrului de cârpaci.
Fragmentele lipite cu cositor s-au desfăcut din nou. O restauraţie temeinică este imperios necesară. Brăţara ar trebui adusă la forma ei originală, întregindu-se litera alterată”, mai scria Telge.
Citește și: Moscova „justifică” de ce a furat tezaurul României: Datoria României la Rusia e 20–25 ori mai mare
În privința costurilor restaurării, preţul întregii restaurări, inclusiv cheltuielile de drum şi de întreţinere, expertul le estima la 2.200 – 2.500 mărci.
„Astfel restaurat, tezaurul ar deveni ceea ce trebuie să fie, adică monumental cel mai strălucit şi frumos al artei antice”, conchidea specialistul
Expertul berlinez a executat, pe lângă restaurarea pieselor, şi reproducerile galvano-plastice ale întregului tezaur, din care regele Carol a dăruit câte un exemplar muzeelor din Berlin şi Nürnberg.
Având această nouă înfăţişare, foarte apreciată de savanţii străini, tezaurul a fost expus timp de şase luni într-una dintre sălile de la Muzeul Luvru, cu prilejul Expoziţiei internaţionale de la Paris, în 1900.
Dar cu faima nenorocirilor care-i însoțiseră destinul era deja internațională, conducătorii Luvrului, ne spune însuşi academicianul Edmond Pottier, au răsuflat uşuraţi când au scăpat de această „piază rea”, cum o considerau.
Pentru a nu-și dezminți renumele de „blestemat”, în timpul expunerii la Luvru s-au iscat nu mai puţin de 30 de incendieri ale coşurilor Ministerului Coloniilor, aflat în aripa vecină a palatului.
Până în toamna anului 1916, tezaurul a fost păstrat la Muzeul de Antichități, de unde, împreună cu numeroase alte obiecte de artă ale muzeelor şi ale Academiei, a fost evacuat la Iași, pentru a nu cădea în mâna nemților care au ocupat Bucureștiul în timpul Primului Război Mondial.
Citește și: Furtul tezaurului dacic: Olanda promite despăgubiri de 5,7 milioane de euro României
Ulterior, a ajuns la Moscova împreună cu faimosul Tezaur al României, în cel mai nepotrivit moment posibil, cel al răsturnării monarhiei și preluării puterii de către bolșevici, fiind sechestrat de Lenin și acoliții săi.
În 1956, la cea de-a doua restituire parțială a Tezaurului României de către URSS, cele 12 piese ale comorii de la Pietroasa au fost restituite statului român, intrând în administrația Muzeului Național de Istorie a României.
