Primul domnitor martir din Țările Române. A renunțat de bunăvoie la tron, în prima domnie. Sfârșit tragic

Primul domnitor martir din Țările Române nu este Constantin Brâncoveanu către care ni s-ar duce gândul prima oară.

Cu 80 de ani înainte de execuția lui Brâncoveanu și a celor patru fii ai lui, un alt domnitor devenise martir al credinței creștine, preferând moartea în locul dezicerii de ortodoxie și convertirii la Islam.

Numele său, pe nedrept acoperit de uitare, a fost Miron Barnovschi, domn al Moldovei în două rânduri.

Miron Barnovschi, de două ori domn al Moldovei

La 15 august 1714, Constantin Brâncoveanu, domnul Țării Românești și cei patru fii ai lui au fost executați în fața sultanului, cu toții refuzând să-și salveze viețile prin trecerea la religia musulmană.

Odată cu ei a fost „scurtat de cap” și Ianache Văcărescu, cumnatul și omul de încredere al lui Brâncoveanu din poziția de mare vistiernic, echivalentul ministrului de finanșe de azi.

Dar, cu 81 de ani înaintea lor, un alt domnitor devenise martir al credinței creștine, având soarta pe care aveau să i-o împărtășească și Sfinții Brâncoveni.

Citește și: Cine a fost domnitorul cu cele mai multe domnii în Țările Române? S-au întins pe patru decenii

Este vorba de Miron Barnovschi, domn al Moldovei în două rânduri. Prima oară între ianuarie 1626 - iulie 1629, iar a doua oară, mult mai puțin, între aprilie - iulie 1633.

Era nepotul starostelui de Cernăuţi, Toma Barnovschi, și fiul marelui postelnic Dumitrașu Barnovschi.

Prin mama sa, Elisabeta, era înrudit cu dinastia Movileștilor, cea care se trăgea din faimosul aprod Purice, credinciosul slujitor al lui Ștefan cel Mare.

După moartea lui Radu Mihnea, la 13 ianuarie 1626, Miron Barnovschi a fost ales domn de marii boieri ai Moldovei.

Aceștia au ținut seama de faptul că era „fără coconi”, adică fără fii, deci nu prezenta primejdia stabilirii unei domnii ereditare.

Cei trei ani și jumătate ai primei și celei mai importante domnii a lui Barnovschi a însemnat o perioadă de prosperitate și dezvoltare cum rar se mai văzuse până atunci pe plaiurile moldave.

El a fost primul care a adus Moldovei o deschidere europeană, prin înrudirea sa cu mari familii boiereşti din Polonia şi Austria, dar şi prin legătura de prietenie și de familie cu mitropolitul Petru Movilă al Kievului.

În perioada lui Barnovschi a fost redactat şi adoptat primul cod de legi, în sens de constituţie, dar au fost date și legi cu privire la scăderea dărilor, starea breslelor şi a meseriaşilor, precum şi alte reforme cu caracter juridic, conform doxologia.ro.

Mormântul, în Biserica Barnovschi din Iași

În timpul lui Barnovschi, Iaşul a devenit capitala Moldovei în sensul deplin al cuvântului. De asemenea, el a fost un adevărat ctitor de cultură şi aşezăminte bisericeşti.

A ridicat Biserica Adormirea Maicii Domnului din Iaşi – care astăzi îi poartă numele, Biserica Barnovschi - Mănăstirea Bârnova, Mănăstirea Hangu, de pe Valea Bistriţei, a finalizat construirea Mănăstirii Dragomirna şi a început construirea Bisericii Sf. Ioan din Iaşi.

Citește și: Cine a fost domnitorul român care și-a făcut calul boier? Se plimba cu o trăsură trasă de cerbi

Aceste fapte explică şi afirmaţia cronicarului Miron Costin: „Mănăstiri şi biserici câte au făcutu, aşa în scurtă vreme, nice unul din domn n-au făcutu”, scria acesta, potrivit arhiepiscopiasucevei.ro.

În politica externă Miron Barnovschi s-a orientat spre Polonia, lucru ce avea să se dovedească periculos pentru el.

Astfel, în septembrie 1626, chiar s-a și căsătorit cu fata castelanului de Cameniţa, din Ucraina de azi, și a dobândit moșii în acea țară.

El a acordat privilegii speciale negustorilor poloni, care au fost chemați la iarmaroacele din Moldova. Totodată, domnitorul ținea la curent Coroana polonă cu toate mișcările turcilor și tătarilor.

Miron Barnovschi ar fi putut avea o altă soartă după ce, în vara anului 1629, a renunțat de bunăvoie la tron, lucru extrem de neobișnuit pentru acele vremuri.

Motivul principal invocat a fost refuzarea cererii marelui vizir de a adăuga la plata tributului un bacşiş de 20.000 de galbeni. Astfel, Barnovschi s-a retras pe moșiile sale în Polonia.

Dar, aproape patru ani mai târziu, în primăvara anului 1633, a revenit în Moldova la chemarea boierilor care l-au vrut din nou în fruntea țării, după domniile dezastruoase ale lui Alexandru Coconul, Moise Movilă și Alexandru Iliaș.

Barnovschi a acceptat să-și asume din nou responsabilitatea conducerii, lăsând în urmă un trai comod și îmbelșugat și o viață sigură, într-o țară ce-i devenise a doua casă.

Pentru a obţine recunoaşterea Înaltei Porţi, Barnovschi a hotărât să meargă personal la Constantinopol ca să obțină aprobarea sultanului Murad al IV-lea, fiul lui Ahmed I și al sultanei Kosem.

Drumul a început la 3 mai 1633 şi a durat până la 20 iunie. Barnovschi a fost avertizat de Matei Basarab, domnul Ţării Româneşti, de faptul că Vasile Lupu, cel care avea să devină unul dintre importanții voievozi ai Moldovei, i-a pus la cale pieirea.

Basarab trecuse prin aceeași situație periculoasă tot din cauza intrigilor lui Lupu pe lângă Poartă.

Dar Barnovschi şi-a continuat pașii către Istanbul și cătredestinul său. Avertismentul lui Matei Basarab s-a dovedit, însă, cât se poate de real.

Barnovschi a fost arestat și ținut câteva zile în temnița Edikule („Șapte turnuri”), timp în care și-a scris testamentul.

La 2 iulie 1633 a fost decapitat, deoarece a refuzat ca, în faţa sultanului, să se lepede de ortodoxie şi să treacă la Islam.

Pedeapsa a continuat și după moarte, ultima dorință fiindu-i refuzată. Domnitorul a vrut ca trupul să-i fie îngropat la Mănăstirea Dragomirna, a cărei ridicare o finalizase.

Însă, după execuție, trupul i-a fost înmormântat în cimitirul Patriarhiei din Constantinopol.

Citește și: Ce a fost „Sultanatul femeilor”, început de Hurrem, soția lui Suleyman Magnificul?

Ulterior, totuși, tocmai Vasile Lupu, care a ajuns domn al Moldovei în 1634, a dorit să îndrepte măcar o frântură din răul pe care îl făcuse, motiv pentru care i-a adus osemintele în ţară. Dar, timp de secole, locul mormântului său a rămas necunoscut.

Cu toate acestea, săpăturile arheologice făcute, în 1996, la Biserica „Adormirea Maicii Domnului” - Barnovschi din Iași, ctitoria voievodului, au scos la iveală din pardoseala bisericii un mormânt.

Iar mulți specialiști consideră că îi aparține lui Miron Barnovschi, „românul cel vestit”, cum avea să fie calificat de Gheorghe Şincai, unul dintre corifeii Şcolii Ardelene.