Cine a fost domnitorul cu cele mai multe domnii în Țările Române? Deși perioada fanariotă este privită, de regulă, ca una nefastă pentru Principate, au existat personaje luminate printre cei care le-au ocupat tronul. Mai mult, acestea au făcut unele reforme care au însemnat primii pași pe calea modernizării celor două state românești.
Cine a fost domnitorul cu cele mai multe domnii în Țările Române? S-au întins pe patru decenii
Unul dintre cele mai interesante personaje din acestă categorie a fost Constantin Mavrocordat
S-a născut la 27 februarie 1711, la Constantinopol, și a fost fiul domnitorului grec Nicolae Mavrocordat - primul domn fanariot - și al Pulcheriei Mavrocordat.
Chiar dacă nu a domnit continuu, ca în cazul lui Ștefan cel Mare, de exemplu, totuși, conducerea sa în ambele Țări Române s-a întins pe o perioadă de aproape patru decenii, între 1730-1769.
A fost un om învățat ca și tatăl său și adept al ideilor filosofice și reformatoare ale veacului al XVIII-lea. A instituit în cele două state românești măsuri progresiste, influențate de ideile filosofice ale secolului al XVIII-lea.
Citește și: Cine a fost domnitorul român care și-a făcut calul boier? Se plimba cu o trăsură trasă de cerbi
Lui i se datorează desființarea „legarii de glie” a țăranilor, ceea ce le-a permis mutarea de pe o moșie pe alta. Tot în timpul său Oltenia s-a reunit cu Țara Românească, în 1739.
A fost căsătorit cu Smaranda Cantacuzino, decedată în 1730 și cu Ecaterina Rosetti, cu care a avut doi fii.
Constantin Mavrocordat a avut nu mai puțin de zece domnii: șase în Țara Românească și patru în Moldova.
A fost ales domn al Țării Românești de boieri, după moartea tatălui, răpus de ciumă, în septembrie 1730, cu acordul Porții, dar a fost mazilit după mai puțin de o lună.
Constantin Mavrocordat a domnit de zece ori în Țările Române - Foto: Arhiva
A obținut din nou tronul în octombrie 1731, dar în octombrie 1733 a fost mutat în Moldova, doi ani mai târziu fiind adus iar în Țara Românească (noiembrie 1735).
Domnia a durat până în septembrie 1741, timp în care țara a fost teatru de război pentru conflictul ruso-austro-turc dintre 1735-1739, la terminarea căruia Austria a cedat Oltenia Imperiului Otoman.
A mai domnit în cele două Țări Române, alternativ. (Moldova: sept. 1741 iun. 1743, mai 1748 – aug. 1749, iun.- dec. 1769; Țara Românească: aug. 1743 – apr. 1748, apr. 1756. – aug. 1758, iun. 1761- mar. 1762), potrivit rador.ro.
Atît în Moldova cît și în Valahia Constantin Mavrocordat a promovat un amplu program de reforme în domeniile fiscal, agrar, administrativ şi juridic.
Dorinta de a reorganiza instituțiile a exprimat-o în hrisovul publicat, în iulie 1742, în revista Mercure de France, cu titlul „Constitution faite par S.A.M. le Prince Constantin Mavrocordato”, potrivit moldovenii.md.
Prin reforma sa fiscală s-a introdus o dare fixă, pe cap de locuitor, percepută în patru sferturi anuale și s-au desființat dările multiple.
Prin reforma administrativă, dregătorii au fost împărțiți în trei ranguri și au fost salarizați de vistierie în funcție de rang.
S-au redus dregătoriile, iar cele mai multe titluri boierești au rămas onorifice; la conducerea ținuturilor au fost numiți ispravnici cu un rol judecătoresc și administrativ foarte întins.
Citește și: Cine a fost cel mai bătrân domnitor din Țările Române? Era analfabet și tatăl unui mare cărturar
În urma reformei judecătorești au fost create instanțe de judecată în ținuturi și s-a extins procedura scrisă în detrimentul celei orale.
În 1749 a desființat legarea de glie a țăranilor, care puteau să se răscumpere cu 10 taleri de cap. Țăranii deveneau liberi ca persoană, dar nu au fost împroprietăriți și au rămas dependenți economic de boieri.
Biserica Sfântul Gheorghe din Iași, locul unde se presupune că ar fi fost îngropat Constantin Mavrocordat - Foto: catedralamitropolitanaiasi.mmb.ro
Țăranii au devenit clăcași, fiind obligați să presteze 24 zile de clacă pe an în Moldova, pe moșiile boierilor.
În cadrul reformelor a fost acordată o anumită atenţie şi bisericii. Printr-o dispoziţie domnească se interzicea de a ridica la rang bisericesc persoane neştiutoare de carte.
De asemenea a fost emisă o dispoziţie privind alegerea pe viaţă a egumenilor numai din rîndurile călugărilor autohtoni.
Mavrocordat a contribuit substanțial la dezvoltarea învăţămîntului. Pentru a spori sursele de venit ale Academiei Domneşti din Iaşi, a trecut întreţinerea ei pe seama vistieriei.
Pentru a avea oameni cărturari la curte, Mavrocordat a trimis 15 fii de boieri pe trei ani la Veneţia. Din porunca domnului este tipărită prima colecţie de documente istorice din Moldova (Ocolnica).
Ultima domnie a lui Constantin Mavrocordat în Moldova a fost de scurtă durată (1769) şi a coincis cu începutul războiului ruso-turc.
Citește și: Grecul care i-a scăpat pe țăranii români de iobăgie și le-a dat drepturi: A reformat Țările Române
El s-a refugiat la Galaţi, dar a fost rănit, făcut prizonier și ucis de un soldat rus. Alte surse spun că a fost prins de ruși și trimis la Iași, unde a murit în decembrie, îmbolnăvindu-se pe drum, din cauza vremii foarte reci.
Cert este că a murit la vârsta de 51 de ani și înmormântat cu onorurile cuvenite unui domn, la 23 noiembrie 1769.
Unele surse au susținut că ar fi fost îngropat în Biserica Sfântul Gheorghe (Mitropolia veche) din capitala Moldovei, dar acest loc nu este cunoscut cu certitudine.
