Ce a fost „Sultanatul femeilor”, început de Hurrem, soția lui Suleyman Magnificul? Frumoasa și determinata sultană care l-a „vrăjit” pe cel mai mare padișah din istoria Imperiului Otoman a reușit să stârnească și un proces care avea să schimbe raporturile de putere sultani - harem, bărbați - femei, din, altfel, conservatorul imperiu.
Ce a fost „Sultanatul femeilor”, început de Hurrem, soția lui Suleyman Magnificul?
Pentru români, cel mai cunoscut personaj feminin din istoria Imperiului Otoman a devenit sultana Hürrem.
Și asta, fără îndoială, mai ales datorită impactului avut de serialul istoric turcesc „Suleyman Magnificul - Sub domnia iubirii”, difuzat și la noi de unele posturi tv și care prezintă, într-un mod romanțat, povestea neobișnuitei legături pe care mărețul sultan a avut-o cu fosta sclavă de origine ucraineană, răită de tătari și dăruită lui Suleyman ca dar la încoronarea sa, în 1520.
Fata de doar 15 ani, pe numele său, Aleksandra Anastasia Lisovska, dar căruia occidentalii i-au spus Roxelana, a devenit prima femeie din imperiu care a jucat un rol important în afacerile interne și externe ale statului, făcând și desfăcând raporturile de putere ce au „colcăit” mereu în palatul sultanilor.
Citește și: Suleyman Magnificul, sultanul vrăjit de Hurrem. Primul padișah care a numit domni în Țările Române
Iar exemplu ei a fost un model și pentru alte viitoare sultane, pentru o perioadă de circa 150 de ani. În acest interval de timp, mai ales mamele sultanilor - Valide Sultan - au exercitat o influență majoră asupra politicii imperiului.
Termenul de „Sultanatul femeilor” a fost folosit pentru prima oară de istoricul turc Ahmed Refik (1881-1937), pentru a descrie o perioadă de dezvoltare încetinită a Imperiului Otoman, conform infocultural.eu.
Hürrem Sultan - Foto: arhiva
Întorcându-ne la Hürrem Sultan, ea a jucat un rol crucial în asigurarea succesiunii fiului său, Selim al II-lea, la tron, prin manevre violente și comploturi împotriva rivalilor săi.
A orchestrat și eliminarea a doi mari viziri, printre care și Ibrahim Pașa, cel mai apropiat colaborator al sultanului, încă de pe vremea în care acsta era doar prinț moștenitor.
În plus, a reușit să-l determine pe Suleyman să ordone uciderea celui mai are dintre băieții lui, Mustafa, fiul sultanei Mahidevran și moștenitorul prezumtiv al tronului. consolidându-și astfel poziția de putere în cadrul imperiului.
Se știe despre ea că, paradoxal, avea o personalitate amuzantă, lucru ce i-a adus și numele de Hürrem -„cea veselă” - după convertirea la islam. Avea și un talent deosebit în a spune povești, la fel ca Șeherezada din faimoasa carte „1001 de nopți”.
În plus, era de o frumusețe atipică pentru „normele” estetice ale timpului pentru fetele ajunse în haremul sultanului, având pielea albă, ochii verzi şi un păr blond roşcat.
Cu aceste calități a cucerit inima sultanului, care a luat-o de soție, cu toate că nu exista această obișnuință, devenind chiar sfătuitoarea soțului ei în problemele statului.
Citește și: Care fiică de domnitor a ajuns sultană? A fost soția nepotului lui Suleyman Magnificul
A primit statutul de Valide Sultan în 1534, după moartea mamei lui Suleyman, Ayse Hafsa Sultan și s-a implicat activ în politica internă și externă, demarând inclusiv numeroase acțiuni culturale și caritabile: construirea unor moschee, a unui spital pentru femei, a unei cantine, etc.).
Hürrem Sultan a murit în 1558, dar rolul său de centru al puterii a fost continuat imediat de alte două sultane. Una dintre ele a fost chiar unica fiică a ei și a lui Suleyman.
Sultana Mihrimah, unica fiică a lui Hürrem și Suleyman Magnificul - Foto: arhiva
Născută în 1522, Sultana Mihrimah a fost martora luptelor sângeroase pentru putere, fiind căsătorită strategic de mama ei cu Rustem Pașa, Mare Vizir în două rânduri, pentru a contrabalnsa influențele sultanei Mahidevran, mama prințului Mustafa.
Ulterior, după moartea lui Hürrem, în 1558, ea a devenit principala sfătuitoare a tatălui său, până la decesul acestuia, în 1566.
Apoi, după urcarea pe tron a fratelui său, Selim al II-lea, a jucat în continuare un rol important în viața politică și culturală a imperiului, inclusiv împrumutându-și fratele cu o însemntă sumă de bani din averea personală.
Treptat, influența lui Mihrimah va păli, pe măsură ce a devenit tot mai puternică cea a soției lui Selim, Nurbanu Sultan.
Năcută pe la 1525, ea era de origine greacă, deși unii istorici o creditează cu ascendență venețiană. A fost consoarta lui Selim al II-lea până la moartea acestuia, în 1574 și mama a Sultanului Murad al III-lea. C
Ca predecesoarele sale, a devenit sfătuitoarea sultanului, care îi asculta opinia, admirând puterea de judecată a femeii.
Citește și: Cine a fost domnitorul care a făcut ravagii în haremul sultanului? Purta un cercel în ureche
În pus, dependența de alcool a lui Selim al II-lea, de unde i s-a tras și porecla de „Bețivul” i-a permis lui Nurbanu să conducă, de facto, imperiul, ajutată de capabilul Mare Vizir Sokollu Pașa.
Nurbanu Sultan - Foto: arhiva
Ca Valide Sultan, Nurbanu și-a păstrat influența majoră și în timpul domniei fiului ei, Murad al III-la, devenind bună prietenă prin corespondență cu Caterina De Medici, regină a Franței în acea perioadă.
A fost recunoscută și pentru buna relație pe care a avut-o cu Safiye, nora sa și următoarea reprezentantă a Sultanatului femeilor.
Albaneză de origine, Sultana Safiye (1550 - 1618), concubina favorită a lui Murad al III-lea, a avut o uriașă putere de seducție și de convingere.
Mai mare, pe alocuri, decât a sultanei Hurrem, dacă ne gândim că - unic în istoria sultanilor imperiului - Murad al III-lea a dus o viață monogamă, neavând relații cu alte femei după ce a cunoscut-o pe Safiye, lucru total neobișnuit pentru un padișah.
Mai târziu, odată cu urcarea fiului său la tron, Safiye a devenit una dintre cele mai puternice valide-sultan, exercitându-și puterea în guvernarea Imperiului. Aceasta avea o politică pro-venețiană și a corespondat cu regina Elisabeta I a Angliei.
După ea, au urmat alte femei cu o personalitate puternică, precum Sultana Handan (1576 – 1605), mama lui Ahmed I și Sultana Halime, prima consoartă a lui Mehmed al III-lea - înainte de intrarea „în scenă” a lui Safiye - mama sultanului Mustafa I care, însă, a suferit de mari probleme psihice.
Totuși, determinarea mamei sale l-au urcat pe tronul padișahilor în două rânduri. Însă, următoarea femeie ce va ajunge la „butoanele” puterii în imperiu, a fost chiar cea considerată de mulți istorici drept cea mai puternică sultană din istoria Imperiului Otoman.
Safiye Sultan - Foto: arhiva
E vorba de Sultana Kösem (1589 – 1651), de origine greacă și care a devenit cadâna preferată a sultanului Ahmed I. A trăit în Imperiul Otoman pe perioada domniei a șase sultani, iar după moartea sa a fost recunoscută ca „Mama Martiră” sau chiar „Mama Magnifică”.
A fost mai curând parteneră de viață - și nu soție supusă - a lui Ahmed, cei doi având mulți copii, printre care și foarte multe fete. Pe acestea din urmă, sultana le-a căsătorit cu persoane influente pentru a consolida alianțe din stat, potrivit magazine.holistic-edu.ro.
A fost regentă de trei ori pentru fiii săi și chiar pentru un nepot, conducând de facto imperiul până când fiecare dintre aceștia devenea major. Remarcabila sultană și-a găsit sfârșitul la ordinul Sultanei Turhan, nora sa, fiind sugrumată cu o perdea de mătase.
Astfel ajungem la ultima reprezentată a „Sultanatului femeilor”, Sultana Turhan (1627 – 1683). Provenea tot din Rutenia, ca și, cândva, Hurrem, și a fost consoarta lui Ibrahim I, care a domnit între 1640 - 1648, precum și mama sultanului Mehmed al IV-lea.
Acesta a avut a doua cea mai lungă domnie din istoria Imperiului Otoman, de 39 de ani, între 1648 - 1697. A fost depășit la acest capitol doar de marele lui străbun, Suleyman Magnificul, cu o domnie de 46 de ani, între 1520 - 1566.
Cum Turhan a trăit până aproape de finalul domniei fiului ei, murind în 1583, ea a avut la dispoziție trei decenii și jumătate pentru a-și pune amprenta pe afacerile interne și externe ale Imperiului.
Citește și: Cine era domnitorul ucis de ginerele lui Suleyman Magnificul? A fost tatăl unui mare voievod
Kösem Sultan - Foto: arhiva
Iar ordinul de asasinare a influentei sultane Kösem, în 1561, a arătat determinarea lui Turhan pentru a-și înlătura marea rivală în influența politică din stat.
Sub domnia lui Mehmed al IV-lea, Imperiul Otoman a atins apogeul expansiunii sale teritoriale în Europa, dar sfârșitul domniei sale s-a produs abrupt și, orecum neașteptat pentru renumele pe care și-l câștigase deja.
În 1687, Mehmed a abdicat din cauza revoltei ienicerilor care erau nemulțumiți de cursul războiului ce era în desfășurare cu puterile creștine adunate în Liga Sfântă. Ulterior, s-a retras la Edirne, unde a locuit până la moartea sa, în 1693.
Dar influența femeilor din harem asupra politicii și numirilor în funcții a încetat oată cu moartea lui Turhan Sultan, în 1583.
Ulterior, pe tron a urcat - ca o coincidență de nume, pentru a închide cercul puterii - Suleyman al II-lea (1687 - 1691). Acesta era fiul lui Ibrahim I cu o altă concubină, Saliha Dilașub, de origine sârbă.
Deși, inițial, ea fusese favorita lui Kösem Sultan pentru a deveni Valide Sultan, n-a avut curajul și ambiția lui Turhan, astfel că a fost nevoită să aștepte 38 de ani până ca acest lucru să se întâmple.
Însă, ea avea deja 60 de ani și, de altfel, a mai trăit doar doi ani de la momentul urcării pe tron a fiului său, care, la rândul său, n-a domnit decât patru ani.
După aceea, inclusiv prin acțiunea unor Mari Viziri mult mai hotărâți, puterea și influența femeilor în politica externă și internă a imperiului s-a dimnuat considerabil.
Astfel, se poate spune, că povestea acestor sultane a început odată cu Hurrem a lui Suleyman I, supranumit Magnificul și s-a încheiat puțin înainte de ajungerea pe tronul padișahilor a lui Suleyman al II-lea, la circa 150 de ani de la debutul fenomenului numit „Sultanatul femeilor”.
