De ce e metroul construit de Nicolae Ceaușescu unic în lume? Recordul nedorit stabilit în perioada de probe
Metroul construit de Nicolae Ceaușescu este unic în lume. Inaugurat în 1979, „trenul galben fără cai”, cum fusese porecit într-un cântec popular al vremii, a stabilit încă de la început un record. Dar unul nedorit și periculos de care, firește, nu s-a vorbit public în epocă.
Metroul din București construit de Nicolae Ceaușescu a fost pus în funcțiune pe 16 noiembrie 1979. Era vorba de primul tronson al Magistralei 1, Semănătoarea – Timpuri Noi.
Dar oficial, inaugurarea oficială a fost făcută luna următoare, pe 19 decembrie. Construit în 4 ani, metroul românesc a stabilit încă din start un nedorit record, unic în lume.
Metroul făcut de Nicolae Ceaușescu, inaugurat în 1979
Planurile pentru construirea unui metrou în București sunt mult mai vechi decât am putea crede.
Primele inițiative au apărut încă din 1909, principalul promotor al ideii fiind inginerul Dimitrie Leonida, al cărui nume a și fost dat unei stații actuale de metrou, fosta IMGB.
Alte două tentative au fost făcute în perioadele 1926-1930 și 1936-1940, dar, din diferite motive, ele n-au fost puse în practică.
Firește, ca și alte multe idei existente înaintea lui, regimul comu nist a preluat ideea.
Construcția unui metrou ar fi însemnat o mare victorie propagandistică a partidului, dar și o fluidizre reală a traficului de persoane într-o Capitală tot mai aglomerată.
Astfel, în anii 50, în perioada Gheorghe Gheorghiu-Dej, s-au elaborat planuri mai concrete pentru construirea a patru magistrale.
Dar aici au intervenit sovieticii. Ei considerau că subteranele metroului ar fi trebuit să aibă și funcție de apărare contra unor bombardamente, mai ales că lumea se afla într-o perioadă critică a Războiului Rece.
Asta ar fi însemnat însă, lucrări mult mai complicate, cu tuneluri săpate mult mai adânc, până la 20-25 de metri adâncime, și un efort mult prea mare pentru economia românească, încă șubredă dupa Al Doilea Război Mondial și „stoarcerea” resurselor țării de către URSS.
Până la urmă, proiectul a fost din nou abandonat, însă doar pentru a fi reluat două decenii mai târziu, de Nicolae Ceaușescu.
Liderul comunist a aflat, la o conferință internațională, că tendinţele demografice în creştere demonstrau că orice oraş cu peste 1 milion de locuitori, cum era şi cazul Bucureştiului, avea neapărat nevoie de metrou.
Lucrările la metrou au început în septembrie 1975
Într-o şedinţă la Comitetul Central al PCR, din februarie 1975, Ceauşescu a analizat mai multe aspecte ale sistematizării Capitalei, iar printre cele zece ansambluri noi de locuinţe prevăzute, s-a discutat şi despre viitorul metrou.
Tot atunci s-a înfiinţat Întreprinderea Metroul Bucureşti – constructorul întregii reţele de transport din subteranul bucureştean.
Citește și: VIDEO Lăstun, Dacia 500, răspunsul României la crizele petrolului din anii 1970. O idee bună făcută prost
Lucrările au început pe 20 septembrie 1975 și au durat patru ani, Bucureștiul intrând după aceea în topul primelor 60 de orașe din lume care aveau metrou.
Vagoanele metroului au fost construite în România, la Întreprinderea de Vagoane Arad.
Pe 16 noiembrie 1979 a fost pus în funcţie primul tronson de metrou al Magistralei I, cu o lungime de 8,1 Km, pe distanţa Semănătoarea – Timpuri Noi.
Trei zile mai târziu, pe 19 noiembrie, din Depoul Ciurel a plecat în staţia Semănătoarea primul tren de metrou care a primit călători.
Primele şase staţii de metrou construite au fost Semănătoarea (actuala Petrache Poenaru), Grozăveşti, Eroilor, Izvor, Piaţa Unirii şi Timpuri Noi.
Dar abia pe 19 decembrie 1979, a fost tăiată oficial panglica de începere a exploatării metroului, potrivit bucurestiivechisinoi.ro.
În tot acest răstimp de o lună, călătorii au mers cu metroul fără să știe că acesta e, de fapt, în perioada de probă.
O perioadă de testare în care, în mod normal, un metrou trebuie să funcționeze fără pasageri, dat fiind că oricând se poate întâmpla ceva.
Dar autorităților comuniste nu le-a păsat de aceste reguli, așa că metroul bucureștean a devenit singurul din lume care a funcționat cu călători la bord în perioada de probe.
Doi ani mai târziu, în decembrie 1981, a fost inaugurat cel de-al doilea tronson al Magistralei I de metrou, compus din staţiile: Mihai Bravu, Dristor, Leontin Sălăjan, Titan, Muncii şi Republica.
Metroul a circulat cu pasageri în perioada de probe
În ianuarie 1986 a intrat în exploatare primul tronson din Magistrala II compus din opt staţii: Piaţa Unirii II, Tineretului, Pieptănari, (actuala staţie Eroii Revoluţiei), Constantin Brâncoveanu, Piaţa Sudului, Apărătorii Patriei, IMGB (actuala staţie Dimitrie Leonida) şi Depoul IMGB (actualmente Berceni).
În octombrie 1987 a fost inaugurat şi cel de-al doilea tronson de pe Magistrala II, care era compus din şase staţii: Universitate, Piaţa Romană, Piaţa Victoriei, Aviatorilor, Aurel Vlaicu şi Pipera. Două luni mai târziu a fost gata și stația Gara de Nord, care o lega de zonele industriale ale orașului.
Citește și: Nicolae Ceaușescu voia să dărâme Gara de Nord și s-o mute în Băneasa. Modernizată cu 100.000. 000 €
Cu patru luni înainte de Revoluție, în august 1989, au fost date în folosinţă şi cele șase stații de pe Magistrala III, Piaţa Victoriei 1, Ştefan Cel Mare, Obor, Piaţa Iancului, Piaţa Muncii şi Dristor 2, care făceau legătura între Gara de Nord şi staţia Dristor 2.
După 1990 au mai fost inaugurate alte câteva noi stații de metrou, pentru ca în 2000 să fie dată în folosință Magistrala 4, cu cele patru staţii: Gara de Nord II, Basarab II, Griviţa şi 1 Mai.
Opt ani mai târziu, pe 19 noiembrie 2008, când metroul bucureştean împlinea 29 de ani de existenţă, a fost inaugurat tronsonul de prelungire al Magistralei III dintre Nicolae Grigorescu şi Linia de Centură avand ca staţii: Nicolae Grigorescu II, 1 Decembrie 1818, Policolor (actuala Nicolae Teclu) şi Linia de Centură (actuala Anghel Saligny).
După încă trei ani, pe 1 Iulie 2011 a fost inaugurat şi tronsonul de prelungire al Magistralei IV, dintre Jiului şi Parc Bazilescu, cu cele două staţii: Jiului şi Parc Bazilescu.
