Doctorul în Drept care a compus melodia de la „Teleenciclopedia”. Familia sa de conți, veche de 1.600 de ani

Melodia cu care începe „Teleenciclopedia” a devenit una dintre cele mai cunoscute piese muzicale, însoțindu-i pe români din 1965, când a fost difuzată prima emisiune.

Multă vreme, publicul larg n-a avut idee cine e compozitorul acelei minutate melodii intepretate la pian de maestrul Dan Grigore.

Apoi s-a aflat că era vorba de Nicolae Kirculescu, un cunoscut compozitor care, totodată, își luase și doctoratul în Drept la Sorbona.

Nicolae Kirculescu, compozitorul melodiei emisiunii „Teleenciclopedia”

Dar cine a fost Nicolae Kirculescu? Doctor în Drept la Sorbona și descendent al unei familii princiare italiene, s-a născut pe 8 decembrie 1903, la Corabia.

Deși a studiat muzica de la vârsta de 3 ani, luând lecții de pian cu Lucreția Popovici-Pretorian și cu domnișoara Cernescu, familia îl voia magistrat.

După absolvirea bacalaureatului la 19 ani, în 1922, s-a îmbolnăvit foarte grav stând în pat vreme de șase luni, fără ca medicii să reușească să înțeleagă ce boală avea.

Ca urmare, între 1922-1924, pleacă la Viena la tratament, dar urmează și Academia de Muzică de aici, însă doar cu știrea și încuviințarea mamei sale, Veronica, de origine maghiară, contesă de Banffy.

Citește și: Cine e românul care a creat taragotul pentru muzică simfonică? A fost declarat „Tezaur Uman Viu”

Tatăl său, Vasile, nu era deloc de acord ca fiul să îmbrățișeze o carieră de „lăutar”, căci Nicolae Kirculescu făcea parte dintr-o familie nobilă de italieni a prinților de Colonna și conților de Colesi - cum se va și semna pe anumite partituri viitoare, Nino de Colesi, potrivit comentator.ro.

Familia sa era atestată istoric încă din anul 400, dovadă blazonul de pe inelul de căsătorie cu a patra și ultima soție, artista de varieteu, Marieta Bratu, căsătorie încheiată pe 7 iunie 1976.

Marieta a câștigat cunoscutul concurs de romanțe, „Crizantema de aur”, în 1983, pentru ca în 1987, la doi ani de la moartea muzicianului, să se mute definitiv la Paris.

Cum tatăl său s-a opus categoric ca el să urmeze calea muzicii, Kirculescu a fost obligat să se înscrie la cursurile Facultății de Drept din București, între 1924-1928.

În paralel cu studiile universitare, a lucrat ca funcționar la Casa Centrală a Împroprietăririi din Ministerul Domeniilor, pentru ca imediat dup facultate să ocupe funcția de ajutor de judecător la Ocolul Sinaia.

După un incident a demisionat din magistratură și a devenit avocat la Ministerul Domeniilor unde tatăl său era secretar general.

În același timp își înființează și o orchestră, Los Occhios, cu care cântă la Clubul Libertatea, dar și ocazional, în alte locuri.

Tatăl a intervenit din nou și, între 1928-1930, l-a trimis la Paris, ca să-și ia doctoratul în Drept la Sorbona, ceea ce s-a și întâmplat.

Dar, la fel ca în perioada vieneză ori cea bucureșteană a studenției, Nicolae Kirculescu urmează la Paris, în paralel, și cursurile de Artă Teatrală ale marelui actor francez, Louis Jouvet.

A compus șlagărele „Violete pentru fete” și „Coșarul”

Revenit din nou în România, în 1930, cu diploma de doctor în Drept în buzunar, a fost numit funcționar la Casa Centrală a Asigurărilor Sociale, ca avocat.

Însă, nu după mult timp, ministrul Muncii de atunci i-a reproșat faptul că îi apăra tocmai pe asigurați, majoritatea fiind muncitori și l-a concediat din funcție.

Relația amicală cu marele compozitor Ion Vasilescu îl va face însă pe Kirculescu să intre defintiv pe calea muzicii, scriind, în timp, melodii faimoase, care au fost fredonate, la vremea lor, de majoritatea românilor.

Printre ele se numără succese precum „La căsuța cu zorele”, interpretată inițial de Ion Luican, apoi și de alți artiști, printre care și Gică Petrescu, „Violete pentru fete”, cântată de același Gică Petrescu sau „Coșarul”, devenită faimoasă în interpretarea lui Colea Răutu și reluată apoi și de Ștefan Bănică.

Citește și: Viața lui Dumitru Fărcaș ce ne-a vrăjit din taragot. Și-a convins iubita să vină din SUA în România

Kirculescu compunând peste 400 de cântece de muzică ușoară, dintre care circa 60 au devenit șlagăre, precum și muzica a 40 de spectacole de revistă.

Dar cea care a rămas cel mai pregnant în memoria oamenilor, e cea care poate fi ascultată și astăzi ca generic al emisiunii „Teleenciclopedia”

Piesa poartă, de fapt, titlul „Moment muzical pentru pian și orchestră”, fiind compusă de Kirculescu în 1946, în integralitatea sa având durata de aproximativ 7 minute.

Dintr-o eroare umană, pe discul Electrecord pe care a apărut, piesa a fost trecută drept „Patru studii de concert pentru pian” - care e titlul unei cu totul alte lucrări semnată tot de Kirculescu - ceea ce produce până azi confuzie între melomani.

În 1965, Nicolae Kirculescu a înregistrat celebra piesă - compusă cu aproape două decenii înainte - pentru genericul emisiunii Teleenciclopedia, care s-a lansat la Televiziunea Română în același an, devenind, la ora actuală, cea mai veche emisiune din grila TVR.

Povestea înregistrării celebrului generic a fost spusă, mulți ani mai târziu, după Revoluție, de marele pianist Dan Grigore, cel care a cântat piesa într-o variantă ce a înlocuit-o, la un moment dat, pe cea inițială, interpretată de însuși Kirculescu.

„Genericul Teleenciclopediei a fost creat, inițial, în 1965, după o înregistrare realizată chiar de autor, Nicolae Kirculescu, la pian.

Numai că la montaj, cînd s-a operat scurtarea înregistrării pentru a se suprapune cu genericul emisiunii, s-a tăiat defectuos, astfel că a rezultat o bucată din care lipsea o pătrime și zgâria auzul.

La vremea respectivă nici măcar nu auzisem de Kirculescu, dar melodia lui mutilată o auzeam în fiecare săptămînă.

După mai bine de un deceniu, nu am mai rezistat și i-am semnalat acest neajuns realizatoarei Luminița Constantinescu, de la Televiziune, dar a apărut o altă problemă: montajul nu putea fi refăcut, pentru că înregistrarea originală se pierduse.

Luminița mi-a propus atunci să facem o nouă înregistrare a melodiei, cu mine la pian.

Am acceptat să fac asta, și chiar pe gratis, pentru că soția marelui compozitor îmi spusese că nu au de unde să mă plătească.

Am făcut înregistrarea la sfîrșitul anilor '80, cu Iosif Conta la pupitru și din ea s-a realizat noul generic al emisiunii.

Ulterior, melodia a fost editată pe un disc Electrecord și apoi pe CD, fără ca eu să primesc vreun ban.

De altfel, a fost prima și ultima dată cînd am interpretat acea bucată muzicală superbă, în viața mea”, a declarat Dan Grigore, conform inpolitics.ro.

Citește și: Cum a ajuns Gheorghe Zamfir să își piardă familia și averea. Șantajat de soție că se sinucide

Nicolae Kirculescu a trecut la cele veșnice în chiar ultima zi a anului 1985, la vârsta de 82 de ani, lăsând în urmă nu doar un destin aparte, ci și o moștenire muzicală de excepție.