Nicolae Ceaușescu voia să dărâme Gara de Nord și s-o mute în Băneasa. Modernizată cu 100.000. 000 €
Puțini știu că Nicolae Ceaușescu a vrut să dărâme Gara de Nord și s-o refacă în Băneasa, dar Revoluția a oprit planurile sale. La 25 septembrie marcăm 153 de ani de la inaugurarea celei mai importante gări din țară, ce va fi modernizată printr-un proiect de 100 milioane de euro.
Nicolae Ceaușescu avea planuri mari pentru Gara de Nord. Mai precis, s-o radă de pe fața pământului și să niveleze locul ce ar fi fost folosit pentru alte proiecte megalomanice.
La aproape 153 de ani de la inaugurarea celei mai importante gări din România, Ministerul Transporturilor și Infrastructurii a anunțat, vinerea trecută, 5 septembrie, că a emis autorizația de construire pentru prima fază a lucrărilor de modernizare a Gării de Nord, unul care a rămas pe hârtie de mai mulți ani.
Gara de Nord trebuia pusă la pământ, din ordinul lui Nicolae Ceaușescu
Proiectul, cu o valoare de peste 537 milioane lei, circa 107 milioane de euro, va avea o durată de execuție de 46 de luni și va transforma treptat Gara de Nord într-un spațiu sigur, modern și demn de capitala României, se arată în mesajul transmis de Ministerul Transporturilor pe pagina oficială de Facebook.
Etapa I a programului de modernizare vizează clădirile în care se desfășoară activitatea feroviară și serviciile destinate publicului călător.
Intervențiile se vor face în cele trei corpuri ale gării: corpul A, de pe Bulevardul Dinicu Golescu, corpul B, zona centrală cu coloane și casele de bilete de clasa I, și corpul C, unde se află casele de bilete de clasa a II-a, dinspre Calea Griviței.
Având statut de monument istoric, Gara de Nord a fost inaugurată oficial la 25 septembrie 1872, dar cu numele de Gara Târgoviștei, actuala denumire primind-o în 1888.
Citește și: Gara de Nord, în colaps. Sistemele de supraveghere video nu mai funcționează
Nu era prima, a doua gară de călători a Capitalei, după Filaret, inaugurată în 1869, dar era cea mai importantă, așa cum a rămas și astăzi.
Povestea ei începe în 1868 când firma H.B. Strousberg se obliga să construiască în trei ani liniile Roman-Tecuci-Galaţi cu ramura Tecuci-Bărlad şi Bucureşti-Craiova-Vârciorova şi în doi ani Galaţi-Buzău şi Ploieşti-Bucureşti.
Tot în 1868, Principele Carol, viitorul Rege Carol I, alegea locul pentru clădirea gării într-o zonă situată pe Calea Târgoviștei (Calea Griviței de azi), de aici și numele viitoarei gări.
Locul unde a fost amplasată reprezenta limita oraşului, iar terenurile erau proprietatea boierului și cărturarului Dinicu Golescu.
Primul plan cunoscut al construcției este datat 28 octombrie 1869, dar, până la inaugurarea sa, gara a fost reamenajată de multe ori pentru că la început în 1872 era gândită drept gară de tranzit având şapte linii şi multe clădiri de ateliere.
Așa arăta Gara Târgoviștei, actuala Gară de Nord, la scurtă vreme după inaugurarea ei, în 1872 - Foto: arhiva
În iulie 1870, Carol I face o călătorie până la Ploiești, pornind din Gara Târgoviștei – chiar dacă nu era inaugurată – pentru a inspecta lucrările de pe râul Prahova. Se poate spune că acela a fost primul tren ce a plecat din actuala Gară de Nord.
Apoi, în octombrie același an, principele face o nouă călătorie, până la Bacău, plecând tot din Gara Târgoviștei, pentru a inspecta chiar stadiul lucrărilor căii ferate ce urma să lege Capitala de Moldova.
Dar în 25 septembrie 1872, când e dată oficial în circulație linia Roman – București – Pitești, are loc și inaugurarea gării.
Nicolae Ceaușescu voia să „radă” Gara de Nord ca să ridice un al doilea „Centru Civic”
Clădirea de călători avea parter şi etaj şi era formată dintr-un pavilion central cu două turnuri care există şi astăzi. Intrarea se făcea direct din Calea Târgoviştei - actuala Calea Griviţei - iar în faţă era o grădină cu o alee centrală numită „curtea călătorilor”.
Datorită fluxului mare de călători, în 1878 s-a construit un nou corp de clădire, amplasat perpendicular între cele două clădiri existente. Din acest moment gara devenea un punct terminus, așa cum o știm și astăzi.
La 8 iunie 1883, sosea aici primul Orient Express, numit inițial „trenul de Paris”, tren ce făcea parte din traseul călătoriei de lux ce lega Parisul de Constantinopol (Istanbulul de azi), ce a circulat în România pe ruta Vârciorova – Pitești – București – Giurgiu.
La Giurgiu, în avea vreme, călătorii coborau din tren, traversau Dunărea cu vaporul, până la Rusciuk, apoi ajungeau la Varna cu un tren bulgăresc local, după care se îmbarcau din nou pe vapor, până la Constantinopol.
Redenumirea Căii Târgoviște în Calea Griviței - survenită după Războiul de Independență din 1877-1878 - a făcut, finalmente, ca și gara să fie rebotezată „de Nord”, în 1888, an în care a fost făcută și prima reabilitare.
În 1892 deja se făcea simțită lipsa de capacitate a Gării de Nord și s-au elaborat proiecte pentru construcţia unei alte gări centrale, în zona unde, ulterior, au fost ridicate Opera Română și Facultatea de Drept.
Din cauza neînţelegerilor cu proprietarii terenurilor, apoi a începerii Primului Război Mondial, planurile au eşuat.
Citește și: De ce n-a putut regele Carol I să ridice Castelul Peleș la Buzău? Câmpulungul, a doua variantă
În 1896, cu ocazia vizitei împăratului Austro-Ungariei, Franz Iosif I și a împărătesei Elisabeta (mai cunoscută sub diminutivul de Sissi, cea îndrăgostită de Băile Herculane) a fost amenajat și un impunător Salon Regal de primire a capetelor încoronate.
Comuniștii l-au folosit și ei pentru ocazii speciale, de înalt protocol, dar, lăsat ulterior de izbeliște, a fost refăcut și reinaugurat la 1 decembrie 2013, în prezența Majestății Sale Margareta, Custodele Coroanei și a Principelui Radu.
La sfârșitul anului 1908, Gara de Nord avea un total de nouă linii, dintre care șapte pentru primirea și expedierea trenurilor de călători și două pentru marfarele de mare viteză, cărora, în 1920, li se mai adaugă trei linii.
Așa va arăta Gara de Nord după modernizarea sa - Foto: Ministerul Transporturilor
Un mare incendiu izbucnit de Crăciunul anului 1921 a afectat o bună parte din aripa de „plecări călători”, casele de bilete și sălile de așteptare,
În anul următor, aripa respectivă a fost reconstruită, adăugându-i-se un etaj, clădire pe care o vedem și azi.
Necesitatea reconfigurării gării, sufocată de fluxul de călători, a devenit vitală, astfel că, în 1930, s-a decis ca Gara de Nord să fie reamenajată, lucrare ce a durat doi ani.
Au fost, printre altele, extinse liniile, ajungându-se la un număr de 16. De asemenea, cele 8 peroane au fost legate între ele printr-un peron transversal şi s-a construit frontonul principal cu coloane.
Toate modificările au fost făcute după planurile arhitectului Victor G. Ştefănescu. Interesant de remarcat este faptul că toate liniile din Gara de Nord se opreau la capătul peroanelor, așa cum sunt și în prezent, cu o singură excepție.
Fosta linie 1 din vechiul ansamblu de linii rămăsese prelungită sub hala acoperită a gării, pentru a facilita accesul trenului direct la Salonul Regal.
Situația s-a menținut până în iunie 1939 când a fost inaugurată noua Gară Regală Băneasa.
În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Gara de Nord a fost bombardată de șase ori, suferind mari distrugeri, ca și rețeaua feroviară cu care era legată.
Citește și: De ce la meteo, în timpul lui Ceaușescu nu se anunța niciodată caniculă? Temperatura maximă admisă
Așa se face că, imediat după 23 august 1944, s-au executat lucrări de refacere a clădirii, ocazie cu care s-au lungit liniile și peroanele, obținându-se o lungime utilă de 350 de metri, pentru a se putea gara trenuri cu un număr mai mare de vagoane.
Lucrările de amenajare au fost făcute și în perioada comunistă, iar în 1959 s-a creat o nouă gară de călători, Basarab, ca o anexă a Gării de Nord.
La 16 februarie 1969 pleca din Gara de Nord primul tren remorcat de o locomotivă electric, în locul celei clasice, pe cărbuni.
Revoluția din decembrie 1989 a salvat Gara de Nord de distrugere, întrucât Nicolae Ceaușescu avea în plan să o demoleze și să o mute undeva în zona Băneasa.
Citește și: Cine a fost românca vândută de Ceaușescu unui dictator african? Prețul: 10% din diamantele țării
Primele idei despre această dărâmare au fost vehicuate pe la finalul anilor 70. Problema a fost dezbătută în cadrul unor întâlniri ale Comitetului Central.
Gara de Nord, cu liniile şi construcţiile adiacente, urma să fie retrasă în zona Podului Grant, pentru ca terenul eliberat să fie folosit pentru fluidizarea circulaţiei din stânga în dreapta oraşului.
În jurul acestui spaţiu ar fi trebuit construit un al doilea „Centru Civic” care să cuprindă toate ministerele technico-economice ale României comuniste, crie jurnalul.ro.
Deși n-au depășit faza de discuții, ideile respective au plutut în aer până la căderea regimului comunist.
De altfel, potrivit lui Camil Roguski, supranumit „arhitectul lui Ceaușescu”, acesta ar fi vrut să pună la pământ Gara de Nord și să facă alta în zona Băneasa, acolo unde era deja fosta Gară Regală, folosită ulterior și de toți liderii comuniști.
Lucrările erau proiectate pentru 1992, dar, firește, nu s-au mai realizat. Dar soarta ei n-a fost prea blândă nici după 1990 și căderea comunismului. Deși a beneficiat de câteva „cârpeli”, de ani buni, Gara de Nord se degradează pe an ce trece.
Planuri pe hârtie pentru modernizarea și revitaizarea ei există demai multă vreme, dar abia acum, se pare, lucrările concrete vor fi demarate și, peste câțiva ani, fosta Gară a Târgoviștei va arăta pe măsura standardelor europene moderne ale prezentului.
