Bătălia uitată a lui Mihai Viteazul este una de care, poate, n-ați auzit până acum, deși ea a asigurat prima unire a celor trei Țări Române sub sceptrul unui singur domnitor. Dar ce a făcut ca această luptă să fie atât de evitată, ignorată practic, de majoritatea istoricilor?
Bătălia uitată a lui Mihai Viteazul. A adus prima unire a celor trei Țări Române. De ce e ignorată?
Când spunem Mihai Viteazul spunem, desigur, prima unire a celor trei Țări Române, înfăptuită în anul 1600, mai precis, chiar în luna mai, așa că în aceste zile se împlinesc 425 de ani de la acea realizare de excepție din perioada medievală a României.
Dar când spunem unire, probabil că mulți români se gândesc la cea cu Transilvania, la intrarea triumfală a voievodului în Alba Iulia, la 1 noiembrie 1599 și încoronarea acestuia în catedrala cetății.
Citește și: Ce domnitor putea recuceri Transilvania, după Mihai Viteazul? Este îngropat la mănăstirea Comana
Iar dacă e să ne amintim rapid numele unor bătălii importante ale marelui domnitor, aproape sigur că prima care ne vine în minte e cea de la Călugăreni, din august 1595, când are loc episodul căderii marelui-vizir Sinan Pașa de pe cal, pierzându-și toți dinții.
Și, eventual, la cea de la Șelimbăr, din octombrie 1599, cea care a deschis drumul lui Mihai Viteazul către inima Transilvaniei și tronul principatului.
Iar felul în care ne raportăm la aceste evenimente a fost condiționat, timp de decenii, de imaginea creată acestora mai ales de filmele cu mare succes la public - „Mihai Viteazul”, regizat de Sergiu Nicolaescu fiind un bun exemplu - dar care au „înfrumusețat” faptele istorice ori le-au modificat de-a dreptul.
Mihai Viteazul a devenit, în mai 1600, „Stăpânitor al Ţării Româneşti, Ardealului şi Moldovei” - Foto: arhiva
În mod straniu, cumva, peste evenimentul propriu-zis al unirii celor trei Țări Române, înfăptuit de Mihai, nu în Transilvania, ci odată cu câștigarea tronului și în Moldova, trecem în grabă, deși n-ar fi existat „unirea de trei” fără această realizare.
Tot peliculele propagandistice comuniste, dar chiar și istoriografia perioadei, au romanțat acest episod, prezentându-l mai degrabă doar ca o înfrățire îndelung așteptată între oameni care vorbeau aceeași limbă și aveau conștiința originii lor comune.
Dar faptele istorice sunt mult diferite de această viziune „în roz” asupra aducerii sub aceeși ascultare a celei de-a treia pronvincii românești.
Mihai Viteazul a cucerit Moldova în primăvara anului 1600
27 mai 1600 este ziua în care, pentru prima oară, un conducător român apare în documente purtând titlul de „Stăpânitor al Ţării Româneşti, Ardealului şi Moldovei”.
Și asta, pentru că pe tronul Moldovei la acea oră, se afla unul din marii inamici ai lui Mihai, Ieremia Movilă, care-și datora tronul polonezilor.
Aceștia din urmă, la rândul lor, făcuseră pace cu turcii, așa cum nu mai vedeau cu ochi buni eforturile și cruciada anti-otomană a voievodului muntean și transilvan. Ocupat cu Ardealul, Mihai Viteazul începe cucerirea Moldovei abia în primăvara lui 1600.
Citește și: Fiica lui Mihai Viteazul, cerută de soție de un împărat. Ce s-a întâmplat cu ea?
Intră, după cum arată Constantin C. Giurescu, cu 17.600 de oameni prin pasul Oituz. Este aşteptat de Ieremia Movilă, cu o armată formată din moldoveni, polonezi şi mercenari de diferite neamuri.
„La 10 mai, se atinsese Bacăul, la 11 Romanul; polonii trimişi înainte să întâmpine pe năvălitor, fură bătuţi; Ieremia se retrase la Hotin”, prezintă Giurescu în „Istoria Românilor”, războiul-fulger prin care Mihai a cucerit Moldova.
Ieremia Movilă a revenit pe tronul Moldovei în septembrie 1600, conducând principatul până în 1606 - Foto: arhiva
Pe lângă înfruntările de la Bacău, Roman şi luarea Sucevei şi Iaşiului ”ele căzură numaidecât, mai mult de spaimă decât de luptă”, după cum arată istoricul român, a existat însă o ultimă bătălie pentru Moldova.
În ea ultimele rămăşiţe ale armatei lui Ieremia Movilă au fost distruse, iar voievodul moldovean era cât pe ce să fie capturat.
Mihai Viteazul l-a învins pe Ieremia Movilă în lupta de la Verbia
Bătălia, spun cronicile, s-a dat la Verbia, undeva pe malurile Jijiei, în actualul judeţ Botoşani.
Despre această luptă vorbesc mai mult cronicile, în timp ce în istoriile oficiale este puţin pomenită şi fără să fie localizată clar în spaţiu.
Citește și: Recunoașteți personajul? Amanta lui Mihai Viteazul în film și iubita lui Ion Dichiseanu în realitate
Ceea ce s-a întâmplat la Verbia, a fost extras din cronicile vremii şi mai apoi din lucrări de secol XIX pe baza vechilor izvoare, de istoricul botoşănean Ştefan Cervatiuc, potrivit adevarul.ro.
Bătălia ar fi avut loc imediat după data de 15 mai 1600, când Ieremia Movilă, abandonat de contingentele moldovene, s-a refugiat cu soldaţii polonezii şi cu mercenarii către cetatea Hotin, unde era aşteptat de o garnizoană puternică.
A hotărât însă să dea o ultimă bătălie cu Mihai Viteazul, pentru a nu fi prins şi sperând ca în cazul unei victorii, să rămână în teritoriul moldovenesc cu un ghimpe în coasta voievodului muntean.
Prin acest „cap de pod” rămas în Moldova, el ar fi putut primi întăriri din Polonia ca să-şi continue lupta pentru tronul pierdut. Locul ales pentru ultima încleștare a fost satul Verbia, în apropierea râului Jijia.
„S-a dat acolo o luptă aprigă în care toţi apărătorii domnului moldovean au fost ucişi. Ieremia Movilă, cu şi mai mare grabă şi cu foarte puţini însoţitori, s-a îndreptat spre Hotin, în apropierea căruia, cu tot sacrificiul credincioşilor de la Verbia, era cât pe ce să fie prins de gonaşii lui Mihai Viteazul”, scria în „Acta Moldaviae Septentrionalis” (numerele VII-VIII/2008-2009), istoricul Ştefan Cervatiuc.
Cavaleria lui Mihai Viteazul a fost la un pas să-l prindă pe Ieremia Movilă, care mai era însoţit numai de câţiva soldaţi rămaşi în urma măcelului de la Verbia. Ieremia a scăpat datorită tunurilor de lângă Hotin, care au încetinit mişcările urmăritorilor.
Istoricul botoşănean arată că bătălia a fost prezentată în special în Letopiseţul Cantacuzinesc.
În această lucrare se precizează că ”deacă merse Ieremia Vodă împotriva lui Mihai Vodă, el se întoarse de plecă spre cetatea Hotinului, fugind Ieremia Vodă de teamerea lui Mihai Vodă.
Iar oştile lui ajunseră pre oştile Ieremiei Vodă la un loc numit Jaştea (n.r. denumirea veche a Jijiei) şi fu acolo războiu mare ... şi mulţi moldoveni şi Ieşi pieriră”.
Totodată, eruditul moldovean vorbeşte şi de o movilă făcută peste trupurile polonezilor şi mercenarilor aruncaţi într-un fel de groapă comună.
Citește și: Cum a scăpat Mihai Viteazul de execuție, înainte de a deveni domnitor? Legenda icoanei ce l-a ajutat
Felul cum a fost organizată lupta şi efectivele clare implicate au rămas, deocamdată, un mister. La fel şi modul în care a scăpat Ieremia Movilă din măcelul de la Verbia, ajutat de doar câţiva însoţitori.
După această victorie sângeroasă, în care a curs și sânge de români de ambele părți, Mihai Viteazul a putut să se autointituelze, într-un document din 27 mai 1600, „Stăpânitor al Țării Românești, al Ardealului și Moldovei”.
Trebuie menționat că titlul de „Domn” nu l-a purtat decât în raport cu Muntenia, nu și cu celelalte provincii românești.
Din păcate, foarte curând, după doar patru luni, frumosul și curajosul vis al lui Mihai Viteazul avea să se destrame. Mai întâi a pierdut Ardealul, fiind învins de oastea generalului Gheorghe Basta în Bătălia de la Mirăslău din 18/28 septembrie 1600.
Apoi, pierde Moldova, fiind înfrânt în bătălia de la Bucov din 20 octombrie 1600 de armata poloneză venită să-l reinstaleze pe tron pe Ieremia Movilă.
Mihai Viteazul încearcă să reziste atacului polon dat și asupra Țării Românești, însă și pe acest tron se va urca un membru al familiei Movileștilor, Simion Movilă.
Fostul „stăpânitor” al celor trei Țări Românești e nevoit să plece și să caute ajutor la curtea imperială de la Praga a împăratului Sfântului Imperiu Roman, Rudolf al II-lea.
Epilogul acestor încercări și străduințe este binecunoscut. Voievodul este ucis mișelește, pe 9 august 1601, în tabăra de lângă Turda chiar de oamenii generalului Basta, cel care îi fusese aliat în Bătălia de la Guruslău, desfășurată cu nici o săptămână mai devreme, când îl înlăturase de la conducerea Transilvaniei pe Sigismund Bathory.
