14 iulie 1789, Căderea Bastiliei, simbolul absolutismului monarhiei. În temuta temniță erau doar 7 deținuți
Căderea Bastiliei, din 14 iulie 1789, a fost semnalul declanșării revouției care a spulberat vechiul regim absolutist monarhic francez. Temuta temniță nu mai adăpostea decât 7 deținuți, printre care și doi nebuni, dar puterea de simbol a evenimentului a fost majoră.
Acum 237 de ani, la 14 iulie 1789, populația Parisului cucerea închisoarea Bastilia, unul dintre temutele simboluri ale absolutismului monarhiei franceze.
După doar două zile a început dărâmarea ei, chiar dacă, la momentul respectiv nu mai erau decât 7 deținuți întemnițați acolo,
Ziua Națională a Franței se sărbătorește în această zi de 14 iulie din 1880, rămânând un simbol al libertății și egalității pentru oamenii din toată lumea.
Căderea Bastiliei a dat startul Revoluției Franceze
Ca să mai întâlniți cu urmele fantomatice ale Bastiliei, trebuie să ajungeți la Paris, în piața care se numește chiar Căderea Bastiliei.
Acolo, dacă vă uitați cu atenție la sol, veți observa niște pavele care ies în evidență și care delimitează locul vechii fortărețe.
Citește și: Care este originea cuvântului norod? Ce semnificație are nerod? Este corectă forma nărod?
Dar pentru a descoperi puținele rămășițe ale închisorii, va trebui să mergeți în Piața Henri-Galli, situată lângă cheiurile Senei, de-a lungul bulevardului Henri IV, după cum scrie sortiraparis.com.
Inițial un castel medieval fortificat, ridicat în secolul al XIV-lea, acesta a devenit ulterior închisoare și a fost demolată în timpul Revoluției Franceze din 1789.
Aici veți vedea o bază de piatră. Este cea a unuia dintre turnurile închisorii Bastille, cunoscut la acea vreme sub numele de „Tour de la Liberté".
Cu toate acestea, colțul în care se află astăzi acest vestigiu nu marchează locația originală a turnului.
Fundațiile Turnului Libertății au fost mutate aici după ce au fost descoperite în timpul construcției liniei 1 de metrou.
Acestea se aflau inițial sub rue Saint-Antoine, iar marcajele de la numărul 1 indică locația lor.
În plus, Muzeul Carnavalet din inima Parisului, a cărui vizitare e gratuită, se mândrește cu cea mai mare colecție referitoare la Revoluția Franceză , precum și cu numeroase relicve și reproduceri ale Bastiliei.
Căderea Bastiliei, un eveniment major al Revoluției Franceze, s-a produs la 14 iulie 1789, într-o zi de marți.
Citește și: Cine l-a omorât pe Tudor Vladimirescu ? Misterul seifului cu bani care a dispărut la moartea sa
Deși în interiorul fortăreței medievale se mai aflau doar șapte deținuți, preluarea acesteia de către revoluționarii parizieni a simbolizat sfârșitul Vechiului Regim și începutul unei noi epoci politice.
Fortăreața Bastilia, construită în secolul al XIV-lea pentru apărarea Parisului, fusese transformată ulterior într-o închisoare de stat.
Dărâmarea Bastiliei, la două zile după cucerirea ei de către populație
De-a lungul timpului, ea devenise un simbol al autorității absolute a monarhiei.
În 1789, Bastilia nu mai avea importanță militară reală și adăpostea doar șapte prizonieri: patru falsificatori de acte, doi nebuni și un aristocrat, contele de Solages.
În ciuda acestui fapt, pentru parizieni fortăreața rămăsese o imagine a opresiunii regale.
În dimineața zilei de 14 iulie 1789, o mulțime de cetățeni, înarmați după o incursiune la Hôtel des Invalides (arsenal militar al orașului), s-a îndreptat spre Bastilia în căutare de praf de pușcă și muniție.
Negocierile cu guvernatorul fortăreței, Bernard-René Jordan de Launay, au eșuat, iar confruntarea a degenerat într-un asalt sângeros.
După câteva ore de lupte, revoluționarii au pătruns în incintă, au capturat guvernatorul și au eliberat prizonierii.
De Launay a fost ucis de mulțime, iar fortăreața a fost complet ocupată. Două zile mai târziu, pe 16 iulie, a început și demolarea Bastiliei.
Regele Ludovic al XVI-lea, aflat la vânătoare în momentul asaltului, a aflat despre eveniment abia seara.
Citește și: Regele cu cea mai scurtă domnie din lume a ocupat tronul doar 20 de minute. De ce a abdicat atât de rapid?
Potrivit unei relatări atribuite ducelui de La Rochefoucauld-Liancourt, suveranul ar fi întrebat: „Este o revoltă?”, primind răspunsul: „Nu, Sire, este o revoluție.”
În ziua următoare, regele a ordonat retragerea trupelor regale din jurul Parisului și a acceptat formarea unei noi autorități municipale,
Comuna Parisului (primărie revoluționară formată din reprezentanți ai cetățenilor), precum și organizarea Gărzii Naționale (miliție civică destinată menținerii ordinii), condusă de marchizul de La Fayette.
Dar regimul lui Ludovic al XVI-lea avea zilele numărate. El și soția lui, regina Maria Antoaneta, au fost executați prin decapitare în 1793, la câteva luni distanță.
Căderea Bastiliei a avut consecințe imediate în întreaga Franță.
În numeroase orașe, populația s-a organizat în municipalități locale și în unități ale Gărzii Naționale.
Teama de o represiune aristocratică a declanșat în mediul rural valul de revolte cunoscut sub numele de „Marea Frică” (La Grande Peur), caracterizat prin atacuri asupra castelelor nobililor și distrugerea documentelor feudale.
Aceste mișcări au determinat Adunarea Națională să abolească privilegiile feudale la 4 august 1789 și să adopte, la 26 august, Declarația Drepturilor Omului și ale Cetățeanului, document fundamental care proclama egalitatea în fața legii și libertatea individului.
Bastilia a devenit pentru francezi un semn al libertății și al sfârșitului absolutismului.
14 iulie, declarată din 1880 ca Zi Națională a Franței
O parte dintre pietrele fortăreței au fost folosite la construcția podului Pont de la Concorde, iar altele au fost păstrate sau vândute ca suveniruri.
La 14 iulie 1790, a fost organizată Sărbătoarea Federației (prima celebrare a unității naționale), iar în 1880, ziua de 14 iulie a fost declarată oficial Ziua Națională a Franței.
Sigur, Revoluția Franceză a deschis o epocă plină de evenimente sângeroase la capătul cărora a apărut primul Imperiu Francez, instaurat în 1804 odată cu procamarea lui Napoleon I ca împărat.
Dar calea către spulberarea absolutismului monarhic și a cuceririi de drepturi și libertăți pentru oamenii simplu, a fost deschisă ireversibil.
Citește și: O scrisoare a împăratului Napoleon I, vândută la licitație cu 26.000 €. Se referă la arestarea Papei
Chiar dacă nu se cunosc documente care să ateste participrea vreunui român la Revoluția Franceză, ideile ei de Libertate, egalitate, fraternitate” i-au inspirat mai târziu și pe revoluționarii români.
Inclusiv revoluția lui Tudor Vladimirescu din 1821 s-a desfășurat sub acest stindard, pentru ca apoi să vină rândul pașoptiștilor să încerce concretizarea și în Țările Române a idealurilor marilor revoluții franceze din 1789, 1830 și 1848.
Mai târziu, mulți dintre acei pașoptiști se vor afla printre cei care au contribuit decisiv atât la Unirea Țării Românești cu Moldova sub Alexandru Ioan Cuza, în 1859, cât și la cucerirea independenței de stat și crearea statului modern al Regatului României condus de Carol I.
