Agenția Spațială Europeană, misiune pe Marte. Roverul ExoMars caută urmele strămoșilor antici ai oamenilor

Roverul ExoMars „Rosalind Franklin”, construit la Stevenage de către Airbus pentru Agenția Spațială Europeană, urmează să fie lansat în 2028, cu o sosire pe Marte planificată pentru anul 2030.

Roverul britanic va ateriza la Oxia Planum, un sit situat în apropierea ecuatorului marțian, selectat pentru depozitele sale sedimentare antice bogate în argilă formată într-o epocă în care apa curgea liber pe suprafața planetei.

Agenția Spațială Europeană, misiune pe Marte. Roverul ExoMars caută urmele strămoșilor antici ai oamenilor

Oamenii de știință implicați în această misiune consideră că, dacă se va descoperi viață pe Marte, aceasta ar putea avea o origine comună cu organismele terestre – un concept cunoscut sub numele de „panspermie”.

Este posibil chiar ca viața de pe Marte să fi stat la originea vieții de pe Pământ.

Susanne Schwenzer, profesor de mineralogie planetară la Open University și om de știință implicat în activități interdisciplinare în cadrul misiunii, a declarat: „Dacă viața de acolo este de același tip, s-ar putea ca noi toți să provenim de la același strămoș”.

În urmă cu patru miliarde de ani, Marte dispunea de lacuri, râuri și un ocean vast, fiind protejată atât de o atmosferă, cât și de un câmp magnetic.

Această epocă propice vieții s-a suprapus peste Marele Bombardament Târziu – o perioadă cuprinsă între 4,1 și 3,8 miliarde de ani în urmă, când un număr uriaș de asteroizi și comete au lovit planetele din sistemul solar interior, aducând, posibil, elementele fundamentale necesare vieții, precum aminoacizii și componentele ADN-ului.

Însă Marte s-a răcit mult mai repede decât Pământul, făcând să eșueze dinamul său cu miez topit.

A urmat prăbușirea câmpului său magnetic, lăsând planeta expusă vântului solar, care i-a îndepărtat atmosfera și apa, făcând-o nelocuabilă cu 3,7 miliarde de ani în urmă.

Miliarde de ani de radiații cosmice au sterilizat de atunci suprafața marțiană, ceea ce înseamnă că roverele anterioare, care au pătruns doar câțiva centimetri, aveau șanse mici de a detecta material biologic conservat.

Forarea la doi metri adâncime, cel mai probabil, va aduce dovezi ale vieții pe Marte

Printre instrumentele de la bord se numără o cameră panoramică proiectată de University College London și un spectrometru în infraroșu construit la Universitatea din Aberystwyth, ambele fiind utilizate pentru a identifica locuri promițătoare pentru foraj, potrivit The Telegraph.

Ulterior, un radar de penetrare a solului examinează structura din subteran înainte de începerea operațiunilor de extracție.

În ultimele săptămâni, echipa a exersat procedurile de navigare în deșertul Tabernas din Spania, situat în apropiere de Almería, al cărui relief seamănă izbitor cu peisajul marțian.

Deoarece transmiterea semnalelor radio între Pământ și Marte durează între 4 și 21 de minute, roverul trebuie să funcționeze autonom, primind totodată instrucțiuni zilnice de la centrul de control al ESA din Torino.

Lansarea misiunii fusese programată inițial pentru anul 2022, iar roverul ar fi trebuit să fie deja operațional pe Marte.

Conflictul din Ucraina a determinat ESA să întrerupă colaborarea cu Roscosmos, agenția Rusiei care furniza componente esențiale.

Ulterior, NASA și Agenția Spațială a Regatului Unit au intervenit pentru a asigura componentele necesare înlocuirii celor inițiale.

Benoît Pouffary, responsabilul ESA pentru explorare, pregătire, cercetare și tehnologie, a declarat: „Cred cu tărie că este posibil să fi existat viață pe Marte; pare un scenariu plauzibil.”

„În prezent, privim Pământul ca pe o lume mică și izolată, dar dacă am găsi dovezi că a existat viață în altă epocă și în altă zonă a sistemului nostru solar, acest lucru ar sugera că viața este prezentă pretutindeni, fără nicio îndoială. Modul în care ne imaginăm universul s-ar schimba pentru totdeauna”, a precizat acesta.

Schwenzer a descris această perspectivă drept „aproape înspăimântătoare, deoarece schimbă totul”.