Pisicile, folosite în acțiuni de spionaj în timpul Războiului Rece. Proiectul „Pisicuța Acustică”, un eșec
Mai multe pisici au fost antrenate de CIA în timpul Războiului Rece pentru acționa ca „agenți secreți” în spionarea inamicilor. Cu toate acestea, proiectul „Pisicuța Acustică” a fost un eșec răsunător. Care a fost motivul?
Este posibil să dresezi animale pentru a deveni agenți secreți sau maeștri ai artei spionajului? Și a încercat cineva vreodată să facă asta – și a reușit?
În 1964, cineva din cadrul CIA a considerat că ar fi o idee grozavă să antreneze pisici ca agenți secreți – deși ideea de a folosi animale în acest fel apăruse cu mult mai devreme.
Proiectul CIA prevedea implantarea de microfoane în urechile pisicilor
Inspirat de utilizarea animalelor în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, „directorul pentru Știință și Tehnologie al CIA și Biroul său pentru Servicii Tehnice au creat un program care analiza în mod special regnul animal și modul în care am putea folosi animale reale, dar și să ne inspirăm din animale, pentru a ne ajuta într-un fel în activitățile de colectare de informații”, a declarat pentru IFLScience un purtător de cuvânt al CIA.
Acest lucru a devenit deosebit de important în timpul Războiului Rece, când nu era întotdeauna posibil să trimiți un agent uman în mijlocul unui loc precum Uniunea Sovietică.
Citește și: De ce este bine ca uneori să ai două pisici. Care sunt avantajele pentru animale preferate?
„Uneori nu poți trimite un om în apropierea anumitor lucruri, dar un animal ar putea trece neobservat.
Și ne-am gândit: ei bine, există pisici vagaboande în anumite zone care ne interesează foarte mult”, a explicat purtătorul de cuvânt.
„Dacă am putea instala un dispozitiv de ascultare pe o pisică, iar aceasta ar hoinări prin zonă și ar putea capta conversații pentru noi, ar fi incredibil de util, deoarece ar fi prea periculos ca oamenii noștri să facă așa ceva.”
Și astfel a început Proiectul Acoustic Kitty („Pisicuța Acustică”). Cu ajutorul medicilor veterinari, într-una dintre urechile unei pisici a fost implantat un microfon, sub pielea lăsată a fost introdus un mic transmițător, iar o antenă a fost integrată în blana animalului. După ceva antrenament, erau gata de acțiune.
Dar cum s-a descurcat Acoustic Kitty în lumea largă? Dacă dăm crezare zvonurilor, nu prea bine.
În cartea „The Agency: The Rise and Decline of the CIA” („Agenția: Mărirea și decăderea CIA”), publicată în 1987, Victor Marchetti, fost asistent special al directorului adjunct al CIA, susținea că pisica avusese parte de un sfârșit nefericit chiar la prima sa misiune pe teren.
„Au dus-o într-un parc și au îndreptat-o spre o bancă, spunându-i: «Ascultă-i pe cei doi tipi. Nu asculta nimic altceva – nici păsările, nici vreo pisică sau vreun câine – doar pe cei doi tipi!» Au scos-o din dubă, iar un taxi a venit și a călcat-o”, susținea Marchetti.
„Și iată-i pe ei stând în dubă, uitându-se la toate cadranele alea, iar pisica era moartă!”.
„Nu este adevărat”, a declarat purtătorul de cuvânt al CIA pentru IFLScience. „Pisica noastră nu a fost lovită de un taxi în prima misiune.”
Dar, în cele din urmă, viața de spion pur și simplu nu era destinată pisicii respective.
„Problema cu pisicile este că ele cam merg unde vor”, a spus purtătorul de cuvânt al CIA.
„Și astfel a devenit destul de evident, încă de la început, că era greu să controlezi traseul pisicii.”
„Examinarea finală a pisicilor antrenate pentru a fi folosite [...] ne-a convins că programul nu putea răspunde, în sens practic, nevoilor noastre foarte specializate”, se arată într-un memorandum CIA desecretizat din 1967.
Documentul continuă spunând că „era într-adevăr posibil” să dresezi o pisică să parcurgă distanțe scurte – cât de „scurte” puteau fi acestea rămâne la latitudinea cititorului.
Dar se preciza că „factorii de mediu și de securitate implicați în utilizarea acestei tehnici într-o situație reală în străinătate ne obligă să concluzionăm că, pentru scopurile noastre, aceasta nu ar fi practică”.
Delfinii-spioni, mutați de la CIA la Armata SUA
Dacă ar fi să dăm crezare filmelor, nu doar conversațiile de pe băncile din parc conțin informații valoroase; spionii fictivi ajung, cu o regularitate îngrijorătoare, în tot felul de aventuri subacvatice, de obicei cu potențial letal.
Asta ne conduce la una dintre incursiunile mai reușite ale CIA în domeniul spionajului cu ajutorul animalelor: Proiectul OXYGAS, cunoscut și drept proiectul cu „delfinii-spioni”.
„Divizia noastră de științele vieții din cadrul CIA a început să studieze posibilitatea utilizării delfinilor ca ținte marine.
Ideea era să vadă dacă puteau antrena un delfin să atașeze un dispozitiv de ascultare sau un dispozitiv de urmărire unei ambarcațiuni”, a declarat pentru IFLScience purtătorul de cuvânt al CIA.
„Nu explozibili”, a precizat acesta, demontând unul dintre miturile populare despre proiect care circulă pe internet.
„La început, au avut într-adevăr idei despre posibilitatea de a folosi delfinii pentru a scufunda nave inamice, dar foarte repede s-au orientat către ideea de pătrundere clandestină în porturi.”
Delfinii au primit hamuri, iar pe bot le era fixat un con care conținea ceea ce urma să fie instalat asupra țintei.
Erau antrenați să identifice ambarcațiunile pe baza unor caracteristici precum culoarea, să înoate din larg și să instaleze dispozitivele în timp ce navele se aflau în port.
Citește și:
O altă direcție de cercetare era să se vadă dacă puteau recupera obiecte lăsate în ape puțin adânci de agenți umani.
„Sincer vorbind, acest proiect a avansat mai repede decât ne-am fi așteptat”, se arată într-un memorandum CIA desecretizat din 1964.
Existau însă în continuare probleme care trebuiau rezolvate în primele etape, inclusiv raza operațională potențială a delfinilor și problemele de comunicare dintre delfini și instructorii lor.
Mai exista și problema modului în care s-ar fi descurcat delfinii atunci când trebuiau predați agenților de pe teren.
OXYGAS era considerat în continuare realizabil, însă în 1970 CIA a decis să înceteze finanțarea.
Potrivit purtătorului de cuvânt al CIA, programul a fost transferat armatei americane, care a continuat să lucreze cu aceiași delfini și să dezvolte cercetările și arhivele agenției.
Se pare că ceva a mers bine, pentru că armata americană continuă și astăzi să folosească delfini în cadrul Programului pentru Mamifere Marine al Marinei SUA, valorificând capacitățile lor remarcabile de sonar și vederea subacvatică pentru a detecta mine, a urmări ținte și chiar pentru a ajuta la detectarea și capturarea unor potențiali inamici care se scufundă în apele din apropiere.
