Tudor Vladimirescu, unul dintre cele mai importante figuri ale istoriei noastre, a condus, practic, vreme de două luni, Țara Românească, în urma revoluției stârnite din fruntea armatei sale de panduri. Dacă despre obiectivele mișcării s-a scris mult, mai puțin cunoscute sunt circumstanțele exacte ale asasinării sale, pecum și soarta seifului cu bani aflat în posesia sa.
Cine l-a omorât pe Tudor Vladimirescu ? Misterul seifului cu bani care a dispărut la moartea sa
Poporul i-a spus „Domnul Tudor” în scurta perioadă în care a condus, practic, Țara Românescă, în cele aproape două luni în care s-a aflat în București, pe dealul Cotroceniului, în tabăra oștirii sale de panduri, în perioada 21 martie-15 mai 1821.
Cu rang de sluger - boier ce se ocupa de aprovizionarea Curții Domnești -Tudor Vladimirescu ajunsese, totodată, și căpitan de panduri și locotenent în armata rusă.
Fusese chiar decorat de aceștia cu ordinul ”Sfântul Vladimir clasa a III-a” ca urmare a meritelor din războiul ruso-turc (1806-1812).
Citește și: De ce moneda națională se numește leu? Ce erau „românii”, banii care ar fi putut să-l înlocuiască?
Pe fondul ridicării grecilor contra stăpânirii Imperiului Otoman prin mișcarea Eteriei („Societatea pritenilor”), condusă de Alexandru Ipsilanti, general în armata țaristă și descendent direct al lui Constantin Brâncoveanu, Tudor și boierii pământeni au convenit să pornească o răscoală care, aparent, să fie îndreptată doar împotriva domniilor fanariote și a abuzurilor administrației față de popor.
Dar ținta secretă era eliberarea de sub jugul otoman sau, măcar, revenirea la domni pământeni, pe fondul unei relaxări a presiunii financiare turcești.
Cum Ipsilanti se lăuda că are sprijinul țarului Alexandru I, Eteria îi asigura pe toși că, după izbucnirea revoltei, vor beneficia de sprijinul armatei ruse.
Tudor Vladimirescu intrând în București, în martie 1821 - Foto: historia.ro
În ianuarie 1821, Tudor lansează două documente esențiale ale mișcării sale, prima variantă din „Cererile norodului românesc” și mult mai cunoscuta Proclamație de la Padeș, făcută,de fapt, la Mănăstirea Tismana.
La 4 martie, Tudor ajunge în Slatina cu 8.000 de panduri și moșneni (țărani liberi), dintre care 2.000 de călăreți, pe 16 martie intră cu oastea în Bolintin, iar la 21 martie îşi instalează tabăra de luptă la Cotroceni, conform radioromaniacultural.ro.
Între timp, însă, la 17 martie, țarul Alexandru I dezavuează și condamnă mișcarea Eteriei, lucru pe care-l făcuse chiar din februarie și cu revolta lui Tudor.
Tudor Vladimirescu, trădat de căpitanii săi
Văzând dezavuarea țaristă, Tudor Vladimirescu, om cu un simț politic foarte bun, își dă seama că mișcarea în forma ei de atunci nu avea cum să reușească.
Ea pornise ca o revoltă a oprimaților împotriva marilor căpetenii ”bisericești” și ”politicești”. Repede acest conflict ar fi căpătat aspectul unui război civil și ar fi oferit Porții un motiv de intervenție.
Pe 23 martie 1821, Tudor ajunge la o înțelegere cu boierii progresiști din conducerea Valahiei, prin care el le garanta integritatea personală și a averii în timp ce Vremelnica Stăpânire a țării - care conducea principatul după moartea domnitorului Alexandru Șuțu. înțelegea scopul pozitiv al acțiunii lui Tudor și trecea la susținerea activă a ei.
Acest gest politic al lui Tudor a dus la o ruptură între el și mulți dintre căpitanii săi, care nu au înțeles utilitatea compromisului.
În plus, Tudor a văzut că Eteria nu era o forță militară și politică pe care se putea baza. Peste tot prin Moldova pe unde umblaseră eteriștii făcuseră jafuri mai mari ca pe vremea fanarioților.
Jafurile nu i-au îndestulat și cand au ajuns în București au cerut 2 milioane de lei unei vistierii și-așa sărace, pentru întreținera armatei.
Citește și: Cu ce avere a plecat Regele Mihai din România după abdicarea din 1947? A putut lua doar 30 de valize
Mai mult ei nu erau sincer interesați de soarta românilor ci doar voiau să-i utilizeze ca forță militară împotriva turcilor pentru a obține independența Greciei.
Pe când se fortifica la Cotroceni, liderul pandurilor a primit de la pașa de Giurgiu o scrisoare particulară, cu asigurarea că sultanul Mahmud al II-lea e dispus „a dezrădăcina abuzurile din Țara Românească și a lua în seamă dreptele sale cereri”.
Trimisul pașei comunicase în același timp, în secret, lui Tudor „că turcii nădăjduiesc în credința și cooperarea lui pentru alungarea lui Ipsilanti din Țara Românească”.
Dacă-i ajuta în acest scop cu credință, sultanul îi promitea că-l va face chiar domn peste Principat. Tudor, văzând obiectivele mișcării revoluționare atinse, a răspuns favorabil.
A continuat totuși lucrările de fortificație- trata deci cu arma în mână. Corespondența este interceptată de eteriști și de aici lucrurile au mers spre pierzania lui Tudor.
Emanoil Petruț în rolul lui Tudor Vladimirescu în filmul „Tudor” din 1963 - Foto: Facebook/Studiourile Buftea
Grecii eteriști au știut să se folosească de un defect al lui Tudor care l-a făcut și mai impopular printre propriii oameni.
„Trebuie să spunem adevărul: Tudor era un om sever și de multe ori și la mai multe împrejurări foarte crud”, spunea, mai târziu, Mihai Cioranu, aghiotant al lui Vladimirescu, conform istorie-pe-scurt.ro.
Seiful cu bani al lui Tudor Vladimirescu, regăsit după 60 de ani de la moartea sa
Dornic în a menține ordinea și disciplina în rândul armatei sale și a nu pune în pericol proprietățile locuitorilor, Vladimirescu a executat zeci de panduri care se făcuseră vinovați de jafuri, pe unii chiar cu mâna sa.
Profitând de acest fapt, eteristul Hagi Prodan obține de la căpitanii lui Tudor un înscris în care aceștia declarau că nu-l mai vor pe Tudor drept lider.
Pe 21 mai, ieșind în fața taberei, Tudor a fost imediat înconjurat de căpitanii săi, apoi au apărut și eteriștii.
Cu scrisorile către turci în mână, aceștia l-au acuzat de trădare. „Domnul Tudor” a le-a spus că va da socoteală pentru acțiunile sale doar în fața celui care este în drept să o facă.
Eteristul Iordache i-a întrebat apoi pe panduri dacă vor în continuare căpitan pe slugerul Tudor ori pe gospodarii Macedonski sau Hagi Prodan.
„Căpitanii și pandurii, proști și supărați pe nechibzuita asprime a lui Tudor, au început să strige toți într-o glăsuire: „Ba pe gospodar Macedonski și pe gospodar Hagi Prodan! Iar pe slugerul Tudor nu-l mai voim!”.
Atunci căpitan Iordache, intrând la Tudor, i-a cerut armele. Tudor, văzându-se părăsit chiar de ai săi, a dat armele”, rememora același Cioranu acel episod, potrivit aceleiași surse.
Inițial, Tudor a fost dus la Pitești în casa lui Iancu Mavrodol, apoi, în dimineața de 23 mai, e mutat la Târgoviște, fiind pus să intre în fosta Cetate de Scaun a țării pe un cal schilod și cu picioarele legate sub burta calului.
Citește și: Recunoașteți personajul? Actorul care i-a dat voce lui Mihai Viteazul. S-a stins de dorul soției
A fost închis la vechea Mitropolie și dat pe mâna unui anume Vasile Caravia, un bețiv notoriu cu reputație violentă, supranumit „monstrul de la Galați” deoarece în acel port măcelărise fără temei o mulțime de civili turci.
Caravia, de etnie grecească, ajunsese între timp comandant în Eteria condusă de Ipsilanti, iar ulterior va deveni cârciumar în Grecia. El l-a torturat pe Tudor pentru a afla unde sunt banii pe care era bănuit că îi ascunde,.
Fără a afla nimic, dar de teamă ca populația să nu se răscoale și să-l elibereze, Ipsilanti i-a poruncit lui Caravia să-l omoare noaptea în taină, pe malul iazului ce curge pe lângă oraș și i-au aruncat cadavrul într-un puț de lângă grădina Geartol (Geartoglu).
Aici există două variante ale asasinării lui Vladmirescu. După mărturia unui contemporan ”care a văzut cu ochii lui când l-au dat pe Tudor pe mâna lui Vasile Caravia, acesta a fost ucis prin împușcare la primele ore ale zilei de 27 mai.
„Am auzit, cei ce ne aflam în curte, două detunături de pușcă spre odaia lui Caravia, ce era în fundul curții Mitropoliei, unde ședea și egumenul Chiril. A doua zi de dimineață s-a zvonit în toată curtea Mitropliei c-au împușcat pe domnu Tudor Vladimirescu și că l-ar fi azvârlit în taină într-una din umblăturile (puțurile) din fund ale Mitropoliei.
Conform altei variante, tot în dimineaţa zilei de 27 mai 1821 Vasile Caravia, împreună cu Gherasim Orfanos şi Constantin Cavaleropoulos, au hăcuit trupul lui Tudor cu topoare, aruncându-l apoi într-o fântână părăsită de lângă grădina Geartol.
De fapt, cel mai probabil este că Vladimirescu era deja mort, de la gloanțele trase în el de Caravia, cei trei dezmembrându-i apoi trupul pentru a fi mai ușor de aruncat.
Dar de ce l-a torturat Caravia pe liderul pandurilor întrebându-l despre bani? Istoricii susţin că Vladimirescu avea un seif de bani, cumpărat în 1815, din Viena, cu numele său pe el, în care ţinea o adevărată avere.
Erau bani strânși de el - care făcuse avere importantă înainte de a se pune în fruntea mișcării - pentru a putea susţine cheltuielile armatei sale de panduri. Tezaurul era purtat în toate locurile unde poposea Tudor şi era păzit de panduri zi şi noapte.
Dar casa de fier - seiful - a dispărut a doua zi după asasinarea lui Vladimirescu. Potrivit istoricilor, şeful gărzii care păzea comoara - care era unul dintre complotişti - a hotărât retragerea în afara oraşului Târgoviște.
Otomanii se mobilizaseră și deja căutau să reprime mișcarea condusă de Ipsilanti. Pentru că erau urmăriţi de turci, pandurii trădători au decis să îngroape tezaurul într-o pădure din comuna Guşoeni.
La scurt timp, ei au fost atacați de otomani,, singurul supraviețuitor fiind un pandur care locuia în comuna Mădulari din apropierea Drăgăşaniului.
Poate speriat sau poate având remușcări din cauza trădării lui Tudor, acesta a păstrat secret locul unde a fost îngropată comoara timp de aproape 60 de ani.
Abia în 1880, ajuns la o vârstă înaintată, supravietuitorul a străbătut pe jos 25 de kilometri pentru a-i vorbi despre comoară prefectului de Vâlcea, Dumitru Simulescu. Istoricii susţin că, după ce a aflat marea taină, acesta şi-ar fi însuşit tezaurul lui Vladimirescu.
„Unul dintre pandurii lui Tudor Vladimirescu s-ar fi dus, după 60 de ani de la revoluţie, la prefect, să-I spună unde este îngropată comoara. Cu acei bani, Simulescu şi-a cumpărat mai multe moşii în Vâlcea şi sute de hectare de vie.
Acestea au revenit mai târziu lui Vintilă Brătianu şi lui Dinu Brătianu. O parte din tezaur a fost cheltuită de prefect şi pentru ridicarea în Drăgăşani a unei şcoli de fete care a purtat numele soţiei acestuia- Laura Simulescu”, a declarat Sorin Duţă, profesor de istorie la Şcoala „Tudor Vladimirescu” din Drăgăşani, potrivit adevarul.ro.
Dar, dincolo de banii rămași în urma sa într-un seif de fier, Tudor Vladimirescu a rămas în istoria țării drept unul dintre marii conducători ai poporului și reprezentant al năzuințelor de independență politică și eliberare socială pentru români.
În 1963, a fost lansat filmul „Tudor”, în regia lui Lucian Bratu, cu neuitatul actor Emanoil Petruț în rolul lui Tudor Vladimirescu.
