Este unul dintre titlurile pe care îl publică, în 23 decembrie 1989, ziarul România liberă.
Este unul dintre titlurile pe care îl publică, în 23 decembrie 1989, ziarul România liberă.
Pe fondul diversiunilor (psihoza teroristă, invazia armatelor străine) lansate de liderii Consiliului Frontului Salvării Naționale, cu sprijinul structurilor de forță ale statului, românii s-ar fi omorât între ei, explică Parchetul General, în rechizitoriul Dosarului „Revoluției“
1.166 de morți. Peste 3.000 de răniți. Numărul victimelor este contestat și după 30 de ani la Revoluția Română. Până și oamenii legii se încurcă în această numărătoare trecută în filele de doliu ale istoriei noastre. Vinovații? Doar unii au răspuns pentru faptele lor.
Pe 18 Decembrie 1989, la Timişoara a fost decretată starea de necesitate. În oraş a fost interzisă circulaţia grupurilor de peste două persoane, trecătorii au fost legitimaţi, iar cei suspecți au fost reținuți.
Într-un discurs susținut la Opera Națională din Timișoara, la trei decenii de la începutul revoluției, președintele Iohannis a evocat memoria celor care au murit în acele zile și faptul că cei vinovați încă nu au plătit, aceasta fiind „cea mai mare dezonoare”.
Parlamentul European a solicitat statului român să intensifice eforturile pentru elucidarea adevărului legat de Revoluția din 1989, întrucât „a întârziat nepermis de mult” să facă acest lucru în raport cu normele impuse de drepturile omului.
De azi încep iar ipocriziile legate de evenimentele din 1989.
Timişorenii organizează, duminică, Marşul Libertăţii pe acelaşi traseu urmat la Revoluţie, iar luni au loc o serie de manifestări pentru a marca 30 de ani de la evenimentele din decembrie 1989.