Unde s-a inventat pălinca? Faimoasa băutură alcoolică ce trebuie musai să depășească 40-50 de grade și să aibă râvnitele „mărgele” la suprafață, pentru a nu deveni o „simplă” țuică, este un motiv de mândrie aproape patriotică, mai ales pentru românii din vestul și nordul țării. Dar „paternitatea” apreciatei licori este mai complexă decât ne-am dori.
Unde s-a inventat pălinca? Cât de românească este? Pot ungurii să o revendice?
„Bătălia” pentru revendicarea originii apreciatei băuturi căreia românii îi spun pălincă este una veche. Prima menţiune documentară despre existenţa cazanelor de fabricat o băutură alcoolică distilată pe teritoriul României pare să dateze din 1332.
Cei care au adus meşteşugul distilării se pare că au fost călugării cistercieni - membri ai unui ordin călugăresc catolic cu originea la mănăstirea benedectină Cîteaux, din Franța (în latină Cistercium - de unde și numele ordinului.
Aceștia au introdus în principal în orașele săsești din Transilvania, alcoolul distilat din fructe.
Prima băutură amintită şi cu consum mai răspândit în evul mediu este vinarsul. În Letopiseţul Ţării Moldovei până la Aron Vodă, atunci când se descrie a doua domnie a lui Petru Rareş (1541-1546), conform oradeamea.com.
Vinars a rămas o denumire mai degrabă arhaică, venită pe filieră germană – și marcînd apartenența noastră europeană.
Citește și: Care este originea sarmalelor ? Cât sunt de românești? Ce țări își asumă inventarea lor?
Pe de altă parte, în părţile vestice ale Transilvaniei sunt amintite pruniştile şi cazanele de pălincă în mai multe conscrieri medievale.
Cazanele de aramă făcute de ţiganii nomazi costau foarte mult şi astfel într-un sat erau doar câteva căldări, în funcţie de nevoile de consum.
Un registru din 1773 cuprinzând sudul Bihorului precizează unul sau mai multe cazane în fiecare sat, potrivit sursei citate.
Mult apreciata pălinca are o proveniență austro-ungară (la origine slavă: pálenkan, de la verbul „paliti” - a arde, a distila) și se regăsește în diferite forme din Slovenia și Ungaria pînă în zone din Austria, Polonia și Slovacia, afirma regretatul antropolog și fost director al Muzeului Tăranului Român, Vintilă Mihăilescu, în Dilema Veche.
Termenul de „palinka“ apare în documente încă din 1630, ajungînd în aceste zone pe filieră maghiară.
De regulă, este obținută din fructe diferite sau din amestecuri de fructe, cu tării ce depășesc 40-50 de grade.
Tăria trebuie să depășească 40-50 de grade
Pe de altă parte, însă, etnologul Ioan Godea este de părere că termenul pălincă a apărut prima dată în arealul românesc în Sătmar-Sălaj-Bihor, o zonă cu o tradiţie pomicolă extem de veche mai ales în ceea ce priveşte numărul şi varietăţile de prun.
În legătură cu procesul de distilare un fapt este clar. Cu cât tăria este mai înaltă cu atât se diminuează aromele. Deosebirea între ţuică şi pălincă este dată de mărgele care nu apar decât la distilatele peste 45 de grade.
Citește și: Cum au ajuns străinii să dea 200 € pe litrul de țuică de prune din Ardeal? Ce o face atât de scumpă?
Iar dacă vă gândiți la horincă, aceasta vine pe influentă rusească, mai ales în nord-estul României. Astfel, horinca, întîlnită doar regional în Maramureș și o parte a Bucovinei, provine de la „holercă” (rusescul horelka, ucraineanul horiuka – de la hority, a arde) + palincă, mai preciza Vintilă Mihăilescu.
Inițial, „holercă se făcea demult din cartofi, secară, păpuşoi“, „holerca se face din pîni, din sfeclă“ – zic localnicii.
Horinca s-a despărțit de aceste ingrediente inițiale și a ajuns să fie un alcool dublu distilat, de regulă din prune.
Citește și: Compusul chimic din țuică și palincă ce poate duce la orbire. Ce riști dacă le fabrici la tine acasă
În schimb, holerca a rămas un termen depreciativ, pentru o băutură de proastă calitate, care se întîlnește pînă în preajma Primului Război Mondial ca rachiul de bucate sau basamac, o altă versiune a distilatelor din amestecuri și resturi, considerată ca extrem de nocivă de către medicii igieniști ai secolului al XIX-lea.
