Misterul memoriei bebelușilor. Viața timpurie a fiecărei ființe umane are o mulțime de etape importante: primul chicotit, primul cuvânt, primul dinte sau primul pas. Un studiu de scanare a creierului adaugă la listă și un lucru neașteptat: prima memorie.
Misterul memoriei bebelușilor. De ce nu ne putem aminti ce am trăit în primii ani de viață?
Cercetătorii care au analizat acest aspect raportează în studiul lor - publicat în revista Science - că bebelușii își pot forma amintiri și folosesc pentru aceasta o structură de memorie din creier numită hipocampus.
Rezultatele susțin ideea că, de fapt, amintirile pot fi create în primii ani ai vieții noastre, deși rămâne misterios ce se întâmplă cu aceste amintiri pe măsură ce trec zilele, săptămânile și anii.
„Ceea ce este cu adevărat nou în această lucrare este faptul că implică hipocampul în codificarea amintirilor timpurii”, spune Vladimir Sloutsky, cercetător în dezvoltare și cogniție de la Universitatea de Stat Ohio din Columbus, conform sciencenews.org.
Iar acest lucru este important, spune Sloutsky, deoarece arată că hipocampul „este suficient de matur pentru a codifica amintirile timpurii”.
Citește și: VIDEO Un ajutor high-tech, pentru părinții de bebeluși. Ce știe să facă pătuțul inteligent Revol
Copiii mici pot fi subiecți de cercetare dificili. Dar, pentru noul studiu, bebelușii treji au fost ținuți calmi în scanere RMN funcționale, cu un părinte în apropiere și căști pentru a-i proteja de sunetele surprinzătoare.
În scaner, acești bebeluși, care aveau vârste cuprinse între 4 luni și aproape 25 de luni, au văzut imagini, una după alta, ale unor persoane, locuri sau obiecte.
În tot acest timp, oamenii de știință au înregistrat fluxul sanguin din creierul bebelușilor, un indicator al activității neuronale.
Marea majoritate a oamenilor nu-și poate aminti ce a trăit în primii ani de viață - Foto: Pexels (cu rol ilustrativ)
Ocazional, bebelușii au fost testați cu o pereche de imagini, dintre care una fusese văzută anterior. În cazul în care bebelușii se uitau mai mult la imaginea văzută anterior, cercetătorii au presupus că probabil își aminteau de ea.
Citește și: Cât de deștepte sunt pisicile, de fapt? Micile feline pot învăța cuvinte mai repede decât bebelușii
„Putem într-un fel să cuantificăm puterea memoriei lor în funcție de cât de mult se uită la ea”, spune coautorul studiului Nick Turk-Browne de la Universitatea Yale.
„Apoi, „șmecheria” în acest tip de studiu este să ne întoarcem și să analizăm, atunci când au văzut prima dată imaginea: ce a fost diferit în creier pentru imaginile pe care le-au memorat ulterior, față de cele pe care le-au uitat ulterior?”.
Bebelușii pot avea „prima memorie”
Diferența, se pare, era în hipocampii bebelușilor, structuri în formă de căluț de mare, câte unul pe fiecare parte a creierului lor. În cadrul studiului, 13 bebeluși erau mai mici de un an, iar 13 bebeluși erau mai mari de un an.
Bebelușii mai mari își puteau aminti aproximativ jumătate din imaginile pe care le văzuseră înainte. Iar această ispravă de memorie corespundea activității cerebrale dintr-o parte a hipocampusului.
Rezultatele se adaugă altor dovezi care arată că bebelușii, atât cei umani, cât și șobolanii și șoarecii, pot, de fapt, să formeze amintiri, și încep să răspundă la întrebarea cum.
Adăugat la cercetările anterioare, noul studiu arată că „la oameni, la fel cum s-a constatat anterior la șobolani și șoareci, învățarea la bebeluși angajează în mod activ hipocampul pentru a forma amintiri”, afirmă neurologul Cristina Alberini de la Universitatea din New York.
Cu toate acestea, rezultatele nu explică de ce nu ne putem aminti unele dintre cele mai timpurii momente ale vieții noastre, un fenomen cunoscut sub numele de „amnezie infantilă”.
Este posibil ca aceste amintiri să nu fie stocate eficient în altă parte în creier. Sau s-ar putea ca urmele neuronale să persiste, dar să nu poată fi reamintite.
Citește și: Cum să alegi numele perfect pentru copilul tău? ”Imaginează-ți-l adult. Poate fi crud”
Această a doua idee „plutește” prin aer, dar există dovezi în acest sens, spune Turk-Browne. Oamenii de știință au reușit să reactiveze amintiri infantile la șoareci prin stimularea urmei de memorie cu lumină.
Este posibil ca „să existe un fel de fragmente de amintiri timpurii care se află încă în creierul dumneavoastră, iar cu ajutorul unor indicii adecvate sau, în cazul animalelor, prin stimulare, ați putea reactiva aceste amintiri mai târziu în viață”, a adăugat omul de știință.
El compară acest proces cu o căutare nereușită pe internet. „Termenii de căutare pe care creierul îi folosește pentru a accesa memoria sunt greșiți sau diferiți de cei pe care i-a folosit atunci când a stocat inițial memoria”.
