De ai poftă de dulce după o masă copioasă? Nu este un capriciu. Ce au descoperit cercetătorii?

Fie că este vorba de un prânz copios sau de o cină consistentă, mulți dintre noi poftim la ceva dulce. Această poftă de desert nu este doar un capriciu al corpului; are o bază biologică în creier.

Cercetătorii au descoperit acum că aceleași celule care ne fac să ne simțim sătui după masă sunt responsabile și pentru pofta de zahăr.

De ai poftă de dulce după o masă copioasă? Nu este un capriciu. Ce au descoperit cercetătorii?

Un studiu realizat de Institutul Max Planck pentru Cercetarea Metabolismului a observat șoareci care încă pofteau de dulciuri după o masă sățioasă. Acest lucru a stârnit interesul cercetătorilor, deoarece animalele, în mod normal, nu mai mănâncă după masă.

Citește și: Cum scapi de pofta de dulce care îți distruge sănătatea? Trucul pe care nutriționiștii îl recomandă

Oamenii de știință au găsit răspunsul în celule nervoase speciale numite neuroni POMC. Acești neuroni sunt responsabili de senzația de sațietate și suprimă pofta de mâncare odată ce organismul a ingerat alimente.

Însă zahărul este diferit: imediat ce șoarecii au consumat dulciuri, acești neuroni au eliberat un opiaceu natural - beta-endorfină. Se știe că acest hormon declanșează un sentiment de recompensă, care motivează animalele să consume și mai mult zahăr, arată chip.de.

De ce zahărul rămâne atât de tentant?

Un aspect deosebit de interesant al studiului a fost faptul că șoarecii au experimentat eliberarea de beta-endorfine nu doar atunci când au ingerat zahăr, ci și la simpla percepție a acestuia, de exemplu prin miros sau gust.

Citește și: Îți plac prea mult dulciurile? Iată ce boală cumplită ascunde pofta de zahăr

Această eliberare a opiaceului a dus la activarea „stomacului de desert” - chiar și la animalele care nu mai mâncaseră niciodată zahăr. Astfel, organismul reacționează la simplul gând sau miros de zahăr în același mod ca și la consumul propriu-zis.

Zahărul la oameni: Aceeași reacție, aceeași regiune

Această reacție a fost demonstrată și în creierul uman. Într-un studiu în care subiecților testați li s-a administrat zahăr printr-un tub, s-a observat o activitate similară în regiunea corespunzătoare a creierului. Interesant este că cercetătorii au descoperit că mulți receptori opiacei sunt situați exact acolo unde sunt activați neuronii de sațietate.

Acest lucru explică de ce creierul reacționează atât de puternic la zahăr - și de ce acest lucru are sens dintr-o perspectivă evolutivă: zahărul a fost întotdeauna o sursă de energie ușor disponibilă în natură.

Citește și: Cât de periculoasă pentru organism este vata de zahăr, desertul colorat iubit de toți copiii?

Ce înseamnă asta pentru tratamentul obezității?

Aceste descoperiri ar putea avea implicații de anvergură pentru combaterea obezității. Cercetătorii investighează deja medicamente care blochează în mod specific receptorii opiacei din creier pentru a reduce pofta de zahăr. Acestea ar putea, în combinație cu alte terapii, cum ar fi injecțiile dietetice, să permită o pierdere în greutate mai eficientă. Deși aceste medicamente nu au demonstrat încă succesul dorit, combinarea lor cu alte tratamente ar putea oferi potențialul unor soluții pe termen lung pentru obezitate.

Citește și: Ce trebuie să faci ca să scapi de pofta de dulce? Sfaturi de la nutriționist

Noi perspective asupra apetitului și a poftei de zahărDescoperirea faptului că „stomac de desert” își are rădăcinile în creier deschide noi perspective asupra comportamentului nostru alimentar. Nu este doar o chestiune de voință sau obicei, ci un proces biologic complex care controlează pofta noastră de dulciuri. Pe termen lung, aceste descoperiri nu numai că ar putea aprofunda înțelegerea noastră asupra apetitului și a sațietății, dar ar putea oferi și noi abordări terapeutice pentru combaterea obezității și a poftei de zahăr, scrie presa de specialitate.