Opinii
Era o vreme când toți eram revoltați că medicii sau profesorii au salarii prea mici și eram de acord că de aceea nu avem medicină și educație la standarde moderne.
O țață care dă cu cartofii după tine și un răspopit cu voce pervers-onctuoasă, noile vedete ale televiziunilor de știri și ale politicii românești. Vadim Tudor și Dan Diaconescu păreau oameni serioși, prin comparație cu această trupă de saltimbanci pe butoaie.
După aproape șase ani peste Atlantic, George Maior se va întoarce în România. Nu îmi fac nici o iluzie că va fi tras pe linie moartă, ba poate chiar va fi trimis la Bruxelles de către același stat veșnic generos cu lichelele.
În nemernicia mea de om care n-a lucrat niciodată la stat, am trăit mereu cu impresia că primesc un salariu pentru a-mi plăti întreținerea, pentru a mânca, pentru a pleca în excursii, pentru a merge la spectacole, muzee, etc.
Zile întregi, premierul Florin Cîțu a explicat publicului ce sporuri aberante primesc bugetarii români și s-a lăudat că va intra în ele. Avântul reformist a ținut vreo două săptămâni: Orban, Barna și Kelemen Hunor au anunțat că tăierile se amână pentru 2022.
În spațiul public românesc, voci care în alte țări ar fi fost izolate sau condamnate își găsesc destui adepți, invocând, desigur, libertatea de expresie.
O să-mi aduc cât voi trăi o fază cu Csaba Gal dintr-un meci al Stejarilor cu Canada pe Stadionul Arcul de Triumf. La un moment dat, după un contact puternic, Csobi este comoționat și rămâne întins pe gazon.
Imaginează-ți. Suntem în 2023. Pandemia e pe sfârșite, oamenii sunt sleiți.
Abonamente
Ultima oră
