Distanța de la a strânge 1k de like-uri la o postare până la a-i mulțumi în viața reală măcar pe toți cei care te-au votat, e una ca de la protestele din Piața Victoriei, provocate de Ordonanța 13, la protestele anti-mască provocate de-o zurlie.
Văd o generație de apostoli-politicieni crescuți pe Facebook care, în bula lor, sunt mesianici și chiar încep să creadă în misiunea lor providențială pe pământ. În spatele lor au zeci sau poate chiar sute de mii de like-uri, inimioare și wow-uri. Din păcate, cam asta-i tot ce au.
Când faci teren doar pe Facebook ai foarte mari șanse să-ți rupi picioarele în prima groapă reală. Desigur, o să vină și atunci tot felul de emoticoane peste tine, like, care, love. Însă, în realitate, picioarele o să fie în ghips.
De altfel, s-a văzut și efectul campaniilor electorale duse masiv pe Facebook, comparativ cu campaniile duse printre oameni. Ce să vezi? Mare supriză! Sondajele de pe Facebook n-au absolut nicio legătură cu realitatea.
Dar noii apostoli-politici de Facebook o țin în continuare pe-a lor. Nu poți să-i contrazici, nu poți nici măcar să le dai o sugestie. Sectanții lor se vor năpusti asupra ta și-ți vor arăta că ești un nemernic. Cum? Nu te închini la idolul lor de bulă? Ai îndrăznit să dai unlike? Ești un nemernic, o persoană de ultimă speță care nu merită să fie ajutată.
Dacă ai ieșit cumva din sectă, te vor căuta și te vor pedepsi. Nu contează c-ai fost de partea lor atunci când ai crezut că au dreptate. Pentru că ei au dreptate tot timpul și doar tu ești un prost care nu înțelegi asta.
Din păcate, până acum, nu prea am văzut ca vreunul dintre acești uriași cu picioare de Facebook să confirme în viața reală. Acolo unde trebuie să ai curajul să spui ce ai de spus, nu ascuns după o tastatură, ci față în față chiar și cu cei care îți dau unlike.
În viața reală trebuie să arăți că ești capabil să produci și altceva în afară de postări.
E complicat să te visezi salvatorul nației și să trăiești mulțumit doar cu ideea asta fără să faci nimic. Asta e capcana bulei de Facebook: automulțumirea nejustificată.
Apoi, după eșec, de vină e presa. Când le convine, e meritul lor pentru activitatea reflectată pe Facebook. Când se dovedește că n-au făcut nimic sau chiar dimpotrivă, presa e de vină.
Soluția e simplă, însă necesită ceva efort și-o doză de bun simț.
Apostolii-politici de Facebook trebuie să coboare printre oameni, să stea o vreme acolo, și-abia apoi să se decidă dacă pot ocupa vreo funcție mai importantă.
