Numai când îți cade drona rusească pe șura blocului parcă-ți vine să te lași de antiamericanism

Una și cea mai stridentă este ce a a partidei ruse din România grupată în jurul unor așa zis partide antisistem, AUR, SOS și vuvuzelele lor mediatice. Fie că e șeful AUR, George Simion, sau Diana Șoșoacă, sau variantele lor aparent mai unduitoare, Petrișor Peiu, și Dan Dungaciu, toți transpiră a puternic antiamericanism.

Înșelătoria lor merge atât de departe că își plătesc deplasări chiar la reuniuni ale republicanilor americani doar ca să pozeze în pro americani. Ca și cum decidenții americani nu le văd desuurile pro rusești și pro chinezești. Ca și cum nu îi văd cum au o atitudine ambiguă față de agresiunea Federației Ruse din Ucraina și nu îi văd cum li se umple inima de bucurie și buzunarul de arginți când vorbesc despre măreața Republică Populară Chineză.

Altă falangă este cea pro europeană. Tot felul de ONG-iști sau politicieni care aleg să servească interesele marilor puteri europene, preiau de la acestea și retorica antiamericană. Premierul demis, Ilie Bolojan, e cel mai recent exemplu prin declanșarea unui atac absolut gratuit împotriva investiției americane în reactoarele modulare nucleare de la Doicești, urechind, într-un gest rarisim, chiar ambasada SUA la București.

Pozând în liberal căruia teoretic îi place competiția, Bolojan nu a deschis piața aceasta a producției de energie nucleară către alte companii americane care vor să dezvolte alte tipuri de reactoare în România și nici nu ne-a vorbit de competiția acerbă dintre americani, ruși și chinezi în acest domeniu.

La Bolojan, există suspiciuni și de o afinitate de-a sa cu interese chinezești având în vedere că a fost la un pas să deschidă un hub comercial al magazinului online chinezesc temu la Oradea acolo unde a investit din banii Consiliului Județean pe care-l conducea în aeroportul local. De altfel, o serie de apropiați de-ai săi văd în China, singurul și cel mai mare adversar strategic al SUA, un partener de afaceri legitim.

Alta falangă antiamericană este cea ONG-istă din care la loc de frunte se remarcă stafia civică a actualului președinte al României, Nicușor Dan. Care pare să fi suferit o transformare la 180 de grade. Pe vremuri la Pungești îi alunga pe americanii de la Chevron alături de o serie de popi veniți din Basarabia pe motiv că gazele de șist otravesc apa și alte bazaconii. Și mai recent, punea la îndoială avantajele pentru România ale exploatării gazelor din Marea Neagră de către americanii de la Exxon.

Singura și cea mai mare vulnerabilitate a președintelui e reprezentată acum de consilierul prezidențial Marius Lazurcă, proțăpit, în ciuda trecutului său în care s-a întâlnit cu interesele rusești, în dublă ipostază de consilier prezidențial: și pe politică externă și pe cea de securitate.

Mai e încă o falangă nu ușor și greu de ignorat, cea a politicienilor, ONG-iștilor și a majorității covârșitoare a presei autohtone care au doar poze cu marii lideri ai partidului democrat sub pernă. Le dai o poză cu un republican și leșină instantaneu.

De la democrați au preluat tot tacâmul ideologic care a dus la prăbușirea democraților în fața lui Trump la ultimele alegeri și care, de fapt, ne-a adus această variantă hâdă a republicanilor pe cap.

Pentru ei, Trump e întruchiparea a tot ce a scos rău la suprafață democrația americană, trecând sub tăcere sutele de derapaje ale democraților. De la Biden până la alți democrați. Până să recunoască administrațiile americane dacă Trump este sau nu un asset rusesc, având în vedere trecutul său de cel puțin 40 de ani de relație cu rusia în toate formele ei, mai bine ne-am vedea de lungul nasului și de faptul că, la noi, prea mulți decidenți autohtoni sunt fie cu Rusia, fie cu China în suflet.

Oricum ar fi, ceea ce uită toți de mai sus este că americanii reprezintă mai mult de 80% din NATO iar când rușii încep să își piardă răbdarea și aruncă drone peste gard în România doar pentru a băga frică în populație, europenii mai au nevoie de încă câțiva ani buni pentru a reprezenta o amenințare militară reală.

Pentru că atâția zeci de ani le-a convenit să investească în propria bunăstare și au lăsat securitatea militară pe seama americanilor.