Cine a fost domnitorul care a făcut Craiova capitala Țării Românești? Epoca fanarioților a fost la fel de agitată ca și cea a domniilor pământene. Totuși, existând obiceiul de a fi mutați dintr-un principat în altul de către turci, majoritatea domnilor au adunat ani buni în fruntea celor două țări. Dar au existat și excepții, precum cea a personajului de care vom vorbi astăzi.
Cine a fost domnitorul care a făcut Craiova capitala Țării Românești? E îngropat în Herson, Ucraina
Emanoil (Manole) Giani Ruset s-a pierdut prin colbul istoriei, deși a domnit în ambele țări românești, însă foarte puțin î comparație cu alți fanarioți: în Țara Românească, mai 1770 - octombrie 1771 și în Moldova, mai 1788 - octombrie 1788.
Și a avut parte din plin și de multă acțiune, fix cum îi păcea lui de când era tânăr. Se născuse pe la 1715 în deja clasicul cartier Fanar al Constantinopolului, mama sa fiind Eufrosina Rosetti, iar tatăl, un preot ortodox, Giani.
A urmat o școală militară apoi a început să ocupe diverse demnități, urcând treptat în ierarhia socială, de la serdar (comandant de cavalerie), la Chișinău, la capuchehaie (ambasador) al domnitorului fanariot Scarlat Ghica, pentru ca în 1769 să primească înalta funcție de caimacam al Craiovei, prin bunăvoința domnitorului Grigore al III-lea Ghica.
Citește și: Cine a fost domnitorul Țării Românești numit Laic Vodă? Primul voievod care s-a luptat cu otomanii
Trebuie spus că la această numire a contribuit și faptul că descurcărețul și ambițiosul Manole Giani Ruset devenise cumnatul domnitorului, căsătorindu-se cu sora acestuia, Ralița, cei doi având o fiică pe nume Smaranda, conform evz.ro.
Acum e momentul pentru o scurtă explicație. Caimacamul Craiovei era doar deumirea dată în perioada fanariotă unei dregătorii de mare importanță în Țara Românească, cea de Ban al Craiovei sau al Olteniei, funcție ce i-a propulsat pe unii chiar și către scaunul domnesc, așa cum a fost cazul lui Mihai Viteazul.
Banul Craiovei sau al Olteniei era principalul dregător din Divanul Domnesc, el putând pronunța, din Craiova, orice sentință, mai puțin cele cu pedeapsa capitală, direct în numele Domnitorului. Doar pedepsele capitale se discutau de către Domnie.
Așa că Giani Ruset putea spera la și mai mult, mai ales că se apropia deja de vârsta de 55 de ani. Iar ocazia s-a ivit în contextul războiului ruso-turc din 1768-1774.
Pentru că s-a remarcat în apărarea Olteniei, în fața avansului trupelor ruse, în timp ce cumnatul Grigore al III-lea Ghica se lasă prins de și dus în Rusia, turcii îi dau lui domnia Țării Românești, în mai 1770.
Mormântul lui Manole Giani Ruset de lângă Catedrala din orașul Herson, din Ucraina de azi - Foto: arhiva
Dar cum Bucureștiul era în vizorul trupelor țariste, care înaintau spre el, Ruset conduce țara din Craiova, de unde semnează actele domnești. Totuși, în luna iunie părăsește Oltenia, episocpul de Buzău, cerându-i ajutorul pentru reinstalarea ordinii în oraș.
În aceeași lună, reușește să evite jefuirea Capitalei de către armata rusă, alungând detașamentele de pradă ale acestora. Până în noiembrie, va guverna din București, dar va trebui să ia din nou calea Olteniei, după ce rușii se întorc și administrează turcilor o înfrângere dură, în zona Colentinei.
Citește și: Cum a pierdut Ștefan cel Mare tronul Moldovei? A fost înlocuit de un văr. Cât a durat situația?
Manole Ruset își continuă drumul chiar și spre Transilvania, de unde, după scurtă vreme, revine pe ascuns la sud de Dunăre, la Vidin, de unde, trecând fluviul prin acea zonă, reușește să-i respingă pe ruși suficient de mult încât să reia controlul asupra Craiovei și al Olteniei, prin mai-iunie 1771.
De aici va emite din nou acte domnești, până în octombrie, când e nevoit să se refugieze din nou, de data aceasta, în Banatul stăpânit de austrieci.
Primăvara lui 1772 îl găsește din nou la Vidin, apoi la Nicopole, fiind chiar martor ala semnarea păcii de la Kuciuk Kainardji din 1774.
Interesant este că, deși se afla în exil, până în 1774 a semnat documente domnești cu titulatura de domn al Țării Românești. Abia în acel an, tronul va fi ocupat de un nou domnitor, Alexandru Ipsilanti.
Neîmpăcate cu situația, Giani Ruset va urzi tot felul de planuri de recăpătare a domniei ori a tronului Moldovei, iritându-i pe domnitorii în funcție. Aceștia au obținut în 1776 exilarea nemulțumitului pe insula Naxos, unde a trăit vreme de cinci ani.
În 1781 revine la Constantinopol și până în 1788 nu contenește să încerce să obțină o altă domnie în Țările Române. Până la urmă, deși avea deja 73 de ani, în mai 1788 capătă tronul Moldovei, pe fondul unui nou conflict, de data aceasta, ruso-austro-turc.
Primește sarcina de a se alătura efortului de război otoman, așa că, după sosirea în Iași, în iunie, cheamă populația la luptă contra rușilor și austriecilor. Proclamația noului domnitor nu are, însă, aproape niciun efect,, ceea ce era, firește, o mare „bilă neagră” pentru Ruset în ochii otomanilor.
Cum domnitorul Țării Românești, Nicolae Mavrogheni deja făcea un joc dublu, în favoarea rușilor, pe fondul neînțelegerilor cu turcii și a perspectivei unei maziliri cu consecințe posibil fatale, Ruset trece în tabăra țaristă cu o parte a oștenilor săi.
Citește și: Ce pașă otoman a vrut să fie domnitorul Țării Românești? Fiul său a ocupat tronul doar 30 de zile
În ciuda vechilor conflicte cu fostul domnitor, rușii i-au oferit o rentă viageră onorabilă și i-au fixat reședința în orașul Herson, aflat în Ucraina de azi.
Aici, Ruset nu va apuca multe zile murind, cel mai probabil, după doar un an, în 1789, deși alte surse pomenesc de 1794 ca an al morții, fiind înmormântat lângă Catedrala din Herson.
Așa s-au sfârșit zilele pământești ale celui care, pentru scurtă vreme, a făcut din Craiova, practic, capitala Țării Românești.