Cel mai lung pod din Antichitate, construit la Corabia de împăratul roman Constantin cel Mare. În ce scop?

Cel mai lung pod din Antichitate a fost inaugurat exact acum 1698 de ani, în secolul al IV-lea d.Hr, ca urmare a politicii de întărire a graniţei nord-dunărene a Imperiului Roman. 

Astfel, la 5 iulie 328, în prezența primului împărat creștin, Constantin cel Mare (306-337), istoria consemnează inaugurarea podului din piatră și lemn de peste Dunăre. 

Până la noi n-a mai rezistat decât o parte din unul dintre picioarele podului.

Cel mai lung pod din Antichitate avea 2.437 de metri lungime

Proiectat, cel mai probabil, de arhitectul roman Theophilus Patricius, construcția se întindea între Sucidava (situată în vatra orașului Corabia, sub actualul cartier Celei) şi Oescus (azi Ghighen, Bulgaria).

Podul era neobișnuit de lung pentru acele vremuri, cu o lungime de 2.437 metri, din care 1.137 peste albia râului, fiind cel mai lung  pod din Antichitate și unul dintre cele mai mari din toate timpurile.

Spre comparație, Podul lui Traian de la Drobeta Turnu Severin, ridicat de Apolodor din Damasc între anii 103-105 în vederea celei de-a doua invazii romane în Dacia, avea o lungime totală de doar 1.135 de metri.

Citește și: Care este mesajul scris în piatră al împăratului Traian lăsat în Dacia? Rezistă și după 1.900 de ani

Odată cu construirea acestui important edificiu şi din cauza atacurilor goţilor (presupuse de istorici a fi fost prin anul 323), a fost refăcută din temelii şi cetatea Sucidava, situată la circa 130 m est de portalul nordic al podului.

Dar de ce a vrut marele împărat o asemenea construcție peste Dunăre?

Scopul podului: ofensiva asupra triburilor germanice care stăpâneau Dacia

După „retragerea aureliană” a administrației romane, finalizată în anul 275, Dacia a rămas în stăpânirea neamurilor germanice.

În partea de apus, prin Banat și Crișan,  locuiau vandalii. În Ardeal și Muntenia erau majoritari goții, după cum spunea istoricul roman Iordanes, în secolul al VI-lea: „Vandalii aveau atunci la răsărit pe goți”.

Mai devreme, 364-378, Eutropius relatase și el că: „Traian a supus Dacia și a făcut o provincie romană din acele teritorii de peste Dunăre pe care azi le ocupă taifalii, victoalii și thervingii”, după cum scrie rador.ro.

Prin thervingi se înțelegeau vizigoții, al căror nume înseamnă „goții de apus” sau „goții cei buni”.

Taifalii ocupau vestul Olteniei și răsăritul Banatului, cât despre victoali nu putem afirma cu siguranță unde se aflau.

Între sfârșitul veacului III și începutul celui de-al IV-lea, a fost liniște din partea germanicilor.

Tensiunile s-au acumultat însă, aceștia devin ostili, iar romanii vor porni război împotriva lor.

O inscripție din provincia Dacia Pontică datând din 340 relevă că :„Regiunea de la graniță, expusă temerității goților”, adică expusă atacurilor goților.

Pentru a ușura operațiunile militare, Constantin cel Mare formulează o strategie ofensivă care includea tocmai construirea podului care lega Oescus (Gigen, Bulgaria) de cetatea Sucidava (Celeiul medieval), de pe malul de nord al Dunării.

Alt motiv ar fi fost și dorința lui Constantin cel Mare să arate că este la fel de important ca împăratul Traian. Noul pod urma să-l facă uitat pe cel al lui Apolodor din Damasc.

Citește și: Romanii au luat din Dacia aur de 12.000.000.000 €. De ce jaful a provocat prima criză financiară?

Așa a apărut podul amintit, în 328. Astăzi, la vechea Sucidava, se mai găsește o rămășiță de picior ce amintește de cel mai lung pod al Antichității

Pe pod puteau fi deplasate trupele care urmau să ocupe teritoriul de la nord de Dunăre.

Constantin cel Mare a recucerit temporar o parte din Dacia

La Dunăre, Constantin cel Mare i-a învins pe goți în 322 și pe sarmați în 334. Rezultatul a fost o recuperare parțială și temporară a Daciei.

Din acel moment, împăratul și-a adăugat titlul de Dacicus Maximus, într-o rivalitate peste secole cu modelul său, împăratul Traian.

Citește și: Cum arătau orașele Daciei Romane? Amfiteatrul din capitala provinciei găzduia 12.000 de spectatori

Stăpânirile nord-dunărene au fost protejate de Constantin printr-un val de pământ cu şanţ, lung de circa 700 km, cunoscut sub numele de Brazda lui Novac de Nord, ce pornea de la Drobeta, oprindu-se probabil la castrul de la Pietroasele (Buzău), scrie istorie-pe-scurt.ro.

Podul a fost folosit cel puțin 40 de ani, dat fiind că și împăratul Valens a făcut două expediții peste Dunăre, în 367 și 369. 

Dar, în anul 375 vor năvăli hunii și astfel se va întrerupe efemera nouă stăpânire romană de la nord de Dunăre.