Paulina Cruceanu a devenit prima femeie farmacist din România, în 1891. A murit lovită de tramvai
Paulina Cruceanu a devenit prima femeie farmacist din România, în 1891. într-o vreme în care era de neconceput ca o femeie să facă o asemenea meserie ori - și mai mult - să ia locul unui bărbat farmacist. După o viață de luptă, ea a avut un sfârșit tragic, la doar 56 de ani.
Prima femeie farmacist din România a deschis drumul tuturor celorlalte farmaciste, obținând recunoașterea faptului că o femeie poate face meserii care, până atunci, erau rezervate doar bărbaților.
Iar dacă astăzi, în majoritatea farmaciilor din țară găsim mai ales femei farmacist acest lucru se datorează și muncii și luptei Paulinei Cruceanu care a dorit, acum 135 de ani, să facă ceea ce considera că e vocația ei.
Prima femeie farmacist din România era originară din Iași
Paulina Cruceanu s-a născut în Iași, la 26 februarie 1865, fiind penultimul copil din cei șapte născuți în familia soților Solomon și Sura Grosman (născută Cruceanu).
A absolvit primele clase la gimnaziul „Ştefan cel Mare” din Iaşi şi, cu acordul scris al tatălui ei, a început practica farmaceutică la farmacia Minerva din Roman.
După terminarea practicii obligatorii de trei ani, în octombrie 1887, a înaintat directorului Şcolii Superioare de Farmacie cererea de a fi examinată în vederea obţinerii titlului de asistentă de farmacie
În acelaşi an, la 7 noiembrie, după susţinerea examenului, a primit certificatul de asistentă în farmacie.
Între 1888-1891 a studiat la Facultatea de Medicină din Bucureşti, primind dreptul de liberă practică de la Consiliul Sanitar Superior, obținând diploma de licenţă în 1891.
Așa cum reiese din Prescriptul-Verbal încheiat la 6 mai 1891 se constată că „domnișoara Paulina Cruceanu posedă cunoștințele cerute, dându-i-se nota Binișor, prin urmare sus numita este admisă și are dreptul de liberă practică a farmaciei în limitele prescrise de regulament”, conform rador.ro.
După terminarea facultății, Paulina Cruceanu s-a căsătorit în Iași cu Eugen-Ion Davidescu, licențiat al Facultății juridice din București.
Căsnicia nu a rezistat, problemele fiind agravate de moartea unicului copil. În 1902, cei doi se despart, căsătoria fiind desfăcută în martie 1908.
În plan profesional, după facultate, tânăra farmacistă a așteptat o vreme pe la ușile Direcției generale a serviciului sanitar numirea sa în vreun post corespunzător.
Însă, cei aflați la conducerea sanitară nu puteau concepe ca o femeie să poată fi numită în posturi ocupate de farmaciști bărbați.
Angajarea ei într-o farmacie publică nici nu se putea concepe de către diriginții de farmacii, ce considerau că o femeie nu putea inspira încredere publicului.
Neputând obține un post de farmacistă, Paulina Cruceanu a fost nevoită la început, pentru a-și câștiga existența, să primească un post de învățătoare în orășelul Panciu, județul Putna.
După lungi așteptări, Paulina Cruceanu reușește să fie numită în funcția de farmacistă-intendentă a spitalului Oteteliș din județul Vâlcea (spital cu 15 paturi), în locul fostului său coleg de studii Nicolae Torjescu, transferat la spitalul Câmpulung Muscel, spital mult mai mare, având 36 de paturi.
În 1904, Paulina a fost transferată în postul de farmacist-intendent-subchirurg al spitalului Lădești, județul Vâlcea, dotat atunci cu numai 10 paturi.
Printre altele, ea trebuia să dea consultații medicale, să facă pansamente bolnavilor, să se îngrijească de alimentația lor, să țină evidența și distribuirea medicamentelor, să țină evidența alimentelor, să asigure curățenia și ordinea în tot spitalul.
A fost mobilizată în Primul Război Mondial
În ziua când Paulina Cruceanu împlinea 40 de ani, a fost mutată ca farmacistă-intendentă la spitalul rural Cocioc, județul Ilfov.
Un an mai târziu, în 1906, este transferată la spitalul Fierbinți, județul Ilfov. După câtva timp, este mutată din nou la farmacia spitalului rural din Nicorești, județul Tecuci.
În iulie 1910, Direcția generală a serviciului sanitar a publicat decizia ca în țară să fie înființate o serie de noi farmacii, motiv pentru urma a se ține un nou concurs pentru obținerea concesiunilor de farmacie.
Mai multe farmaciste trimit Direcției cererile lor pentru a fi și ele admise la concurs. Era pentru prima dată când în țara noastră se punea problema ca și farmacistele să aibă acest drept.
Concursul a fost amânat de câteva ori și a avut loc abia în 1913, Paulina Cruceanu nefigurând pe lista farmaciștilor admiși la concurs.
Citește și: Sarah Mullally este prima femeie arhiepiscop care conduce Biserica Anglicană
Printre cei 67 de concurenți se aflau și trei farmaciste, toate reușind la concurs, în istoria farmaciei românești fiind astfel primele farmaciste proprietare de farmacii.
În 1916, la intrarea țării în Primul Război Mondial, în România existau aproximativ 870 de farmaciști, dintre care 90 femei.
În urma mobilizării farmaciștilor, multe farmacii publice au rămas fără conducere și fără personal de specialitate. Paulina Cruceanu a fost mobilizată și ea, ajungând la Dorohoi, ca dirigintă la farmacia Hygeia, ținută în arendă de farmacistul Nicolae Gerea,
După ce conducerea farmaciei din Dorohoi este preluată din nou de către familia Gerea, Paulina Cruceanu va pleca la familia sa, stabilindu-se temporar în orașul Iași.
Aici, cu sprijinul nemijlocit al profesorului Alexandru Obregia, Paulina este numită în mai 1917 șefă a Depozitului de medicamente din Iași al Casei Centrale a meseriilor, creditului și asigurărilor muncitorești.
După terminarea războiului, guvernul român a publicat o lege excepțională privind ramura farmaciei (…). În baza acestei legi, farmacista Paulina Cruceanu obținea, la cerere, concesiunea pentru deschiderea unei farmacii în orașul Lugoj, județul Caraș-Severin.
Dar destinul primei femei farmacist din România avea să se sfârșească brusc și tragic.
Citește și: Când s-a inaugurat prima plajă de pe Litoral? Întâiul investitor din Mamaia a fost o femeie
La 27 noiembrie 1921 a alunecat sub roţile unui tramvai tras de cai, care i-a retezat ambele picioare.
Peste două zile a decedat la Spitalul Colţea din Bucureşti, exact în ziua în care „Monitorul Oficial” publica decretul ce-i acorda concesiunea mult dorită.
A fost înmormântată la Cimitirul „Reînvierea” din Capitală și, din păcate, numele ei a fost acoperit de uitare, deși realizările sale au fost excepționale într-o lume încă dominată de bărbați.
