Comuna unică din România: are în centrul ei 30 de fântâni cu cumpănă. Poartă numele celor care le-au făcut
O comună unică din România are în centrul ei 30 de fântâni cu cumpănă. Au fost contruite cu peste un secol în urmă, iar fiecare poartă numele celui care a construit-o. Mai mult, fântânile au fost lăsate moștenire din generație în generație pentru a putea fi îngrijite.
Comuna Păunești, din Vrancea, este unică în țară prin faptul că în centrul localității se află 30 de fântâni cu cumpănă, cele rămase din mult mai multele construite în urmă cu peste un secol.
Iar fiecare astfel de fântână poartă numele celui care a construit-o, ele transmițându-se moștenire de la o generație la alta.
Fîntânile cu cumpănă, construite acum peste 125 de ani
Comuna Pâunești de astăzi este formată din satul cu același nume și din celălalt sat, Viișoara, având la ultimul recensământ, cel din 2021, aproape 6.000 de locuitori.
Localitatea se află în partea de nord-est a județului Vrancea, aproape de granița cu județul Bacău, pe malul stâng al râului Carecna.
Este atestată documentar pentru prima dată în 1551, locul fiind cunoscut drept „poiana Păunești”. Pe vremuri, localnicii erau răzeși (n.r. - țăranii liberi din Moldova), care trăiau în satele din împrejurimi.
În Păunești se află un loc unic în țară: centrul comunei, unde există 30 de fântâni din piatră cu cumpănă.
Conform documentelor, în anul 1897 figurau în Păunești 30 de fântâni, alte 16 găsindu-se în arealul localității Bou.
Există ideea că prima fântână ar fi aparținut dascălului Ioniță Chiriac. Tot de fântâni este legată și o legendă a locului.
Astfel, conform acesteia, numele comunei ar proveni de la un grup de păuni pierduți ai boierului Tifescu din Domnești, care boier i-ar fi găsit în zona fântânilor, de unde și numele de Păuneșt
Zona în care sunt amplasate fântânile nu depășește 2.500 de metri pătrați. Fântânile au cumpene și găleți din lemn sculptat.
Odinioară, acestea reprezentau mândria localității, fiind săpate pentru ca oamenii să aibă acces la apă într-o comună întinsă pe mai multe dealuri, unde pânza freatică se află de obicei la mare adâncime.
Citește și: Orașul unde se află cel mai vechi restaurant din România. Mihai Viteazul a mâncat acolo înainte de o bătălie
„Fântânile cu cumpănă au aproximativ 100 de ani în comuna Păunești și au fost construite de oamenii înstăriți ai localității. Două sau trei familii înstărite se uneau și construiau fântânile în centru.
Oamenii veneau cu căruțele trase de boi sau de cai și foloseau cisterne din lemn pentru a transporta apa acasă, unde o foloseau.
În trecut existau mult mai multe asemenea fântâni, dar acum au mai rămas doar aproximativ 30”, a declarat Gheorghe Popa, primarul comunei Păunești, pentru RRI.
Apa din fântâni nu mai e bună de băut
Potrivit legendelor locului, pe vremuri oamenii se trezeau dis-de-dimineață și plecau cu căruțele trase de boi către fântâni.
Așteptau la coadă pentru a lua apă atât pentru animale, cât și pentru ei. Apoi au apărut viile, iar oamenii luau apa acasă pentru a-și uda viile.
Fiecare fântână poartă numele celui care a construit-o, astfel încât toată lumea știa că mergea pentru apă „la Duman” sau „la Ichim”.
Potrivit localnicilor, fântânile sunt moștenite de la părinți. De exemplu, „Fântâna lui Berbece” este astăzi cea mai bine întreținută dintre toate, deoarece moștenitorii familiei au fost rugați de strămoșii lor să aibă grijă de ea.
„Le curățam din când în când. Le întreținem, le văruim și le punem în ordine. Unii oameni au făcut și capace pentru ele, dar pentru asta este nevoie de o sumă mare de bani.
Oamenii — și pot să dau doar câteva dintre numele celor de odinioară: Țaburași, Berbecii, Duma, Murgoci, Ifrim — aceștia erau oamenii care le-au construit. Iar apoi fântânile au fost folosite de toată lumea.
Cisternele din lemn au fost folosite pentru a aduce apa acasă până în anii 1986–1988, astfel încât oamenii să-și poată umple rezervoarele.
În prezent, comuna este racordată la sistemul de alimentare cu apă, dar oamenii continuă să o folosească pentru animale, iar unii chiar mai beau din ea, deși apa nu mai e chiar sigură pentru consum.
Pe lângă nevoia de a avea apă, localnicii au oferit și o altă explicație pentru construirea fântânilor.
Potrivit unei tradiții locale, o fântână sau o sursă de apă trebuia construită ori reparată la 40 de zile după moartea unei persoane.
În apropierea acestor surse de apă erau amplasate cruci de margine de drum, precum și cruci sau icoane.
