Ce reprezenta prima fotografie făcută în România, în 1848? Carol Popp de Szathmary, primul fotograf de război
Prima fotografie din România a fost făcută în 1848. Realizatorul ei, Carol Popp de Szathmary, a fost, de asemenea, primul fotograf de război din lume, iar ziua lui de naștere a devenit Ziua Artei Fotografice în țara noastră.
Prima fotografie din lume realizată cu un aparat de fotografiat a fost făcută în 1826 de inventatorul francez Joseph Nicéphore Niépce.
Intitulată simplu „Vedere de la fereastra din Le Gras”, este considerată cea mai veche fotografie care s-a păstrat până astăzi.
Dar nici România nu a întârziat foarte mult la întâlnirea cu noua artă ce se năștea în Europa și în lume.
Carol Popp de Szathmáry, fotograful personal al domnitorilor Alexandru Ioan Cuza și Carol I
La 11 ianuarie 1812 se năștea pictorul și fotograful Carol Popp de Szathmáry, recunoscut ca fiind primul fotograf al României și primul fotograf de război din lume.
În privința locului nașterii, deși marea majoritate a surselor menționează orașul Cluj, pe site-ul Ministerului Culturii, cultura.ro, e trecut Satu Mare, ambele localități aparținând de Imperiul Austriac, pe atunci.
Carol Popp de Szathmáry, a fost printre primii 10 fotografi din Europa și a realizat primul reportaj fotografic de război din lume.
El a surprins primele cadre în Războiul Crimeii (1853-1856), unde a imortalizat taberele şi bateriile ambelor tabere, ale ruşilor de la Calafat, Olteniţa și dincolo de Dunăre, dar şi pe ale turcilor.
Citește și: O simplă fotografie postată în vacanță te face vulnerabil. Uite cât de ușor ajungi la mâna hackerilor
Unii îl consideră pe britanicul Roger Fenton primul fotograf de război din lume, acesta realizând imagini în același război ca și Popp.
Carol Popp de Szathmáry a realizat cu aceste fotografii un album pentru care a fost premiat în cadrul Expoziţiei Universale de la Paris din 1855.
De asemenea, el a fost primul fotograf atestat oficial în România, fiind fotograful oficial al lui Alexandru Ioan Cuza, dar și al lui Carol I, potrivit webcultura.ro.
A trăit cea mai mare parte a vieții sale în București, unde, de altfel, a și murit, în 1887, la 75 de ani.
Prima fotografie din România, realizată prin tehnica numită calotipie
În tinerețe, transilvăneanul Carol Popp a avut o legătură romantică cu artistocrata Marițica Văcărescu, viitoarea soție a spătarului Costache Ghica și a doua soție a domnitorului Gheorghe Bibescu.
Pe urmele acestei pasiuni romantice, el a vizitat prima dată Bucureștiul în anul 1831, unde, la fel ca în toate celelalte locuri vizitate, a desenat locuri, costume, tradiții, dar mai ales portrete.
Citește și: Trump critică revista Time: „probabil cea mai proastă poză din toate timpurile”
Din perioada acestui prim contact al artistului cu Țara Românească datează două portrete: o schiță a lui Franz Liszt concertând și portretul realizat chiar Marițicăi Văcărescu.
Dar atras tot mai mult de arta fotografică, prima lui fotografie este o calotipie reprezentând un Amoraș din gips, fără brațe, intitulat „Cupidon cu brațe frânte”.
Calotipia, metoda din care rezulta o imagine în care culorile erau inversate în stilul negativului, este inscripționată în germană: „Die aller erste Photographie die ich gemacht habe im Jahre 1848 November” („Această fotografie este prima pe care am făcut-o în noiembrie 1848”).
Aceasta e considerată data apariției primei fotografii în România, nedescoperindu-se alta mai veche până la ora actuală.
Imaginea a fost realizată de fotograf în atelierul său de pe Calea Victoriei din București (pe atunci Podul Mogoșoaiei) și înfățișează o statuetă din colecția personală a artistului.
În timpul Războiul de Independenţă din 1877-1878, Szathmári a fost pentru a doua oară reporter de război și a călătorit în Bulgaria alături de domnitorul Carol, fotografiind şi realizând schiţe în spatele frontului.
Carol Popp de Szathmáry a fotografiat numeroase personalități ale României din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, începând cu Alexandru Ioan Cuza și continuând cu Carol I, Mihail Kogălniceanu, Ion C. Brătianu și alți oameni poitici, dar și confrați artiști, inclusiv pictori precum Nicolae Grigorescu.
În paralel cu activitatea lui Carol Popp de Szathmáry, apar și primele fotografii panoramice ale Bucureștiului.
Din câte știm până acum acest lucru s-a întâmplat în 1856, iar fotograful a fost Ludwig Angerer (1827-1879), un farmacist austriac.
Fotografiile cu pricina se pare că ar fi fost comandate de armata habsburgică pentru a avea o viziune asupra Bucureștilor de altădată.
În fotografiile semnate de Angerer (1827-1879) se văd o serie de construcții dispărute, dar și modificările ce au intervenit asupra Dâmboviței și a unor cartiere.
Dar lui Carol Popp de Szathmáry îi datorăm apariția și dezvoltarea artei fotografice din România, de aceea ziua sa de naștere a fost declarată și Ziua Artei Fotografice în țara noastră.
