Brățările dacice sunt autentice sau false? Trei dintre instimabilele bijuterii de aur create de strămoșii noștri au ajuns pe mâna hoților, după ce au fost furate din Muzeul Drents din Olanda, împreună cu o altă piesă de patrimoniu, Coiful de la Coțofenești. Dar, de-a lungul anilor, în mediul academic a existat o puternică polemică în privința adevăratei origini a acestor
Brățările dacice sunt originale sau false? Cine le-ar fi făcut? Câte s-au descoperit în România?
Deși au rămas în umbra Coifului de la Coțofenești, eventuala pierdere a celor trei brătări dacice furate din Muzeul Drents din Assen, Olanda, în noaptea de 24 spre 25 ianuarie ar reprezenta o lovitură la fel de dură dată patrimoniului cultural românesc.
Considerate „descoperirea secolului XXI”, spiralele făcute din aur au fost obiectul traficului de antichități, lucru care a făcut ca doar o parte dintre ele să se afle în proprietatea statului român
Cele dintâi brățări spiralice dacice (cele de la Orăștie și Hetiur) au fost salvate și păstrate abia după mijlocul secolului al XIX-lea, scrie arhitectura-1906.ro.
Ulterior, aveau să fie descoperite întâmplător și alte piese asemănătoare, niciodată însă prin cercetări arheologice sistematice.
Citește și: Câte coifuri dacice s-au descoperit în România? Doar două se mai află în țară. Unde sunt celelalte?
Și aceasta, tocmai datorită faptului că, adesea, obiectele de preț preistorice nu au fost abandonate în așezări, ci au fost îngropate în mediul natural, în locuri greu accesibile sau mai puțin umblate.
Descoperite pe pante abrupte și împădurite, tezaurele cu brățări de aur se integrează unui peisaj cultural unic, marcat în mod cu totul excepțional de fortificații și sanctuare, de terase săpate în roca Dealului Grădiștii și a Dealului Căprăreața.
Brățările dacice de aur descoperite la Sarmizegetusa Regia au fost considerate tezaure rezervate elitei dacilor și zeităților acestora.
Motivul șarpelui apare pe toate brățările dacice - Foto: Profimedia Images
Aurul era considerat sfânt și era destinat zeilor și spiritelor, după cum afirma cercetătoarea dr. Barbara Deppert Lippitz, unul dintre cei mai importanți experți în artefacte antice produse din metale prețioase.
Aceasta a fost, de altfel, omul de știință care a confirmat pentru prima dată autenticitatea spiralelor dacice împodobite cu capete de dragon, furate din capitala dacilor.
Cel puțin 24 de brățări dacice de aur au fost descoperite doar de braconieri, între anii 1999 - 2001, la Sarmizegetusa Regia, județul Hunedoara.
Însă, doar 13 dintre ele au mai rămas în patrimoniul României, fiind recuperate în perioada 2007 - 2011.
Din păcate, cele trei brățări furate din Muzeul Drents din Olanda, alături de Coiful de la Coțofenești, a făcut ca numărul acestora, aflate în proprietatea statului român, să se reducă la 10.
Citește și: Care a fost cel mai mare jaf dintr-un muzeu din România? Lucrările furate, estimate la 25.000.000 $
De peste un deceniu, restul de 11 astfel de spirale de aur, găsite de braconieri la începutul anilor 2000 în Sarmizegetusa Regia și traficate apoi pe piața neagră a antichităților, sunt date în urmărire internațională.
Brățările redate patrimoniului național au greutatea între 700 de grame şi 1,2 kg, iar unele dintre cele brăţările cărora le-a fost pierdută urma ar ajunge la o greutate de chiar și 1,7 de kilograme, potrivit adevarul.ro.
Ele au fost realizate, cel mai probabil, din aur aluvionar extras din Transilvania cu o puritate extrem de ridicată.
Potrivit aceleiași Barbara Deppert Lippitz, sprialele din aur masiv sunt „cele mai senzaţionale descoperiri ale ultimului secol”.
Ea a confirmat autenticitatea tezaurelor, arătând că brăţările au fost realizate de meşterii din vremea dacilor într-o manieră rar întâlnită, de ştanţare şi batere la rece.
Dar de unde a apărut suspiciunea unora că aceste adevărate opere de artă de o valoare inestimabilă pentru istoria României, dar și pentru arta umanității nu ar fi autentice, că nu ar fi de pe vremea dacilor?
Barbara Deppert Lippitz, expertul de renume mondial care a autentificat brățările dacice de aur - Foto: mnir.ro
La un deceniu de la recuperarea celei de-a treisprezecea spirale antice de aur, povestea brăţărilor dacice continuă să stârnească unele controverse. Inculpaţii condamnaţi pentru implicarea în traficul artefactelor au contestat autenticitatea acestora.
Unii dintre ei au susţinut că brăţările dacice au fost, de fapt, opera unui bijutier din Deva, Sorin Popa, decedat între timp, în anul 2006.
Acesta ar fi realizat obiectele din kosoni de aur reciclaţi, pentru a creşte profitul traficanţilor de comori.
Afirmațiile inculpaţilor au fost respinse de anchetatori. De asemenea, mai mulţi oameni de ştiinţă care le-au cercetat au ajuns la concluzia că spiralele au fost realizate în antichitate, nicidecum în contemporaneitate.
Cum numărul și prestigiul experților care au susținut originea dacică a podoabelor este mult mai mare, ne vom opri asupra celor care au contestat acest lucru, susținând că sunt falsuri.
În 2007, anul în care primele cinci brăţări dacice din Sarmizegetusa Regia fuseseră recuperate de autorităţile române, a avut loc o dezbatere, în Sala de consiliu a Academiei Române, asupra autenticităţii lor, la care au luat parte mai mulţi oameni de ştiinţă.
Surprinzător pentru mulți, opiniile asupra originii artefactelor au fost împărţite, iscându-se multe controverse.
Citește și: VIDEO A plătit 30.000 de lei pe coiful din tezaurul dacic furat în Olanda. Cine l-a donat statului?
Probabil că cel mai înfocat contestatar al autenticității brățărilor a fost arheologul şi numismatul Constantin Preda, decedat în anul următor, 2008. la vârsta de 83 de ani.
În argumentarea opiniei sale Preda invoca absenţa aurului din Dacia preromană şi consideră acest argument ca fiind imbatabil.
Punctul său de vedere se întemeia şi pe respingerea autenticităţii monedelor dacice Koson, considerate în totalitatea lor ca fiind falsuri renascentiste. Singurele monede de aur autentice din Dacia preromană ar fi fost, conform lui Preda, aureii imperiali de import.
Arheologul mai contest și relatările despre condiţiile de descoperire a brăţărilor de aur şi atrăgea atenţia asupra faptului că acestea au apărut pentru prima oară, în mod cert, abia în comerţul de antichităţi.
Unicitatea brăţărilor de aur era percepută de Constantin Preda ca suspectă şi contrastantă în cadrul orfevreriei dacice, adică al meșteșugului creării obiectelor de artă din metale prețioase.
„Civilizaţia geto-dacică a fost una a argintului. După cum ne demonstrează din plin descoperirile şi cercetările arheologice efectuate de-a lungul a mai bine de două secole, geto-dacii, în istoria lor de peste jumătate de mileniu, nu au utilizat aurul în vreun fel. În niciuna din principalele aşezări şi cetăţi geto-dacice nu s-a găsit niciun obiect de aur de factură locală.
Nici în numeroasele tezaure de vase şi obiecte de podoabă dacice din argint nu a apărut nicio piesă de aur.
Apariţia insolită, meteorică, a unei singure categorii de obiecte de aur în cuprinsul unei civilizaţii cu late caractere bine stabilite este imposibil de explicat”, susţinea Constantin Preda, în 2007. conform lucrării „Puncte de vedere asupra brăţărilor dacice de aur. O dezbatere în cadrul Academiei Române”, scrisă de Daniel Spînu.
El a mai ținut să precizeze și faptul că mediile ştiinţifice din România fuseseră sesizate de către arheologul Nubar Hamparţumian asupra existenţei brăţărilor încă din anii 2003–2004 şi că primele reacţii de atunci ar fi contestat şi ele autenticitatea acestor piese.
În sfârşit, în susținerea afirmațiilor sale, Preda a mai spus că tehnica brăţărilor nu ar fi antică, iar încercările de a autentifica brăţările prin intermediul unor analize metalografice ar fi sortite eşecului, în lipsa unui repertoriu de mostre autentice numeric consistent, mai nota Spînu.
Însă afirmațiile lui Constantin Preda au fost contrazise de o mulțime de alți istorici care au susținut autenticitatea brățărilor dacice, acesta fiind punctul de vedere care s-a impus, lucru confirmat inclusiv de experta de talie mondială Barbara Deppert Lippitz, după cum am arătat mai sus.
Însă un argument puternic, deși fără legătură strictă cu istoria, a adus inclusiv comisarul şef Aurel Condruţ, la acea vreme şef al Serviciului de Protejare a Patrimoniului Naţional Cultural, implicat în anchetarea traficului de comori dacice.
Acesta a punctat faptul că ideea falsului spiralelor a fost avansată, de fapt, chiar de către cei anchetați pentru furtul brățărilor.
„Colonelul Condruţ a contestat probitatea poziţiei exprimate de Constantin Preda, a relatat pe scurt ancheta întreprinsă la locul descoperirii brăţărilor şi a afirmat că groapa din care provin aceste piese s-ar fi aflat sub rădăcinile unui copac, o conjunctură care ar infirma ipoteza îngropării lor recente.
Şeful serviciului Protecţia Patrimoniului a mai atras atenţia asupra faptului că versiunea producerii recente a brăţărilor (de către un bijutier contemporan decedat) a fost avansată spre disculpare de către căutătorii de comori anchetaţi”, mai scria Daniel Spînu în lucrarea menționată, „Puncte de vedere asupra brăţărilor dacice de aur. O dezbatere în cadrul Academiei Române”.
Dacă problema autenticității brățărilor dacice se pare a fost tranșată definitiv rămâne de văzut când sau dacă cele trei spirale furate din uzeul olandez vor mai reveni vreodată în țară, în starea în care au plecat ori vor fi și ele pierdute pentru totdeauna.
