Noua lume a lui Xi Jinping. Totalitarism 2.0. Demonstrații de forță. Armată consolidată

China și-a propus – și a reușit – să intre pentru cel puțin o săptămână în prim-planul atenției lumii întregi. Și să lanseze semnale puternice către aliați și potențiali inamici. Bun venit, așadar, în noua lume a lui Xi Jinping și a prietenilor săi!

Două evenimente au dominat agenda: summitul Organizației de Cooperare Shanghai (SCO) de la Tianjin, și sărbătorirea a celei de-a 80-aniversări a capitulării Japoniei cu o paradă militară masivă, în Beijing.

„La optzeci de ani de la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, lumea se confruntă din nou cu alegerea între război și pace“, a declarat președintele Chinei, Xi Jinping. Printre invitații de onoare s-au numărat liderul rus Vladimir Putin, premierul indian Narendra Modi, liderul nord-coreean Kim Jong-un, președintele din Belarus, Alexander Lukașenko.

Marcarea victoriei asupra Japoniei printr-o uriașă paradă militară  a avut un puternic substrat politic. Beijingul vede preluarea suveranittății asupra Taiwanului ca o continuare a ordinii din 1945. La data capitulării Japoniei, comuniștii lui Mao nu preluaseră puterea în capitala chineză, iar preluarea insulei pe care s-a refugiat „vechea Chină“ și care își menține sistemul democratic, este văzută ca momentul final al încheierii unui ciclu istoric.

Propaganda chineză vrea să inducă o nouă interpretare a istoriei, în care conferă comuniștilor lui Mao meritele înfrângerii militarismului japonez, ocultând contribuția esențială a aliaților pe teatrul de război din Pacific sau bombardamentele atomice ale Statelor Unite.

Dar ce a vrut să transmită liderul chinez cu mesajul său despre pace sau război? Cel mai probabil, că lumea ar face mai bine să aleagă „pacea“ în accepțiunea chinezească. Dacă nu, va avea război.

Așadar, un mesaj de diplomație și putere, pentru a arăta că ordinea globală nu se mai negociază doar în Occident.

Liderul chinez care a acumulat cea mai multă putere după Mao rescrie istoria celui de-Al Doilea Război Mondial și lansează avertismente la adresa Occidentului - Foto: Profimedia Images

A fost, bineînțeles, un mesaj adresat națiunilor cu care China se învecinează în Pacific: „nu aveți nicio șansă de a contesta extinderea influenței noastre“. A fost și un puternic mesaj adresat Taiwanului și aliatului său american, că orice contestare a unei invazii asupra insulei va fi sortită eșecului.

Multe dintre armele care au defilat în Piața Tiananmen sunt sisteme „anti-acces“, menite să împiedice marina și forțele aeriene ale Statelor Unite să utilizeze apele și spațiul aerian din jurul Taiwanului, în cazul în care Beijingul s-ar decide să invadeze insula.

Și a mai fost un avertisment generalizat la adresa Occidentului: nu mai sunteți puterea dominantă, China este aici și are aliați puternici.

Pivotarea Indiei și eșecul lui Trump

Beijingul se prezintă drept factorul stabilizator al Sudului Global și al acelei părți a lumii nealiniate la valorile democrației și statului de drept. Iar, din această perspectivă, prezența lui Narendra Modi a fost marea lovitură.

India este, în principiu, considerată pe scară largă drept o democrație („cea mai mare din lume“, după numărul de potențiali alegători). Și aceasta, cu toată deriva naționalist-autoritaristă sub conducerea lui Modi.

Dar prezența lui Modi alături de Xi și Putin vine după ce Donald Trump a deteriorat relația Washingtonului cu New Delhi pentru o lungă perioadă.

Liderul de la Casa Albă a impus tarife unilaterale de 50%, drept pedeapsă pentru cumpărarea de către India a unor cantități uriașe de petrol rusesc, contribuind astfel la alimentarea mașinii de război a lui Putin.

Numai că gestul abrupt a lui Trump nu a fost de natură să aducă vreo schimbare în politica Indiei. Aceasta nu numai că a continuat să cumpere petrol rusesc, dar iat-o alături de China, rivalul strategic al Statelor Unite.

Aliații Chinei sunt uniți deocamdată de aversiunea față de Occident și mai cu seamă față de Statele Unite - Foto: Profimedia Images

Mult timp Occidentul a văzut în India o contrapondere față de China, dar iată-l pe Narendra Modi trecând peste multiplele piedici și probleme în relația cu China și venind alături de Xi Jinping.

Mișcarea bruscă a lui Donald Trump a șocat India, care credea că poate sta la adăpost față de acțiunile impredictibile ale lui Donald Trump tocmai grație relației speciale dintre cei doi lideri.

În februarie, Modi a fost primit în Biroul Oval, iar întâlnirea a fost plină de amabilități.

Întoarcerea cu 180 de grade a lui Trump, departe de a-l „aduce la ordine“ pe Narendra Modi, i-a zgândărit la culme orgoliul acestuia din urmă, care și-a construit în timp imaginea de lider respectat în lume.

O alianță de conjunctură

Dar cât de puternică este, până la urmă, alianța din jurul Chinei? China urmărește să conducă Sudul Global, promovând o ordine mondială multipolară în care influența Occidentului se reduce.

Beijingul și-a crescut în ultimele decenii influența în diferite zone ale lumii, dar, la sfârșitul zilei, rezultatele rămân incerte. Promisiunile de dezvoltare prin intermediul investițiilor chinezești și proiectele de „centuri și drumuri“ din „noul Drum al Mătăsii au fost în mică parte îndeplinite.

În zonele din Asia, Africa și Europa de Est în care și-a întins influența, apar tot mai multe acuzații potrivit cărora China extrage rente prin intermediul unor contracte oneroase și prea puține mai sunt resursele care rămân pe loc.

State precum Sri Lanka sau Muntenegru au fost în situație de colaps din cauza datoriilor către China. Serbia este zguduită de proteste care au izbucnit după prăbușirea unui acoperiș al gării din Novi Sad, în noiembrie, soldată cu moartea a 16 persoane.

Vladimir Putin s-a simțit încurajat să intensifice bombardamentele asupra Ucrainei după parada de la Beijing, într-o sfidare la adresa lui Donald Trump - Foto: Profimedia Images

Gara tocmai fusese renovată de o firmă chineză, în cadrul emblematicului proiect al liniei ferate Belgrad-Budapesta. Un proiect pe care cele două guverne iliberale au deciz să-l realizeze în parteneriat cu China.

Dar multe alte state au expuneri periculoase la datoriile chinezești, cum ar fi Pakistan, Djibouti, Etipoia, Laos, Republica Democratică Congo.

Într-un război prelungit, în care nu și-a atins  obiectivele strategice – impunerea unui guvern-marionetă la Kiev și retragerea NATO pe aliniamentele din 1997 – Rusia este tot mai dependentă de ajutorul chinezesc.

Sancțiunile au izolat Kremlinul de principalele sale piețe, iar China profită din plin. Acum, ea este cea care dictează prețurile, termenii și obligă Moscova să semneze contracte care o transformă într-un furnizor captiv de materii prime.

Drept urmare, Rusia devine complet dependentă de voința Beijingului, în schimbul unui sprijin tehnologic pentru continuarea războiului.

Rusia are tot interesul de a se alinia Chinei în încercarea de a contesta influența SUA, dar propriile sale interese economice sunt grav afectate pe termen mediu și lung de această nouă dependență.

India menține un echilibru delicat, între intenția de a da o palmă administrației de la Casa Albă și problemele din relația cu China: rivalități economice și comerciale, diferende de frontieră care adesea se soldează cu confruntări armate.

Marii jucători ai SCO sunt uniți de aversiunea față de Occident și Statele Unite în special, dar nu au un set comun de valori în jurul cărora să clădească solidarități pe termen lung. 

O armată întărită, dar netestată în luptă

Dar este armata Chinei o sperietoare globală? Arsenalul prezentat în Piața Tienanmen a fost impresionant. Resursele umane pe care Beijingul le poate antrena sunt, de asemenea, uriașe. Dar acest potențial nu a fost testat până acum în condiții de confruntare reală.

China a urmărit cu mare atenție aventura Rusiei în Ucraina și, cu siguranță, a tras concluziile necesare văzând dificultățile neașteptate cu care s-a confruntat ceea ce se considera a fi cea de-a doua armată a lumii.

În 2025, China se consideră a fi pe locul 3 în topul celor mai puternice forțe armate la nivel global, conform indicelui Global Firepower (GFP).  China este clasată pe locul 3 din 145 de țări evaluate, cu un scor Power Index de 0,0788 (un scor mai mic indică o armată mai puternică).

Armata chineză s-a consolidat vizibil, dar rămâne mult în urma Statelor Unite și a NATO - Foto: Profimedia Images

China deține cea mai numeroasă armată din lume, cu aproximativ două milioane de militari activi.

Bugetul de apărare al Chinei pentru 2025 este estimat la aproximativ 240 de miliarde de dolari, ceea ce o face al doilea cel mai mare cheltuitor militar la nivel global. Totuși, se află la mare distanță de Statele Unite, care alocă peste 800 de miliarde de dolari programelor militare. În mod clar, China se află mult în urma NATO, din acest punct de vedere. Mai ales după ce aliații au decis să-și crească semnificativ bugetele de apărare.

Armata Populară de Eliberare (PLA) a Chinei a trecut însă în ultimii ani printr-o modernizare semnificativă, concentrându-se pe capacități de război de înaltă tehnologie, inclusiv arme hipersonice, sisteme de inteligență artificială și tehnologie avansată de rachete. Rapoartele sugerează că 20% sau mai mult din bugetul militar este alocat cercetării și dezvoltării. China deține cea mai mare flotă din lume după numărul de nave, deși capacitatea ei de acoperire globală rămâne sub semnul întrebării. Se estimează ar deține peste 600 de focoase nucleare, ceea ce reprezintă o creștere semnificativă.

Chiar și așa, puterea sa nucleară rămâne de 8-9 ori în urma Rusiei sau a Statelor Unite și depășind-o doar cu puțin pe cea a Franței și Marii Britanii luate împreună ( circa 540 de focoase). China își extinde și își modernizează flota de avioane de vânătoare și drone.

Strategia Chinei vizează cu precădere presiunea crescândă asupra Taiwanului, cu numeroase exerciții în jurul insulei. De asemenea, este urmărită creșterea dominației în Marea Chinei de Sud.

Răspunsul pe mai multe voci al Occidentului

Într-o reacție rapidă la parada de la Beijing, președintele Donald Trump a acuzat China și Rusia de complot împotriva Statelor Unite, împreună cu Coreea de Nord.

Cert este că Vladimir Putin pare să se fi simțit întărit de vizita în China. Rusia a lansat asupra Ucrainei cele mai puternice bombardamente de la începutul războiului, iar dictatorul de la Kremlin a pus sub semnul întrebării utilitatea unei întâlniri cu președintele ucrainean Volodimir Zelenski, pentru a pune capăt războiului. Pentru a reveni la scurt timp, punând o condiție imposibilă pentru un eventual summit: ca acesta să aibă loc la Moscova.

La o zi după parada de la Beijing, „Coaliția Voluntarilor“ formată din peste 30 de țări s-a întâlnit la Paris pentru a discuta viitoarele garanții de securitate pentru Ucraina.

Aliații din „Coaliția Voluntarilor“ au transmis, la Paris, un nou mesaj de sprijin pentru Ucraina, imediat după parada militară de la Beijing, și au pus bazele viitoarei forțe de garantare a păcii - Foto: Profimedia Images

În calitate de gazdă, Emmanuel Macron a anunțat că 26 de state s-au angajat să furnizeze trupe. După conferință, la care unii lideri au participat prin legătură video, a avut loc o convorbire telefonică de grup cu președintele SUA, Donald Trump. A fost primul răspuns occidental la provocarea chineză și la puseul violent al Rusiei. Dar implicarea Americii în efortul de menținere a păcii în Ucraina, după eventualul armistițiu, rămâne sub semnul întrebării.

Secretarul general al NATO a fluturat un avertisment sumbru la adresa lui Donald Trump.

El a descries invazia rusească drept „cel mai evident exemplu“ de amenințări de securitate și a avertizat și că provocarea nu se va opri, chiar în cazul încetării ostilităților în Ucraina.

Secretarul general al NATO a afirmat că China, Iranul și Coreea de Nord pot reprezenta o provocare comună și i-a pus în față lui Donald Trump posibilitatea ca Rusia să atace Europa în timp ce China se va îndrepta împotriva Taiwanului. Un scenariu la care Occidentul nu pare a avea un răspuns coerent în momentul de față.

Diviziunile în tabăra occidentală sunt evidente. Din Europa se aud critici severe la adresa lui Donald Trump, care și-a provocat aliații cu un război al taxelor vamale, în timp ce a cultivat ambiguități în relațiile cu Rusia și chiar China.

Rezultatele? China a rezistat tarifelor impuse de către Statele Unite în timp ce Vladimir Putin nu a dat niciun semn că este pregătit să înceteze luptele, în ciuda întâlnirii din Alaska.

Trump tocmai și-a amenințat partenerii europeni cu noi sancțiuni comerciale din cauza reglementărilor în domeniul tehnologic, iar Bruxelles a răspuns cu o amendă de 2,9 miliarde de euro pentru motorul de căutare Google.

Potrivit rapoartelor din presa internațională, Statele Unite încep reducerea treptată a asistenței militare destinate țărilor din imediata vecinătate a Rusiei. Statele Baltice vor fi cele mai afectate. De asemenea, potrivit rapoartelor de presă, Washingtonul și-a informat aliații europeni că se retrage din efortul comun de combatere a propagandei Rusiei și Chinei. Structura, înființată de președintele Biden, a fost desființată de noua administrație, ceea ce a făcut ca voci de pe continentul european să compare aceasta cu o retragere militară a Statelor Unite.

În același timp, administrația SUA tocmai și-a compromis relațiile cu Coreea de Sud, un alt stat cheie în stăvilirea expansiunii chineze.

Întâlnirea din 15 august din Alaska nu a adus nicio perspectivă palpabilă pentru pace. De atunci, Donald Trump a continuat să pună presiune pe aliații Americii. China profită - Foto: Profimedia Images

Un număr de 300 de angajați coreeni ai unei fabrici Hyunday din Statele unite au fost reținuți și încătușați de autoritățile de imigrare. Departe de a fi migranți veniți să muncească la negru, coreenii erau angajați calificați, aduși cu toate formele legale de către o mare companie. Toți cei 300 au fost repatriați prin eforturile statului coreean, dar gestul a înveninat relațiile dintre Washington și Seul.

Într-una din numeroasele sale volte și reveniri, Donald Trump a amenințat din nou Rusia cu sancțiuni, în urma bombardamentelor masive care au lovit reprezentanța UE de la Kiev și apoi sediul guvernului Ucrainei.

Trump ar vrea să acționeze pârghia petrolieră. Țările OPEC+ au fost de acord să crească producția, ceea ce ar trebui să preseze în direcția scăderii prețului. Rusia ar urma să fie astfel privată de venituri importante pentru alimentarea mașinii de război și pusă în fața perspectivei colapsului economic. Nu numai India, ci și alți aliați ai Chinei ar putea fi supuși sancțiunilor.

Trump le-a cerut europenilor să renunțe, la rândul lor, la schemele sofisticate de achiziționare a petrolului rusesc însă, în cadrul convorbirii care a încheiat reuniunea „Coaliției Voluntarilor“, elefanții din camera au fost tocmai suporterii vocali ai lui Trump de pe Vechiul Continent: Ungaria și Slovacia.

Deloc întâmplător, cele două țări au fost reprezentate oficial la parada de la Beijing, prin ministrul de Externe Péter Szijjártó, respectiv premierul  Robert Fico.

Acesta din urmă a acceptat însă o întâlnire fulger cu președintele Zelenski, în orașul ucrainean de frontieră Ujgorod, la scurt timp după parada lui Xi Jinping. Fico a promis că va susține aderarea Ucrainei la UE. Probabil, gestul lui Fico este o urmare a convorbirii liderilor UE cu Donald Trump. Budapesta, însă, se ține tare.

Și tocmai acest peisaj fragmentat al Occidentului favorizează poziția Chinei. Cu o Americă impredictibilă și gata să-și lovească aliații, Xi Jinping nu are prea multe de făcut în afară de a aștepta ca fructele coapte să-i cadă în coș.

Donald Trump poate acum să vadă adevărul în față: tentativa sa de a se înțelege personal cu Vladimir Putin și Xi Jinping a eșuat. În același timp, nu poate acționa în forță împotriva Rusiei, de teamă că o va arunca definitiv în brațele Chinei. El încă mai speră că va sparge alianța din jurul lui Xi.

Prețul plătit pentru această lecție amară primită de Donald Trump este unul uriaș: ridicarea umbrei tot mai amenințătoare a Chinei - cu sistemele ei de supraveghere, cu secțiile de poliție clandestine care deocamdată îi vânează pe disidenții chinezi, dar, mai târziu, poate, și pe cei localnici, cu internet sub control, cu credite sociale și un sistem totalitar 2.0 din care nimeni n-are șanse de scăpare.

Dar este China de neoprit, așa cum a spus președintele Xi Jinping?

În plan militar, China a făcut progrese remarcabile, dar este departe de statutul de superputere.

„Occidentul colectiv“ este  încă mult mai puternic. Economia Chinei este cu puțin mai mică decât cea a Uniunii Europene, potrivit datelor Băncii Mondiale. În cele din urmă, cheia se află tot în tabăra occidentală. Cu o condiție: să dea dovadă de unitate și coerență în acțiune.