Cel mai mare jaf dintr-un muzeu din România a avut loc, în mod paradoxal, în comunism, în 1968, când la conducerea țării se afla, deja de trei ani, Nicolae Ceaușescu. Cele opt lucrări furate erau estimate la acea vreme la 25.000.000 dolari, abia după multe decenii reușindu-se recuperarea a doar patru dintre ele.
Care a fost cel mai mare jaf dintr-un muzeu din România? Lucrările furate, estimate la 25.000.000 $
Cel mai mare jaf de artă din România s-a petrecut în noaptea de 26/27 mai 1968, când s-au furat de la Muzeul Național Brukenthal din Sibiu opt lucări de pictură europeană, estimate pe atunci la 25 de milioane de dolari.
La valoarea de astăzi a dolarului, tablourile respective ar valora de cel puțin 9 ori mai mult, adică 225 de milioane de dolari, ținând cont că 1 dolar din 1968 echivalează cu 9,04 dolari actuali, conform minneapolisfed.org.
Ancheta s-a finalizat în 1972, concluzia fiind „autor necunoscut”, iar 4 din cele 8 lucrări nu au mai fost găsite. Dar ce s-a întâmplat, de fapt?
Citește și: VIDEO A plătit 30.000 de lei pe coiful din tezaurul dacic furat în Olanda. Cine l-a donat statului?
La începutul lunii mai 1968, conducerea Muzeului Brukenthal a decis să înlocuiască parchetul și instalațiile electrice din sălile de la etajul II al palatului. Din acest motiv, singura expoziție deschisă publicului, formată din peste 30 de tablouri, era amenajată la etajul I.
Furtul a fost descoperit în dimineața zilei de 28 mai, înainte de ora deschiderii muzeului pentru vizitatori.
Era o zi de marți, iar instituția fusese închisă cu o zi înainte, lunea fiind ziua de pauză pentru majoritatea instituțiilor muzeale.
Pictura lui Anton van Dyck, ucenicul marelui Rubens, „Moartea Cleopatrei”, nu a fost găsită nici până astăzi - Foto: arhiva
În jurul orei 9.00, supraveghetoarea Maria Ciuciu a observat, în partea stângă a Sălii Baroc, o ramă de tablou goală, rezemată de un dulap tip secretaire. Pe jos erau împrăștiate bucăți de carton.
Îngrozită, femeia i-a alertat imediat pe paznic, care l-a anunțat pe Theodor Ionescu, șeful Galeriei de Artă a muzeului, care a sunat la Miliție, ulterior fiind anunțat și Nicolae Lupu, directorul de atunci al instituției.
Cu stupoare, angajații muzeului au constatat dispariția a încă șapte tablouri.Hoții dăduseră o lovitură de excepție: lipseau din muzeu opt pânze din cele 36 de lucrări expuse. Iată lista lor:
- Anton van Dyck - „Moartea Cleopatrei”,
- Frans van Mieris cel Bătrân - „Bărbat cu pipă la fereastră”,
- Jorg Breu - „Portret de bărbat”,
- Anonim german (posibil Hans Holbein cel Tânăr) - „Bărbat cu haină de blană”,
- Christoph Amberger - „Portret de bărbat”,
- Tiziano Vecellio da Cadore (Tizian) - „Ecce homo”,
- Rosalba Carriera - „Portretul unei tinere femei” (o miniatură pictată pe fildeș),
- Albrecht Bouts – „Autoportret”
Sub o vitrină, s-a găsit un chiștoc de țigară „Carpați” cu filtru, iar sub un calorifer, câteva unelte ambalate în hârtie obișnuită, folosită în magazine.
Descoperirea a generat panică printre muzeografi, iar vestea despre furtul tablourilor s-a răspândit rapid în oraș.
Cercetările au început în jurul orei 15.00, în ziua de 27 mai, și au continuat până a doua zi spre seară.
Citește și: Marele jaf de la Muzeul Brukenthal, subiect de documentar. Un singur tablou valora 25 de milioane $
Anchetatorii au descoperit că două dintre ușile sălilor de la etajul I fuseseră forțate: una din interior și cealaltă, care dădea spre scările ce urcau la etajul II, din exterior.
Acest indiciu i-a condus la concluzia că furtul a fost comis de două persoane. Se presupune că ambele au intrat în muzeu ca vizitatori și, după ora de închidere, s-au ascuns la etaje diferite, după care au reușit să iasă din instituție și să se facă nevăzuți.
Lucrarea „Ecce Homo” a lui Tizian se numără printre cele patru opere de artă recuperate în 1998 - Foto: Muzeul Brukenthal
Ancheta a fost realizată de 40 de milițieni coordonați de colonelul Dumitru Ceacanica, adus special din București, și de procurorul Mihai Stoica, conform dosaresecrete.ro.
Locuințele angajaților muzeului au fost percheziționate minuțios, timp de mai multe luni, dar efortul nu s-a finalizat nici prin identificarea autorilor, nici prin recuperarea tablourilor dispărute.
S-a bănuit că hoții au părăsit Sibiul imediat după furt, cu acceleratul de noapte Wienerwaktzer.
Cazul a fost clasat pentru că infracțiunea s-a prescris la 1 iunie 1983, după 15 ani de la producerea evenimentului. Zvonurile legate de celebra spargere de la Brukenthal au continuat însă să circule în epocă.
S-a spus, de pildă, că tablourile au fost furate de hoți plătiți fie de către unul dintre urmașii baronului von Brukenthal, fie de urmașii foștilor proprietari ai operelor de artă. Identitatea celor din urmă nu este însă cunoscută, pentru că, în registrul baronului Samuel von Brukenthal, numele acestora nu au fost notate.
Totuși, a existat un suspect principal, mai degrabă un „țap ispășitor” - chiar Theodor Ionescu, muzeograful de la Brukenthal.
Citește și: Cel mai mare jaf din România, comandat de un ministru de interne comunist. Care a fost prada?
El fusese o perioadă muzeograf principal al Colecției Zambaccian din București, apoi s-a mutat la Constanța, unde s-a angajat ca profesor de sport la o școală de cartier.
Câțiva ani mai târziu s-a stabilit la Sibiu, împreună cu soția, unde a început să predea ore de educație fizică la două școli. După un an i s-a oferit ocazia să ocupe postul vacant de muzeograf-șef al Galeriei de artă de la Brukenthal.
A fost cel care a descoperit în depozitele muzeului lucrări incredibile ale unor mari pictori sau atribuite eronat unor artiști mai obscuri. Este și cazul unei celebre picturi a lui Jan van Eyck, „Omul cu tichia albastră”.
Dar, din vedetă a muzeografiei românești, Ionescu a devenit, brusc, „inamicul public nr. 1”. Cum? Securitatea și Miliția aveau ordin de la cel mai înalt nivel al partidului să rezolve furtul operelor de artă, furt ce fusese raportat tuturor polițiilor din lume, potrivit jurnalul.ro.
În 1971, Theodor Ionescu, principalul suspect al anchetatorilor, a fost arestat și pus sub acuzare pentru furtul celor opt tablouri din colecția muzeului.
Dar cum nu existau probe clare care să arate clar că Ionescu era autorul furtului, i s-a înscenat un proces de luare de mită, în baza declarațiilor date de colaboratori ai muzeografului și de colecționari.
Aceștia din urmă au spus că au vândut muzeului tablouri și i-au dat lui Ionescu mită ca să încheie tranzacția. Pe baza acestor mărturii, Ionescu a fost condamnat la 6 ani de închisoare.
Cele patru tablouri furate și încă nerecuperate, în urma jafului din 1968 - Foto: Facebook/Brukenthal National Museum / Muzeul Național Brukenthal
Deși ancheta a durat patru ani, singurul verdict oficial stabilit la final a fost că în autorii jafului din noaptea de 26/27 mai mai 1968, la Muzeul Brukenthal au fost profesioniști, veniți din străinătate.
Aceștia s-ar fi ascuns printre vizitatori, apoi, noaptea, cunoscând foarte bine locul, au operat, scoțând pânzele din rame.
În 1972, Dumitru Ceacanica a renunțat la ideea că tablourile mai sunt în România și a închis ancheta cu „AN” - Autor Necunoscut.
După trei decenii de la jaf, în 1998, au fost recuperate cu ajutorul Interpol, 4 dintre cele lucrări furate de Brukenthal, ele fiind expuse în continuare publicului:
Este vorba de Aelbrect Bouts - „Autoportret”, Tizian - „Ecce Homo”, Frans van Mieris cel Bătrân - „Bărbat cu pipă la fereastră” și Rosalba Carriera - „Portret de femeie”.
Potrivit unei știri transmise de Agenția Reuters în acea perioadă, tablourile au fost găsite la un român care a explicat autorităților americane cum au intrat obiectele de artă în posesia lui.
Persoana respectivă fugise din țară în perioada comunistă, trecând înot Dunărea în Iugoslavia. De aici a ajuns în Austria, unde a cerut azil politic.
În 1971, a întâlnit o femeie bine îmbrăcată, pe nume Lani, care i-a vândut cele patru tablouri pentru suma de 1.200 de dolari.
Bărbatul a susținut că nu avea habar că acestea erau furate și le-a declarat ca fiind ale lui când s-a mutat în Statele Unite.
Au rămas în continuare dispărute celelalte 4 lucrări furate: Anthony van Dyck - „Moartea Cleopatrei”, Christoph Amberger - „Portret de bărbat”, Jörg Breu - „Portret de bărbat” și Anonim german (posibil Hans Holbein cel Tânăr) - „Portret de bărbat”.
După aproape 57 de ani de la noaptea celui mai mare jaf dintr-un muzeu din România, e greu de grezut că operele de artă rămase dispărute vor mai fi recuperate vreodată.
Totuși, în 2022, șasiul de pe care a fost tăiată în timpul jafului din 1968 pânza lucrării „Moartea Cleopatrei” de Anthony van Dick - ucenic al merelui Rubens - a fost descoperită în depozitul de artă al muzeului din Sibiu.
Șasiul se afla într-un pachet nedeschis din 1968 și a fost deschis în prezența Poliției de Patrimoniu, prezentând încă amprente dar şi bucăţi din pictura originală detaşată pentru probe, pictură aflată pe lateralul şasiulu, conform stiridesibiu.ro.
Descoperirea ramei tabolului dispărut a stat la baza realizării expoziţiei „Marele Furt din Muzeul Brukenthal: 1968”, în cadrul căreia a fost expus și șasiul respectiv, în locul tabloului original - încă dispărut - expunându-se o replică alb-negru a picturii.
