Capriciile vremii. Zona din România unde a venit iarna în august. Nămeți de zeci de centimetri
Vremea capricioasă n-a ocolit nici România de-a lungul timpului. Iar dacă la ora actuală constatăm că verile au devenit tot mai lungi și fierbinți, a existat un an în care iarna s-a dezlănțuit cu furie încă din luna august. Și n-a fost vorba de o ninsoare în munți.
Schimbările climatice fac ca vremea în lume, dar și în România, să sufere modificări față de timpurile pe care mulți și le amintesc din copilăria sau tinerețea lor.
Vara pare să înceapă încă din mai și să se întindă până spre octombrie, în timp ce iernile devin tot mai călduțe și lipsite de zăpadă. Dar acum mai bine de două secole, cei care trăiau în regiunea Aradului s-au confruntat cu urgia iernii în plină lună august.
În 1813, vremea a jucat o festă neplăcută celor din zona Aradului
Nu ne mirăm atunci când auzim că, încă din august, se înregistrează primele ninsori prin masive montane și drumuri de mare altitudine, cum ar fi Transfăgărașunul ori Transalpina.
Dar ne-am mira teribil să constatăm, peste noapte, că în localitatea noastră situață aproape de nivelul câmpiei pe străzi s-a așternut un strat consistent de nea, ba chiar viscolește cu putere.
Citește și: METEO Noi alerte de la meteorologi. Ce se întâmplă cu vremea?
Puțini știu că acum mai bine de 200 de ani - în 1813, mai precis - o zonă de pe teritoriul actual al României a fost afectată de căderi masive de zăpadă în toiul lunii august.
A fost vorba de regiunea Aradului care, ce-i drept, se afla la acea vreme sub autoritatea Imperiului Habsburgic.
Fenomenul a fost semnalat în zona montană a comitatului și precedat de ruperi de nori, alunecări de teren, inundații care au distrus gospodării și recolta.
Conform publicistului arădean, Andrei Ando, doctor în istorie, episodul ce a fost un dezastru pentru localnici a fost relatat de ziarul Magyar Kurir, în august 1813.
Un viscol în luna august nu ar bucura, probabil, pe nimeni - Foto: Pexels (cu rol ilustrativ)
De asemenea, a fost rememorat după o sută de ani, în august 1913, de publicația Uj Idők, din Budapesta.
„De 150 de ani nu a mai fost așa potop prin părțile noastre, și cel de atunci a fost depășit acum cu patru, poate chiar cinci pași (n.r. – aproximativ 3,5 metri)” – scria Magyar Kurir, în 1813.
„De altfel, toată vara a fost atât de capricioasă și de răcoroasă încât „nu a fost om să își fi dorit să facă o scaldă în râu””, mai preciza publicația.
Vremea de iarnă din vara lui 1813 a lovit și alte zone din Europa
Episodul de iarnă autentică a dus la distrugerea producției de cereale, legume și fructe din 1813, ceea ce a cauzat foamete în toamnă și în anul ce a urmat.
Dar fenomenele neobișnuite au fost întâlnite, în acea vară, și în alte zone din Europa.
Citește și: Cercetător de la Cambridge: Se apropie un colaps global. Ce mai spune în cartea Blestemul lui Goliat
„Fenomenul a fost unul paneuropean. În Cehia, la 5 iunie 1813, a nins și zăpada s-a depus 25 de centimetri. La Regensburg, în 7 iunie 1813 a înghețat apa.
La Dolný Kubín - în Slovacia de azi -, în 24 iunie 1813, toți munții erau acoperiți de zăpadă, iar autoritățile raportau că din cauza gerului 951 de oi și mai mulți ciobani au fost găsiți fără suflare.
La Cluj, la începutul lunii iulie, mai multe vite și câțiva oameni au murit de frig pe munte”, a spus Andrei Ando, potrivit adevarul.ro.
În luna august 1813, orașul Kosice, în Slovacia de azi, a fost inundat complet. În comitatul Trencin, 50 de localități au fost distruse.
Ziarul Magyar Kurir scria că acolo toate casele s-au dărâmat în urma viiturilor, iar numărul victimelor omenești depășea 1.000.
Citește și: Încălzirea globală schimbă planeta. New York, noua Atlantidă?
După un secol de la acele evenimente, publicația Uj Idők rememora, în 1913, condițiile de atunci, fiindcă și vara anului respectiv fusese la fel de ploioasă și de friguroasă. Pe alocuri se putea vorbi chiar de ger, iar recoltele au fost grav afectate.
„Ziarul își încheia relatarea cu constatarea că „nu există nimic nou sub soare”. Ceea ce am putea spune și noi, astăzi, când punem toate capriciile vremii pe seama unei evoluții nefaste și ireversibile determinată de încălzirea globală.
Cu 200 de ani în urmă, când nu se știa nimic despre asta și încă industrializarea nu a produs schimbări climatice, natura a fost la fel de impredictibilă ca acum”, a mai explicat Andrei Ando, conform sursei citate.
