Coiful din tezaurul dacic furat în Olanda a fost descoperit întîmplător în 1927, în zona satului Coțofenești din comuna Poiana Vărbilău, județul Prahova.
Aflat acum în mâinile hoților care l-au furat din Muzeul Drents din Assen, Olanda, obiectul de aur nerafinat, cu o valoare inestimabilă, a fost cumpărat în anul descoperirii sale de către un renumit negustor din Ploiești din acea perioadă.
VIDEO A plătit 30.000 de lei pe coiful din tezaurul dacic furat în Olanda. Cine l-a donat statului?
Jaful de la Muzeul Drents din Assen, din noaptea de 24 spre 25 ianuarie a pus pe jar autoritățile române, dar și opinia publică.
Muzeul olandez găzduia încă din 7 iulie 2024 expoziția „Dacia! Rijk van goud en zilver” („Dacia! Regatul aurului și argintului”), ce urma să se termine chiar duminică, 26 ianuarie, după 6 luni și jumătate trecute fără incidente.
Expoziția a prezentat 673 de exponate, din peste 50 de tezaure din colecțiile a 18 muzee din România, precum Coiful dacic, diadema de la Bunești-Averești, piese din tezaurele de la Agighiol, Peretu, Cucuteni-Băiceni, Stâncești, precum și brățările dacice din Sarmizegetusa Regia.
Cu „temele făcute”. hoții au țintit cele mai valoroase exponate din expoziție, coiful princiar de la Coțofenești și trei brățări dacice din aur.
Coiful – o piesă din aur masiv, cu o greutate de 770 grame -, datează din secolele V-IV î.Hr. și făcea parte din patrimoniul statului român.
Citește și: Raluca Turcan, fostul ministru al Culturii, despre furtul tezaurului: „Sunt câteva lucruri ciudate”
Toate obiectele expuse au fost asigurate pentru suma de 30 de milioane de euro, conform directorului Muzeului Național de Istorie a României (MNIR), Ernest Oberländer-Târnoveanu.
Povestea coifului dacic este captivantă și impresionantă, dar la fel este și cea a omului datorită căruia piesa de patrimoniu a ajuns - în mod gratuit - în posesia statului româm. Soarta nu i-a rezervat vreo recompensă pe măsură, așa cum vom vedea în rândurile ce urmează.
Într-un documentar realizat de TVR în 2020, pe care-l puteți viziona mai jos, directorul MNIR relata istoria descoperirii coifului, dar și felul în care a ajuns acesta în proprietatea statului, precum și destinul celui care, pentru o vreme, a fost considerat un „cetățean-model” al României.
Potrivit lui Oberländer-Târnoveanu, coiful a fost găsit „cel mai probabil în 1927, sau chiar în 1926, la câțiva ani după terminarea Primului Război Mondial” de niște copii din satul Poiana, „care pășteau vitele pe un deal”.
Ei au crezut că era o „căciulă”, „şi au pus-o rând pe rând în cap”. Coiful a fost adus acasă, „în curtea familiei Simion, de unul din copiii acestei familii, care se numea Traian”.
Familia nu şi-a dat seama că piesa este din aur, așa că, după ce a fost folosită ca adăpătoare pentru găini, a fost aruncată pe acoperișul unui coteț. Coiful prezintă urme de distrugere, fiind deteriorat din neștiință sau din amuzament.
„Pur şi simplu a fost pus pe un par şi s-a tras de el sau a fost lovit în aşa fel încât o parte din calota coifului s-a desprins şi este în bună măsură pierdută”, afirma Oberländer-Târnoveanu.
Totuși, după o vreme, Alexandru Simion, tatăl micului Traian, i-a arătat coiful „unui fost camarad de arme din Primul Război Mondial, Jean Marinescu, un negustor destul de cunoscut în anii 20 la Ploiești”.
Acesta, înțelegând imediat importanța oifului, i-a oferit lui Simion 30.000 de lei, o sumă care, în epocă, era uriașă. „O familie de țărani, mai ales în zona aceasta foarte săracă, nu câștiga mai mult de 1.000-1.200 de lei pe an”, preciza directorul MNIR în documentar.
Citește și: VIDEO Primele imagini de la furtul Tezaurului Dacic! Hoții detonează ușa muzeului în 1 minut
Jean Marinescu a adus apoi coiful la Ministerul Artelor, unde director de cabinet era scriitorul Ion Marin Sadoveanu, care a și descris scena.
„În anticamera biroului său, se afla un domn care avea ceva înfășurat într-un ziar pe care îl ținea la subțioară. Din acel ziar a ieșit o minune, un coif cum nu văzuse nimenea până atunci”.
Coiful princiar dacic din aur are o greutate de 770 de grame - Foto: Drents Museum
Lui Marin Sadoveanu „nu i-a venit să-şi creadă ochilor […] l-a ascultat pe Jean Marinescu, care a spus că donează coiful Muzeului Național de Antichități fără nicio pretenție”, mai preciza directorul MNIR.
Trebuie menționat că muzeul respectiv se afla în Casa Macca, devenind, în anii 50. o secție a Institutului de Arheologie „Vasile Pârvan” care-și are sediul în respectiva clădire.
Jean Marinescu, care a donat patrimoniului cultural românesc o piesă inestimabilă, a fost declarat „cetățean model”.
Era un gest unic, mai ales că, în 1929, cele mai valoroase piese ale tezaurului nostru istoric erau sechestrate la Moscova, odată cu transportarea acestuia în Rusia, în timpul Primului Război Mondial.
Din tezaurul României, țara noastră a mai primit înapoi doar o parte infimă, printe valorile recuperate fiind, totuși, faimoasa „Cloșcă cu puii de aur” din cadrul Tezaurului de la Pietroasa.
Reîntorcându-ne la Jean Marinescu, acesta avea să devină, la scurtă vreme de la donarea coifului, „inamicul public numărul 1”. De ce? Păcătoasele jocuri și interese politice, în contextul în care la putere a ajuns Partidul Național-Țărănesc, prin guvernul condus de Iuliu Maniu.
Citește și: Scenariu horror: Tezaurul dacic va fi topit de hoți. De ce nu a fost păzit de gardieni înarmați?
„Astfel, din „cetățean model”, Marinescu a devenit „ticălos” – un „nemernic, care vrea să se îmbogățească pe seama banului public, iar presa guvernamentală țărănistă l-a terfelit în fel şi chip””, mai preciza directorul Muzeului Național.
Mai mult, „țăranul Simion din Coțofănești, incitat de preot şi de învățătorul din sat, dar şi alte rude, au venit la Marinescu să-i ceară bani în plus. Pentru că, după părerea lor, 30.000 de lei era o sumă prea mică”, a adăugat acesta.
În cele din urmă, Jean Marinescu, negustorul din Ploiești care s-a luptat pentru coif și și-a cheltuit propriii bani numai pentru a-l dona statului român a fost „recompensat” doar prin intrarea în faliment, dar și în uitarea românilor.
